Hârtia igienică, invenţia asiatică neapreciată de restul lumii

Cine a inventat produsul? Aceiaşi oameni care sunt responsabili şi de invenţia hârtiei pentru scris, desigur: chinezii.

Chinezii au fost primii care au început să folosească hârtia şi în scopul igienei personale. Nu se ştie exact când a fost introdus noul obicei, dar în orice caz vorbim de câteva secole după ce au reuşit să creeze cel mai popular material de scris. 

Primele izvoare scrise însă care fac referire la hârtia igienică, mai exact la noua întrebuinţare a hârtiei decât la o invenţie propriu-zisă, datează din 589, atunci când un funcţionar pe nume Yan Zhitui îşi nota că nu a folosit niciodată hârtie din…cele patru cărţi şi cei cinci clasici – adică o colecţie de texte confucianiste.

În afara Chinei, multă vreme hârtia pentru toaletă nu s-a impus, ba chiar a fost considerată chiar foarte neigienică. De exemplu, cartea lui Renaudot din 1718 menţionează mărturia unui călător de secol IX, cum că asiaticii ar fi fost foarte neglijenţi cu curăţenia, că nu s-ar fi spălat cu apă după defecare şi că în schimb ar fi preferat să se şteagă cu hârtie. Şi Rableais în “Gargantua şi Pantagruel” îşi exprima indignarea faţă de ineficienţa hârtiei.

În secolul al XIV-lea se pare că în provincia Zhenjiang manufacturile produceau anual nu mai puţin de zece milioane de pachete de câte 1000 sau chiar 10000 de file destinate doar toaletelor. În timpul dinastiei Ming producţia ajungea la 720.000 de file, care măsurau cam jumătate de metru, numai pentru curtea imperială de la Nanjing. Ba mai mult, numai pentru familia împăratului Hongwu erau rezervate 15.000 de file de calitate superioară, foarte moi şi chiar parfumate.

 În alte părţi ale lumii, elitele se serveau de materiale precum lâna, cânepa sau chiar dantelă, în vreme ce oamenii de rând se curăţau (dacă o făceau) cu ce le pica în mână, de la iarbă şi frunze la nisip, fân, coji de fructe, scoici, pietre şi multe altele. În Roma Antică se folosea des un burete înfipt într-un băţ, care după folosire se introducea în oţet.

Cel care a “inventat” însă hârtia igienică aşa cum o ştim azi, comercializată la scară largă, este Joseph Gayetty, care a lansat pe piaţă în 1857 “Gayetty’s Medicated Paper”, în uz până în 1920 şi vândută în pachete cu foi, nu rulată. Produsul a fost susţinut de sloganuri precum “cea mai mare necesitate a secolului!”.

Totuşi, nici astăzi hârtia pentru toaletă nu este apreciată peste tot la fel. Nu se foloseşte unde sistemele de canalizare nu sunt adecvate, dar în unele culturi (precum în India) se crede în continuare că apa este o metodă mai eficientă de curăţare, alături de instrumente precum cârpe, frunze, nisip etc. Sau pur şi simplu mâna.