Henri Berthelot, în vestul Transilvaniei. Generalul francez, atacat la Arad

Turneul generalului Berthelot în părțile apusene ale Transilvaniei s-a desfășurat într-un context extrem de nefavorabil, marcat, în Banat, de abuzurile autorităților militare sârbești de ocupație, ostile unirii, pentru că guvernanții de la Belgrad nutreau intenții imperialiste în zonă, iar în Crișana, vestul Transilvaniei și Maramureș, de cele ale autorităților și unităților militare maghiare staționate în zonă, care erau convinse că aceste teritorii vor rămâne în continuare sub administrare maghiară1.

Venind de la Orșova, generalul Berthelot a făcut un prim popas la Caransebeș, în 26 decembrie 1918, unde vizita a fost scurtă deoarece programul prestabilit reclama ajungerea în timp optim la Lugoj. În după amiaza aceleași zile, CNR din Lugoj primește o telegramă expediată de la Sibiu de Consiliul Dirigent, prin care fruntașii acestuia erau înștiințați că generalul Berthelot urmează să sosească în orașul lor și că va zăbovi aici vreme de un ceas spre a sta de vorbă cu autoritățile locului. Ceremonialul de întâmpinare a fost un adevărat regal și, în numele românilor bănățeni, l-au salutat, tot în franceză, episcopul greco-catolic Valeriu Traian Frențiu și avocatul Coriolan Brediceanu, fruntaș al CNR.

Pe 27 decembrie 1918, generalul Berthelot (foto dreapta) se va vedea cu emisarul Franței din Timișoara, generalul Jouinot-Gambeta, care se afla în subordinea generalului Henrys, comandantul „Armatei franceze din Orient”, având cartierul general la Belgrad. A doua zi vor lua prânzul împreună în trenul său special, invitat fiind și generalul sârb Djordjevič².

La Seghedin, generalul Berthelot a ajuns în după amiaza zilei de 28 decembrie 1918, în jurul orelor 5-6. Aici avea în plan să-l întâlnească pe Ion Erdélyi, ministrul plenipotențiar al Consiliului Dirigent la Budapesta și totodată atașat militar al României pe lângă Misiunea Franceză din Budapesta, alături de membrii delegației conduse de acesta³, iar la ora 23 s-au despărțit, Berthelot urmând să ajungă dimineața la Arad. La Arad, fruntașii CNR i-au pregătit generalului Berthelot, și suitei sale, un dineu la restaurantul hotelului „Crucea Albă”.

Șoferul mașinii generalului Berthelot a fost rănit

Un grup destul de numeros, purtând un uriaș drapel maghiar, a blocat intrarea în hotel, încât generalul de abia s-a strecurat înspre sala restaurantului și nu s-au potolit nici când generalul a ieșit din hotel și când automobilul, în care a urcat, încerca să plece către sediul CNR, ci l-au blocat minute în șir până când, în cele din urmă, a reușit să se desprindă din mulțime⁴. Văzând ei grupurile românilor, le-au atacat prin spate, iar din față acestea au fost întâmpinate cu focuri de armă trase de gardiștii maghiari trimiși de primărie, astfel că n-a scăpat de focurile armelor nici automobilul cu care generalul Berthelot se deplasa acum de la locuința avocatului Ştefan Cicio-Pop către sediul Episcopiei Ortodoxe a Aradului, șoferul mașinii fiind rănit⁵.

În după amiaza aceleași zile, la ora patru, generalul a sosit la Oradea. El i-a primit în cupeul său pe comandantul gărzilor naționale române din județ, maiorul Silviu Herbay, și pe aghiotantul acestuia, Valer Popoviciu, precum și pe secretarul CNR local V. Andru, împreună cu care a fost stabilită ordinea și procedura de primire a delegațiilor. Prima delegație a fost cea a femeilor române, apoi cea a reprezentanților CNR și la urmă cea a țăranilor români, conduși de avocatul Iacob Radu din Ceica. Oaspetele francez a coborât apoi din tren și a intrat în sala mare a gării, înțesată de mulțimea de orășeni și țărani de prin satele învecinate, pentru a schimba câteva vorbe cu oameni ce veniseră să-l vadă, dar s-a întreținut exclusiv cu românii vreme de vreun sfert de ceas – după cum precizează reporterul aflat la fața locului. Apoi s-a adresat țăranilor cu cuvintele:

„Vă cunosc și vă iubesc. V-am văzut în Carpați, v-am văzut la Mărășești – v-am văzut flămânzi, v-am văzut desculți, v-am văzut bătuți, dar tot înainte. Acum sunteți liberi – aveți numai răbdare și încredere” ⁶ .

A urcat în tren, unde s-a mai văzut cu vicarul Oradiei, Roman Ciorogariu⁷, și cu atașatul presei locale românești, Gheorghe Tulbure, după care, la ora 5, trenul a pornit spre Debrețin în uralele mulțimii adunate pe peron.

La Carei, generalul era programat să ajungă în dimineața zilei de 30 decembrie 1918, către ora zece, însă evenimentele de la Arad au determinat modificări în desfășurarea turneului și, în acest context, trenul a sosit în gara Careilor la ora 11, în seara zilei de 29 decembrie 1918. Până și reprezentanții CNR erau gata să rateze întâlnirea cu Berthelot, întrucât serviciul telegrafic din gara Careilor n-a catadicsit să-i informeze despre telegrama expediată de la Oradea, prin care era anunțată sosirea cu câteva ceasuri mai devreme a delegației în orașul sătmărean, așa că aceștia au aflat vestea de la un călător sosit și el de la Oradea⁸.

Generalul Berthelot s-a bucurat în schimb de ovații și urări entuziaste ale românilor pe traseul parcurs către Satu Mare, pe când trenul său a trecut prin haltele Moftinu Mic, Moftinu Mare și Sânt Gidana (azi Ghirolt). La Satu Mare, generalul s-a întâlnit cu un grup restrâns de români, „înarmați” cu un drapel național. Nu se cunosc detalii legate de această întrevedere, însă presa maghiară relatează cu indignare că această măruntă, până la urmă, manifestație patriotică românească ar fi avut drept scop „să-l seducă pe Berthelot în ce privește caracterul național al orașului”.

Aceeași sursă mai amintește că „batalionul secuiesc” cantonat în oraș a trecut apoi la represalii împotriva românilor locuitori ai urbei⁹. De la Sătmar, spun sursele jurnalistice, Berthelot s-ar fi deplasat până la Debrețin. Izvoarele vremii n-au imortalizat acest moment, știm însă că în aceeași zi de 30 decembrie 1918, pe la ora 3 a după amiezii, a fost primit sărbătorește în gara din Baia Mare, după care trenul său a coborât înspre Cluj pe artera feroviară someșană. Românii din „țara Chioarului”, aflând că celebrul ofițer va trece prin zona lor, s-au mobilizat exemplar și i-au pregătit o întâmpinare entuziastă la halta din Satu Lung.

Pe 31 decembrie 1918, trenul generalului Berthelot va trece hotarul vechiului Ardeal, spre Cluj, unde i s-a organizat una dintre cele mai fastuoase primiri, așa încât, după ora două a după amiezii, când oaspetele a sosit, gara și bulevardul Vesselényi erau înțesate de români¹⁰.

Așa cum se mențina în ziarul „Tribuna Bihorului”, generalul Berthelot „a plecat din București... ca să vază cu ochii ce lume și ce rânduială este pe-aici. A dorit mai ales să ne cunoască pe noi, românii de la marginile Ardealului... A dorit să ne asculte durerile și suspinile și să ne dea nădejdi bune”¹¹.

Acest text este un fragment din articolul „Oradea. Ultima jertfă”, publicat în numărul 207 al revistei Historia, disponibil  în format digital pe paydemic.com. 

Note: 

1. Declaraţiile date ziarului „Nagyváradi Napló” de Ágoston Péter şi Aurel Lazăr referitoare la ocupaţia românească, în „Nagyváradi Napló”, nr. 262, din 27 noiembrie 1918.
2. Generalul Henry Berthelot, Jurnal şi corespondenţă. 1916-1919, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2000, p. 334.
3. „Românul”, nr. 43 din 20 decembrie 1918/2 ianuarie 1919, Arad, p. 2.
4. Idem, nr. 40 din 16/29 decembrie 1918, Arad, pp. 1-2.
5. Ibidem, pp. 1-2.
6. Idem, nr. 43 din 29 decembrie 1918/2 ianuarie 1919, Arad, p. 2.
7. Roman Ciorogariu, Zile trăite, Tipografia Diecezană, Oradea, 1926, p. 198.
8. „Românul”, nr. 49 din 30 decembrie 1918/12 ianuarie 1919, Arad, p. 4.
9. Ibidem.
10. Idem, nr. 1 din 1/14 ianuarie 1919, Arad, p. 3.
11. Berthelot, în Tribuna Bihorului, nr. 1 (25 dec. 1918/5 ian. 1919), pp. 2-3; Apud Viorel Faur, Momente ale luptei românilor din Bihor pentru drepturi și unitate naţională (1849-1919), Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2018, p. 291.