Histria, primul oraş din România

Histria  se află “la o departare de 500 de stadii de gura sacră a Istrului” (după Strabon) şi a fost întemeiată de către coloniştii veniţi din Milet, la mijlocul secolului al VII-lea. Referitor la data de fondare a acesteia, avem două informaţii, conform literaturii antice, prima aparţine unui autor necunoscut, scrisă la sfarşitul secolului al II-lea î.Hr., pe baza unei opere care aparţine geografului Skymnos din Chios (cca.250-180), motiv pentu care este denumint în mod convenţional Pseudo-Skymnos.

Acesta relatează:, , Oraşul Istros şi-a luat numele de la fluviul Istros. L-au întemeiat milesienii, pe vremea când armata sciţilor barbari a trecut în Asia, urmărindu-i pe cimerienii care fugeau din Bosfor”[1]. Despre acest eveniment s-a crezut mult timp că  ar fi avut loc la sfârşitul secolului al VII-lea î.Hr.(aproximativ 630-620), însă cercetări mai noi au stabilit că invazia sciţilor este mult mai veche, în prima jumătate a secolului al VII-lea î.Hr., astfel, data indicată de Pseudo-Skymnos, poate să fie mai veche sau contemporană cu cea oferită de catre Eusebius din Caesarea (260-340 d.Hr).

El afirmă:, , În anul 657 î.Hr., în timpul celei de-a 33-a Olimpiade, a fost întemeiată cetatea Istros din Pont”[2]. Astfel, cele două informaţii sunt în cel mai bun caz convergente. La aceste informaţii trebuie să adaugăm că cele mai vechi descoperiri ceramice de la Histria datează din jurul anilor 630-620 î.Hr[3].

Într-un sondaj efectuat în nava de nord a basilicii episcopale din secolul al VI-lea p.Chr.―sondaj destinat verificării adâncimii fundaţiilor acesteia―s-a putut observa că sub cel mai vechi nivel de locuire, databil la sfârşitul secolului al VII-lea a.Chr., a fost adus pământ pentru nivelarea stâncii în care se afla material ceramic grecesc rulat din pricina contactului îndelungat cu apa sărată a mării[4]. Aceasta înseamnă că într-un prim moment, poate contemporan cu cele două informaţii menţionate anterior, a existat un loc, care să fi reprezentat într-adevăr prima aşezare grecească de la Histria.

Fondată cel mai târziu la jumătatea secolului al VII-lea î.Hr., dar dezoltată urbanistic în câteva decenii, Histria pare să fii avut o perioadă liniştită în primii ei 150 de ani de existenţă, lipsită de confruntări militare, o peiroadă  propice unor intense schimburi comerciale cu marile metropole sudice.

Prima distrugere observată în secvenţa stratigrafică se produce  la sfârşitul secolului al VII-lea î.Hr., urmată de o alta, mult mai gravă, la mijlocul secolului al VI-lea în urma campaniei lui Darius I împotriva sciţilor[5], campanie databilă în anii 514-513 î.Hr. Circumstanţele distrugerii Histriei cu ocazia acestei campanii depind de atitudinea cetăţii faţă de taberele beligerante:aliată cu sciţii şi cu geţii, ea ar fi putut fi distrusă chiar de perşi;aliată cu perşii, în virtutea bunelor relaţii ale metropolei Milet cu aceştia, Histria ar fi putut să cadă victimă revanşei scitice, după eşecul campaniei lui Darius.

Organizarea instituţionalăHistriei

La Histria, fondatorul milesian (în greacă, ktistes) ar fi  fost acela care a trasat prima incintă a cetăţii, a fixat locul templului divinităţii principale a cetăţii (numele preotului acesteia―în speţă Apollo Tămăduitorul, în greacă Ietros―fiind acela care indică anul, de unde calificarea ei drept divinitatea eponimă) şi, în fine, a efectuat primele împărţiri de loturi din teritoriu[6].  Precizând că încă de la fondare trebuie postulată existenţa celor şase triburi (în greacă, phylai) milesiene (dintre care sunt atestate, pentru moment, la Histria doar patru:Aigikoreis, Argadeis, Boreisşi Geleontes), a Sfatului (în greacă, bulé) şi a Adunării (în greacă, demossau ecclesia), precum şi a magistraţilor supremi (în greacă, archontes). Toate acestea pot fi presupuse indiferent de regimul politic din acea vreme, regim despre care avem o informaţie importantă provenită de la filosoful grec, Aristotel. Astfel, Aristotel povesteşte  că la Histria, ca şi la Massalia sau Heracleea, a avut loc o revoluţie, care a dus la schimbarea regimului oligarhic cu unul democratic[7]. Presupunem că de la fondare şi până la amintita revoluţie a funcţionat un regim oligarhic, de identificat poate într-o adevărată dinastie a preoţilor lui Apollo Tămăduitorul, după cum, n-ar fi exclus ca şi celelalte preoţii, cum ar fi cele ale lui Zeus, în ipostaza de protector al cetăţii, sau ale Afroditei, să fi fost deţinute tot de familii nobiliare, descendente din primii colonişti (în greacă, apoikoi)[8]. Procesul de trecere de la un regim oligarhic, la unul democratic a putut fi grabit si de o influenţă ateniană puternică în bazinul pontic în a doua jumătate a secolului al V-lea î.Hr.

Teritoriul agricol era împărţit de către fondator-divizărea lui în loturi (în greacă, kleroi). Totalitatea acestora constituia teritoriul propriu-zis al oraşului (în greacă, chora).

Economia

Una din principalele activităţi economice ale Histriei arhaice o constituia activitatea portuară, încă neafectată de procesele geologice care vor duce la progresiva înnisipare a golfului maritim original. Portul a funcţionat încă de la întemeierea cetăţii, fapt  demonstrat de imensa cantitate de ceramică grecească de origine  micro-asiatică sau corintiană, descoperită în cetate şi în teritoriul adiacent. O dată cu ea, pătrund în hinterlandul Histriei, vinuri şi uleiuri din cele mai fine din sudul egeo-mediteranean, zona pontică oferind atât de necesarele grâne Greciei continentale.

Histria astăzi

Ruinele cetăţii, aflate pe malul lacului Sinoe, pot fi vizitate şi astăzi. La vremea construirii cetăţii, actualul lac Sinoe era un golf deschis la mare. În prezent, se pot vizita:zidul de apărare, cu turnuri şi bastioane, care închidea de la vest către lacul Sinoe suprafaţa mai mică a orașului roman târziu de circa 7 ha (cuprinzând fosta acropolă a orașului grecesc). Acolo pot fi văzute ruinele conservate ale templelor grecești din zona sacră, străzi pavate și cartiere de locuințe sau ateliere, mai ales romane, terme, bazilici civile și creștine și, în centrul orașului, una dintre cele mai mari bazilici creștine din regiune, datând din secolul VI d.Hr.

Bazilica episcopală de la Histria, un edificiu de peste 60 de metri lungime și 30 de metri lățime, care ocupa aproape 2% din suprafața cetății târzii, a fost scoasă la lumină în anul 1969, de arheologul Alexandru Suceveanu

Bazilica episcopală, construită în centrul orașului vechi, reprezintă cea mai importantă descoperire de la Histria, întrucât acest lucru însemna faptul că, în secolele V-VI d.Hr., Histria a ajuns la rangul de episcopie.

Muzeul  arheologic Histria

La începutul anilor '20 a fost construit primul muzeu arheologic (de sit) de la Histria, fiind proiectat de arhitectul G. Simotta, în vremea directoratului lui Vasile Pârvan. Din cauza terenului slab, prost ales, în anul 1923 clădirea s-a dărâmat, fiind ulterior demolată definitiv din ordinul directorului Muzeului Național de Antichități, Vasile Pârvan.

Actualul muzeu a fost înființat în 1982, şi se află în subordinea Muzeului de Istorie Natională și Arheologie din Constanța, într-o cladire nouă. În Muzeul ArheologicHistria sunt expuse piese de arheologie greacă, romană și bizantină, provenind din cercetările de la Histria și din împrejurimi:amfore, inscripții, vase ceramice, sticlă, opaițe, podoabe, basoreliefuri elenistice, documente epigrafice.

În data de 13 Februarie 2007, Cetatea Histria a fost înscrisă oficial pe Lista Patrimoniului European.

NOTE

[1]Pseudo-Skymnos, Ed.Diller, p.766-770

[2]Eusebius din Caesarea, , , Cronica”, ed.Helm, p.95

[3]Alexandru Suceveanu, Mircea Victor Angelescu, Irina Achim,  , , Ghid Histria”, Ed.EX Ponto, 2005

[4]M.V. Angelescu şi Adela Bâltâc, Pontica, 35–36,   2002–2003, p. 85–122

[5]Herodot, , , Istorii 4, p.89+93

[6]P. Alexandrescu, L’aigle et le dauphin.Études d’archéologie pontique, Bucureşti–Paris, 1999, p. 64

[7]  Aristotel, Politica8, 5, 1–2

[8]Alexandru Suceveanu, Mircea Victor Angelescu, Irina Achim,  , , Ghid Histria”, Ed.EX Ponto, 2005