Haos în învăţământul perioadei comuniste

Media românească liberă se află într-o permanentă căutare de subiecte senzaţionale, audienţa în creştere fiind ţelul suprem al jurnaliştilor. Banii din publicitate vin direct proporţional cu numărul de cititori sau telespectatori. O temă favorită a jurnalelor de ştiri o reprezintă scandalurile din învăţământ şi funcţionarea defectuoasă a sistemului de stat. Se face mereu comparaţie cu situaţia din perioada comunistă şi se ajunge la concluzia că înainte era mai bine şi mai multă ordine. Analizele din mass-media sunt mereu superficiale şi se caută numai concluzii scurte şi şocante.

Nu există timp pentru studiu în arhive şi nici pentru dezvoltarea subiectelor difuzate şi masele trag concluzii greşite. Un proces-verbal al unei unităţi de învăţământ din Piteşti aminteşte despre sosirea în curtea instituţiei a unor huligani din cartierul Războieni şi orele de seară erau tulburate. Era 19 septembrie 1968. Elevul Zăicescu Dan, dintr-o clasă a XII-a, venea beat la cursurile din toamna aceluiaşi an şi avea permanent rezerve de alcool în sacoşă. Băutura era iubită şi de elevul Gh. Ene cu un an mai tânăr. Viciul alcoolului, substanţa dopantă fiind administrată din belşug pentru creşterea vânzărilor din magazine, bântuia în perfecta lume socialistă, dovadă fiind sticlele găsite ascunse la ultimul etaj al liceului. A primit numai avertisment fiindcă avea capacităţi intelectuale deosebite. Nici unele fete nu prea îndrăgeau şcoala şi Niţă Maria a fost exmatriculată pentru comportament huliganic faţă de corpul profesoral. Exmatriculările se făceau şi pentru 30 de absenţe nemotivate, exemple fiind cazurile băieţilor Gh. Nicolae şi Mircea Săvulescu. Rezultatele la clase erau direct proporţionale cu calitatea diriginţilor, cele mai slabe note fiind obţinute acolo unde existau suplinitori. Nici director la secţia de seral n-a existat pe primul semestru. 

 Profesorul Gheorghe Graure constata în 1968 că elevii „sunt indolenţi, nu vor să participe la orele de pregătire, chiar dacă profesorii vor să-i ajute, ei se sustrag”. Matematica a fost şi este o materie dificilă, greu de înţeles de unul singur, dar adolescenţii aveau alte planuri, viaţa fiind scurtă. Acelaşi cadru didactic afirma că „munceşte conştiincios, dar nu are satisfacţia muncii”.

 Profesorii făceau cu greu valurilor de oameni, regimul comunist înghesuind în clase persoane fără studii pentru a da bine în statistici. Clasa a XI-a B avea un efectiv de 49 de elevi, chiar dacă regulamentele stabileau un maximum de 35. Aceeaşi aglomerare exista şi la clasa a XI-a C de seral. Clasa a X-a E avea „numai” 46. Era normal ca profesorul Anghelache T. Să se plângă într-un consiliu profesoral din 12 ianuarie 1968 că elevii claselor a XI-a „nu au nici cele mai elementare cunoştinţe” de matematică. În plus, elevii de la seral nu ajungeau la prima oră din cauza mijloacelor de transport în comun şi, în plus, în lunile octombrie şi noiembrie 1967 au fost reţinuţi pe platforma chimică pentru organizarea alegerilor din cadrul PCR şi UTC. Cum spaţiile instituţiilor şcolare erau foarte limitate în raport cu pretenţiile regimului, directorii s-au descurcat prin introducerea studiului pe trei schimburi şi nu era timp să se mai aerisească sălile. Nici nu era vorba de curăţenie dacă pauza dintre ture era de numai zece minute. Şcoala devenise un fel de fabrică unde copii erau prelucraţi pe banda rulantă.

 Sunt numai câteva exemple despre ceea ce se întâmpla în învăţământul românesc de masă într-o epocă de plin avânt socialist în drumul spre comunismul fericirii universale. Studierea în detaliu a documentelor de arhivă va demonstra că a fost un adevărat război pentru a pune în mişcare tânăra generaţie, pasionată ca şi astăzi de viaţa extraşcolară, iar eforturile n-au fost încununate de rezultate strălucite fiindcă predarea se făcea în faţa unor mase.

Bibliografie minimală

Direcţia Judeţeană Argeş a Arhivelor Naţionale, fond Liceul „Alexandru Odobescu”, Piteşti, dosar nr. 2/1967.

Direcţia Judeţeană Argeş a Arhivelor Naţionale, fond Liceul „Alexandru Odobescu”, Piteşti, dosar nr. 10/1967.