Henry Morton Stanley, povestea jurnalistului care l-a găsit pe David Livingstone în jungla Africii

Henry Morton Stanley a fost unul dintre cei mai faimoși exploratori ai Africii din secolul al-XIX-lea, alături de nume precum Mungo Park, John Hanning Speke, David Livingstone, Rene Caille sau Pierre Savorgnan de Brazza. Acesta a fost un jurnalist și explorator american de origine galeză, rămas faimos în Istoria Universală pentru faptul că l-a găsit pe exploratorul britanic David Livingstone pe 10 noiembrie 1871, în jungla Africii de Est, precum și pentru expedițiile pe care le-a întreprins în interiorul Africii, ca agent al regelui Leopold al-II-lea al Belgiei, expediții ce i-au permis acestuia să colonizeze bazinul fluviului Congo, transformându-l în colonia Statul Liber Congo.

O fotografie ce-l înfățișează pe Henry Morton Stanley la maturitate (Sursa: https://www.britannica.com/biography/Henry-Morton-Stanley)

I. Începutul vieții lui Henry Morton Stanley. Copilăria și tinerețea acestuia

Henry Morton Stanley (având la naștere numele de John Rowlands) se naște la 28 ianuarie 1841, la Denbigh, în Țara Galilor (parte a Regatului Marii Britanii și Irlandei la acel moment), fiind fiul lui Elizabeth Parry (ce avea doar 18 ani la momentul nașterii sale) și al unui tată necunoscut.[1] Mama lui îl abandonează pe când era doar un bebeluș și întrerupe orice comunicare cu acesta. Mai mult decât atât, Henry Morton Stanley nu-și va cunoaște niciodată tatăl, întrucât acesta moare la câteva săptămâni după nașterea sa.[2] În același timp, există anumite dubii despre adevărata sa origine, întrucât din moment ce părinții săi erau necăsătoriți, pe certificatul său de naștere, acesta e trecut drept copil ilegitim, Stanley fiind botezat în parohia Denbigh la 19 februarie 1841, registrul înregistrând faptul că el s-a născut la 28 ianuarie, acel an. În înscris se menționează că acesta este fiul ilegitim al lui John Rowland of Llys Llanrhaidr și al lui Elizabeth Parry of Castle.[3] Stigma asociată nelegitimității sale va cântări foarte mult asupra lui Stanley întreaga sa viață.

  Băiatului îi este dat numele de familie al tatălui său, Rowlands și este crescut de bunicul său matern, Moses Parry, un măcelar prosper cândva care trăia în circumstanțe materiale reduse.[4] Acesta moare pe când John avea 5 ani. Ca urmare a morții bunicului său, băiatul ajunge să locuiască cu familiile verilor și nepoatelor sale pentru o scurtă perioadă de timp, dar apoi, este trimis la Azilul de Muncă St. Asaph pentru Săraci.[5] Supraaglomerarea și lipsa de supraveghere duc la faptul că acesta ajuge să fie frecvent abuzat de către băieții mai mari. Istoricul american Robert Aldrich susține că directorul azilului l-ar fi violat și hărțuit sexual pe Rowlands și prin urmare, când acesta ajunge la maturitate, devine “incontestabil bisexual”.[6] Pe când Rowlands avea 10 ani, mama lui și doi frați vitregi ai acestuia stau pentru o scurtă perioadă în acest azil de muncă, dar el nu-i va recunoaște pe aceștia până când directorul nu-i va spune cine sunt.

 II.Viața în S.U.A. John Rowlands devine Henry Morton Stanley

  În 1859, la vârsta de 18 ani, John Rowlands emigrează în S.U.A. El debarcă la New Orleans și potrivit propriilor sale declarații, devine prieten, din întâmplare, cu Henry Hope Stanley, un comerciant bogat. El îl vede pe Stanley stând pe un scaun în afara magazinului său și îl întreabă dacă avea ceva oportunități de job-uri, în stil britanic:”Aveți nevoie de un băiat, domnule?”.[7] Omul care nu avea niciun copil, își dorea să fi avut un fiu și ca atare, cererea lui Rowlands va duce la obținerea unui job de către acesta și o relație apropiată între băiat și angajatorul său. Mai mult decât atât, în afara admirației pe care Rowlands o avea pentru angajatorul său, el îi va lua și numele acestuia, devenind Henry Morton Stanley. Mai târziu, el scrie că părintele său adoptiv, Henry Hope Stanley a murit la 2 ani după întâlnirea lor, dar că mai bătrânul Stanley nu avea s-o facă până în 1878 (se referea la faptul că rămăsese fără ocupație și era mort din punct de vedere intelectual și social).[8] Aceasta și alte discrepanțe îl fac pe autorul John Bierman să afirme că nicio adopție nu a avut loc. Mai mult decât atât, Tim Jeal merge mai departe, iar în biografia lui despre Henry Morton Stanley, supune mărturia acestuia unei analize detaliate. Întrucât Stanley avea atât de multe informații de bază greșite despre presupusa sa familie adoptivă, Jeal ajunge la concluzia că este foarte improbabil ca el să-l fi întâlnit pe bogatul Henry Hope Stanley și că un simplu cultivator de legume, James Speake a fost adevăratul binefăcător al lui Rowlands până la moartea sa bruscă în octombrie 1859.

   Stanley se alătură cu reticiență Războiului Civil American, înrolându-se, mai întâi, Regimentului de Infanterie Nr.6 Arkansas, partea a Armatei Confederate și luptă în Bătălia de la Shiloh, în 1862.[9] După ce este luat prizonier în cadrul acestei bătălii, el este recrutat în Armata Unionistă la Camp Douglas, în statul Illinois, de către unul dintre comandanții acesteia, Colonelul James A. Mulligan, ca “galvanized yankee” (yankeu pulverizat, termen ce face referire la foștii soldați confederați care se alăturau Armatei Uniunii). El se alătură Armatei Uniunii pe 4 iunie 1862, dar este eliberat 18 zile mai târziu din cauza rănilor sale grave.[10] După recuperare, Stanley lucrează pe câteva vase comerciale înainte de a se alătura Marinei S.U.A în iulie 1864. Apoi, el devine păstrător al arhivelor de la bordul vasului USS Minnesota și participă la Prima și cea de A Doua Bătălie de la Fort Fisher, cea de a doua bătălie la care participă marcând începutul unei cariere în jurnalismul independent.[11] Într-un final, Stanley și un coleg mai tânăr de al său sar de la bordul navei pe 10 februarie 1865, în timp ce se aflau în orașul Portsmouth, statul New Hampshire, în căutarea unor aventuri mai mari.        

III.Henry Morton Stanley și Expediția din Abisinia (1867-1868)

  În urma încheierii Războiului Civil American la 9 aprilie 1865, Henry Morton Stanley devine jurnalist la începutul procesului de extindere a frontierelor S.U.A, la frontiera de vest a S.U.A (regiune cunoscută și ca “Vestul Sălbatic”).[12] Apoi, Stanley organizează o expediție în Imperiul Otoman care se va termina catastrofal (el ajungând într-o închisoare din sudul Turciei de astăzi). Într-un final, Stanley reușește să scape din închisoare prin vorbele sale meșteșugite și primește despăgubiri pentru echipamentul de expediție vătămat.

   În 1867, împăratul Etiopiei, Tewodros al-II-lea, reține un emisar britanic trimis de Regina Victoria a Marii Britanii și pe alții și ca atare, o forță expediționară punitivă britanică este trimisă pentru a efectua eliberarea ostaticilor. Stanley se alătură acelei forțe în calitate de corespondent al New York Herald.[13] Raportul său despre Bătălia de la Magdala din 1868 este primul publicat chiar înaintea celor engleze, întrucât acesta reușește să mituiască un operator de telegraf să trimită povestea acestuia primul, chiar înaintea celui oficial al armatei.[14] După ce mesajul său este trimis, cablul se defectează și ca atare, oficialii Guvernului Regatului Marii Britanii ajung să fie foarte nervoși când află despre victoria din această bătălie dintr-un ziar american. Ulterior, el este însărcinat să transmită știri despre Glorioasa Revoluție din 1868, din Spania (eveniment în urma căruia, Regina Isabella a-II-a este dată jos de la putere, în locul ei fiind stabilit un guvern democratic provizoriu). În 1870, întreprinde câteva însărcinări pentru ziarul Herald în regiunile Orientului Mijlociu și ale Mării Negre, vizitând Egiptul, Ierusalimul, Constantinopolul, Crimeea, Caucazul, Persia și India, în timpul călătoriei în Persia cioplindu-și numele pe o piatră din vechiul palat de la Persepolis.

  III.Henry Morton Stanley și expediția de căutare a lui David Livingstone.Începutul carierei de explorator în Africa

  În 1869, ziarul New York Herald îl trimite pe Henry Morton Stanley, unul dintre cei mai curajoși reporteri ai publicației să dea de urma lui Livingstone. Stanley sosește în Zanzibar în ianuarie 1871, organizează un numeros corp expediționar și la 10 noiembrie 1871, în același an, îl întâlnește pe David Livingstone, căruia i se adresează cu celebrele cuvinte, care vor ajunge faimoase în Istoria Unversală: „Dr.Livingstone, presupun?”.[15] După ce petrece patru luni cu Stanley, Livingstone își continuă explorările și moare la 1 mai 1873, în timp ce încă se afla în Africa.

   O imagine de la sfârșitul secolului al-XIX-lea ce surprinde întâlnirea dintre Dr.Livingstone și Henry Morton Stanley de la 10 noiembrie 1871 (Sursa: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Henry_Morton_Stanley_meeting_David_Livingstone_at_Ujiji, _in_Wellcome_V0006855.jpg)

   În cursul călătorie de căutare a lui Livingstone, Stanley începe să devină pasionat de explorarea Africii. Timp, de câțiva ani, acesta explorează regiunea Marilor lacuri (regiunea ce cuprinde lacurile Victoria, Tanganyika și Nyassa, din centrul Africii), descoperă izvoarele fluviului Congo, urmează cursul fluviului de la Marile Lacuri până la Atlantic și marchează pe hartă zona bazinului Congo.[16] Pe Stanley îl interesează, însă și altceva, în afară de explorare. La scurt timp, el începe să fie obsedat de perspectivele economice ale exploatării de către europeni a acestui mare centru vital al Africii, care era bazinul Congo. Explorările lui Stanley și importanța acordată de el acestor perspective joacă un rol esențial în cuceririle întreprinse de europeni pe teritoriul Africii în ultimii ani ai secolului al-XIX-lea.

 IV. Henry Morton Stanley și expedițiile în serviciul regelui Leopold al-II-lea al Belgiei (1879-1884)

  Când Livingstone moare în 1873, Stanley se hotărăște să reia explorarea Africii, de unde o lăsase. Problema izvoarelor Nilului, precum și natura lacurilor din Centrul Africii fusese rezolvată doar parțial de exploratorii anteriori. Stanley își asigură sprijinul financiar pentru realizarea acestei expediții cu ajutorul celor de la New York Herald și The Daily Telegraph din Londra, iar caravana lui pleacă din Zanzibar pe 12 noiembrie 1874, îndreptându-se spre Lacul Victoria.[17] Vizita lui la regele Mutesa I al Bugandei (Uganda de astăzi) duce la permiterea venirii unor misionari creștini în regiune în 1877 și la stabilirea unui ulterior protectorat britanic în Uganda.[18] Circumnavigând Lacul Victoria, Stanley confirmă estimările exploratorului britanic John.H.Speke cu privire la mărimea și importanța acestuia. Altercațiile cu băștinași suspicioși din diverse triburi de pe țărmul lacului, care duc la un anumit număr de victime dau naștere în Anglia la critici la acest nou tip de călător cu expresie de jurnalist și metode coercitive. În continuare, acesta explorează Lacul Tanganyika și nu găsește că acesta ar avea vreo conexiune cu sistemul fluviului Nil. Stanley și oamenii lui se îndreaptă spre vest, spre Râul Lualaba (râul care spera Livingstone că era, într-adevăr, Nilul, dar care s-a dovedit de fapt a fi izvorul Nilului). Acolo, Stanley și oamenii lui își unesc forțele cu cu negustorul arab Tippu Tip, care îi însoțește pentru câteva etape în aval, apoi îl lasă pe Stanley să-și croiască drum, mai întâi la Stanley Pool (acum Malebo Pool), apoi (parțial pe uscat), în jos către marile cataracte pe care el le-a numit Livingstone Falls. Stanley și oamenii săi ajung la Marea Roșie pe 12 august 1877, după o călătorie epică, descrisă cu mare talent narativ de Stanley în cartea “În interiorul continentului negru” (1878).[19]

   Eșuând să convingă Guvernul Marii Britanii să se implice în dezvoltarea regiunii fluviului Congo, Stanley devine agent colonial al regelui Belgiei, Leopold al-II-lea, a cărui ambiție secretă era aceea de a anexa regiunea pentru el însuși. Din august 1879 până în iunie 1884, Stanley se află în bazinul fluviului Congo, unde el construiește un drum din josul fluviului Congo și până la Stanley Pool și lansează vase cu aburi în amonte

   Aflat inițial sub auspicii internaționale, munca lui Stanley a fost aceea de a pava calea pentru crearea Statului Liber Congo, aflat sub suveranitatea regelui Leopold. Acești ani grei sunt descriși în cartea “Congo și fondarea statului ei liber”, din 1885.    

  V.Expediția de eliberare a lui Emin Pașa.Ultimii ani ai vieții și moartea lui Henry Morton Stanley

   Ultima expediție a lui Henry Morton Stanley a fost eliberarea lui Mehmed Emin Pașa, Guvernatorul Equatoriei (provincie a Egiptului autonom față de Imperiul Otoman din perioada lui Muhammad Ali Pașa și a lui Ismail Pașa, ce corespunde zonei ecuatoriale a Africii),  care fusese oprit de Revolta Mahdistă din 1882, în împrejurimile lacului Albert. Ca atare, Stanley este numit să conducă o expediție de eliberare și decide să ajungă la Lacul Albert pe calea fluviului Congo, contând pe Tippu Tip să-i ofere hamalii necesari. Stanley părăsește Anglia în ianuarie 1887 și ajunge la gura fluviului Congo în martie, același an.[20] Expediția ajunge la capul navigabil al râului în iunie și acolo, la Yambuya, Stanley lasă o coloană de oameni înainte, pentru a-i aștepta pe hamalii lui Tippu Tip. Eșecul coloanei de dinainte de a se realătura corpului principal va duce, mai târziu, la controverse vătămătoare reputației lui Stanley. Într-un final, corpul expediționar va fi adunat la Lacul Albert și în ciuda reținerii inițiale a lui Emin Pașa de a părăsi provincia, undeva la 1500 de persoane pornesc spre coasta de est a Africii la 10 aprilie 1889 și ajunge la Bagamoyo la 4 decembrie. Pe drum, exploratorii observă Vârful Ruwenzori pentru prima dată (identificat de geograful roman din secolul I, Ptolemeu, drept Munții Lunii) și râul Semliki, cel care leagă lacurile Edward și Albert, astfel și puținele neclarități geografice cu privire la sursele de izvorâre a Nilului au fost șterse.[21] În cartea “Africa Întunecată” (1890), Stanley prezintă o relatare cât se poate de convingătoare și captivantă a ultimei sale expediții pe continentul african. El primește o medalie de aur specială din partea RGS (Royal Geographical Society).

  Henry Morton Stanley se căsătorește cu Dorothy Tennant pe 12 iulie 1890, iar cei doi adoptă un fiu, pe nume Denzil.[22] Apoi, el este renaturalizat ca cetățean britanic în 1892 (acesta devenise cetățean american pe 15 mai 1885) și ajunge în Parlamentul Marii Britanii, pe o poziție de liberal unionist al circumscripției North Lambeth din 1895 până în 1900. În 1897, acesta vizitează Africa de Sud și scrie “Prin Africa de Sud” (1898). Este făcut Cavaler al Marii Cruci al Ordinului de Bath în 1899, devenind Sir Henry Morton Stanley. Anii rămași până la moartea sa îi va petrece la Furze Hill lângă Pirbright, în Comitatul Surrey, o mică moșie pe care el o cumpărase în 1898.

   În cele din urmă, Henry Morton Stanley moare la 10 mai 1904, la Londra, el ajungând, ulterior, să fie o personalitate marcantă din Istoria Modernă a Marii Britanii pentru faptul că l-a găsit pe David Livingstone și apoi pentru expedițiile de căutare a izvoarelor Nilului.

Bibliografie

I.Surse secundare (cărți și articole)

1. E.Jefferson Murphy, Istoria civilizației africane, Vol.2, Editura Minerva, Colecția BPT, București, 1980

II.Surse web

1.    https://en.wikipedia.org/wiki/Henry_Morton_Stanley

2.    https://www.britannica.com/biography/Henry-Morton-Stanley

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Henry_Morton_Stanley

[2] Ibidem (apud Autobiography of Henry Morton Stanley, p.9, edited by Houghton Mifflin, 1909)

[3] Ibidem

[4] Ibidem

[5] Ibidem

[6] Ibidem (apud Robert Aldrich, Colonialism and Homosexuality, Routledge Press, 2008, p.136

[7] Pentru vorbele lui Henry Morton Stanley vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Henry_Morton_Stanley

[8] Ibidem (apud Robert Edgerton, The Troubled Heart of Africa:A History of Africa, Macmillan Publishing House, 2002, p.32)

[9] Ibidem (apud James Arnold, Shiloh 1862:The death of innocence, Bloomsbury Publishing House, p.32)

[10] Ibidem (apud Alan Gallop, Mr.Stanley, I presume?:The Life and Explorations of Henry Morton Stanley, History Press, 2004)

[11] Ibidem

[12] Ibidem

[13] Ibidem

[14] Ibidem

[15] Pentru replica lui Henry Morton Stanley vezi E.Jefferson Murphy, Istoria civilizației africane, Vol.2, Editura Minerva, Colecția BPT, București, 1980, Cap.14 (, , Explorare, cucerire și exploatare”), p.180

[16] E.Jefferson Murphy, Istoria civilizației africane, Vol.2, Editura Minerva, Colecția BPT, București, 1980, Cap.14 (, , Explorare, cucerire și exploatare”), p.181

[17] https://www.britannica.com/biography/Henry-Morton-Stanley

[18] Ibidem

[19] Ibidem

[20] Ibidem

[21] Ibidem

[22] Ibidem