Închisoarea Ceauşeştilor – Cazarma părăsită de istorie

Începând cu 22 decembrie 1989, la trei ore de la fuga cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu de pe sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, oraşul Târgovişte avea să fie scena ultimelor zile din viaţa liderului comunist. Cea mai mare parte a „piesei” de la Târgovişte s-a jucat în sediul fostei Garnizoane a oraşului, pe fosta stradă a Castanilor, la nici 100 de metri de gară.

Clădirea în care a fost comandamentul Garnizoanei Târgovişte în 1989 este acum în paragină, nemaifiind folosită din anul 2002. A fost deschisă doar la cererea cercetătorilor şi a posturilor de televiziune din ţară şi din străinătate. Au prezentat interes camerele în care a stat cuplul Ceauşescu, sala de judecată şi locul execuţiei. Doar câteva clădiri din cazarmă sunt utilizate astăzi de unitatea locală de Jandarmi, dar pavilionul central, cel în care s-a pecetluit sfârşitul Ceauşeştilor, este închis şi neoperaţional.

Unitatea se găseşte în apropierea Gării Târgovişte, lângă Liceul de Petrol şi Inspectoratul General al Poliţiei. Poligonul de instrucţie se întinde din curtea unităţii şi până la şoseaua de centură a oraşului şi se învecinează cu Combinatul de Oţeluri Speciale, locul unde Ceauşescu a încercat, iniţial, să se refugieze înainte să fie prins.

Înapoi în timp

În decembrie 1989, cazarma din Târgovişte, care adăpostea şi Garnizoana, era împărţită de două mari unităţi militare:UM 01417 şi UM 01378. Era vorba de o unitate de mecanizate şi alta de artilerie. Aici au fost aduşi „Odiosul” şi „Sinistra”, la 22 decembrie 1989, la ora 18.30. Cei doi au fost transportaţi de la Inspectoratul Judeţean de Miliţie cu un ARO al Securităţii. Maşina de teren era condusă de adjunctul şefului Securităţii din Dâmboviţa, colonelul Gheorghe Dinu. Acesta intenţiona să publice o carte intitulată Am fost ultimul şofer al lui Ceauşescu, însă a murit în 1991, în urma unui cancer galopant. Din escorta soţilor Ceauşescu a făcut parte maiorul Ion Mareş, unul dintre secretarii de partid ai Garnizoanei. El i-a preluat pe cei doi de la Miliţie. La primire, în unitate, a fost un alt maior, Ion Ţecu, şi el tot secretar de partid. Întâmplarea face ca maiorii Mareş şi Ţecu să fie cumnaţi. Ei sunt şi cei care, alături de comandantul Garnizoanei, Andrei Kemenici, vor face oficiile de gazde pentru Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Prima zi în unitate

În urmă cu doi ani, maiorul Ţecu povestea pentru serialul „Sfârşitul Ceauşeştilor”din „Adevărul” care a fost reacţia liderului comunist la intrarea în unitatea militară:„Din spatele Aro-ului, Nicolae Ceauşescu a deschis uşa şi m-a întrebat:«Unde mă găsesc?». I-am răspuns:«Sunteţi într-o unitate militară şi vă vom asigura paza şi apărarea». «M-a luat Armata, deci», a zis el. A vrut să coboare, dar ea n-a vrut:«Eu, nu... ce caut eu într-o unitate militară?». Tocmai atunci venea o coloană de demonstranţi pe bulevard, dinspre gară. Claxoane, lozinci, «Ole, ole, Ceauşescu nu mai e»... El, speriat:«Dă-te, dragă, jos, că suntem în siguranţă aici!»”.

Cei doi dictatori au fost „cazaţi” într-o cameră de nici 12 metri pătraţi, unde aveau să-şi petreacă ultimele zile ale Epocii de Aur. Era biroul locţiitorului pentru logistică al Garnizoanei, birou  despărţit de un perete de biroul comandantului unităţii. Şi chiar dacă, iniţial, soţii Ceauşescu au cerut apă minerală, aici au fost serviţi doar cu ceai şi pâine neagră, lucru care a stârnit proteste din partea Elenei.

Ultimele zile, alături de plutonierul Paise

Cum au ajuns Nicolae şi Elena în sediul Garnizoanei? Soţii Ceauşescu au fost preluaţi de miliţie, cu o Dacie cu radar, puţin după ora 14.00, la 22 decembrie 1989, de la Centrul de Plante din Târgovişte.

Cei doi miliţieni erau plutonierul Constantin Paise şi sergentul major Ion Enache. Iniţial, ei au vrut să-i ducă pe Nicolae şi Elena Ceauşescu la Inspectoratul Judeţean de Miliţie, dar, din cauza numărului mare de demonstranţi, au decis să plece cu Ceauşeştii în jurul oraşului. Au mai ajuns la Miliţie la ora 18.10, când i-au predat pe cei doi fugari armatei. Din acel moment, plutonierul Paise a rămas permanent lângă Nicolae şi Elena Ceauşescu, inclusiv în cămăruţa de detenţie de la Garnizoană. Paise a avut un pat amplasat lângă paturile celor doi.

23 decembrie

Încă din seara zilei de 22 decembrie, în jurul unităţii a început diversiunea. Zgomote de mitraliere, ţinte inexistente şi telefoane de ameninţare. Acesta a fost tabloul zilelor în care cuplul Ceauşescu a stat în unitatea din Târgovişte. La 23 decembrie, comandantul, Andrei Kemenici, a luat decizia să-i deghizeze pe cei doi. I-a îmbrăcat în uniforme militare, pe el în căpitan şi pe ea în soldat, apoi i-a urcat într-un camion folosit ca punct de comandă mobil şi i-a expediat în zona de instrucţie a unităţii. Întreaga zi a fost petrecută de cei doi în camion, între două barăci, zona fiind izolată cu plase de camuflaj. Dacă în prima zi, soţii Ceauşescu au cunoscut gustul pâinii negre, acum, în camion, cei doi s-au familiarizat cu salamul din cazarmă.

24 decembrie

Aceasta a fost ziua cea mai lungă. Nicolae şi Elena Ceauşescu şi-au petrecut mare parte din Ajunul Crăciunului în cămăruţa de nici 12 metri pătraţi. Aici, Ceauşescu a fost molestat de una dintre gărzi, căpitanul Boboc. A fost momentul în care „cârmaciul” şi-a pierdut cumpătul. Ceauşescu voia să iasă la fereastră şi să vorbească poporului.

După acest eveniment, garda celor doi s-a schimbat pentru câteva ore. Locotenentul-major Iulian Stoica a fost plasat în cămăruţă. El a fost ademenit de „Nea Nicu” cu un milion de dolari, în schimbul unei „evadări”. N-a acceptat. Timpul a trecut, iar telefoanele din biroul comandantului Andrei Kemenici sunau fără încetare. De la Bucureşti, noul nucleu de putere se interesa de soarta Ceauşeştilor. A venit seara, iar prizonierii au fost îmbarcaţi într-un TAB cu intenţia de fi duşi spre Bucureşti. Aceasta, în urma unor decizii controversate şi disperate luate de Kemenici, care credea că unitatea va fi atacată. Nicolae şi Elena Ceauşescu au petrecut noaptea în transportor, în poligon.

25 decembrie

În dimineaţa de Crăciun, prizonierii au fost aduşi din zona de instrucţie şi plasaţi în aceeaşi cămăruţă în care îşi petrecuseră ultimele zile. Au schimbat hainele soldăţeşti cu cele civile şi au fost îmbarcaţi din nou într-un transportor blindat. Au stat în TAB până în jurul orei 13.00, când, la Târgovişte, a ajuns „comandoul” condus de generalul Stănculescu, format din paraşutişti, procurori, avocaţi, judecători şi reprezentanţi ai FSN, în frunte cu Virgil Măgureanu şi Gelu Voican Voiculescu. A urmat apoi vizita medicală a soţilor Ceauşescu, vizită care s-a consumat în biroul comandantului unităţii, Andrei Kemenici. Apoi, în biroul Organizare-Mobilizare s-a desfăşurat procesul. Pentru Elena şi Nicolae Ceuşescu ziua (şi viaţa) s-a încheiat la ora 14.50, lângă peretele corpului de gardă unde au fost executaţi. Un sfert de oră mai târziu, cei doi erau în drum spre Bucureşti împachetaţi în foi de cort.