Goebbels și creștinismul

Paul Joseph Goebbels s-a născut la 29.10 1897 la Rheydt [1]. A crescut într-o familie catolică, și ar fi trebuit să devină preot, părinții lui dorind acest lucru deoarece erau o familie profund religioasă [2]. Vizitele zilnice la biserică, spovedania și rugăciunile familiei, precum și însemnarea de către mama a frunții copiilor cu apă sfințită, în semnul crucii, constituiau o parte importantă a vieții copiilor familiei Goebbels [3]. Referitor la perioada copilăriei sale, Goebbels mărturisește că se trezea sâmbătă dimineața și se gândea ce lucruri rele a făcut în săptămâna care tocmai se încheia și care îi apăsau sufletul. Apoi își lua cartea de rugăciuni, mergea la biserică și se spovedea, spunându-i preotului orice îl neliniștea [4].

Ascensiunea...

Între 1917-1921, cu sprijinul financiar al Societății Catolice “Albert Magnus”, a studiat limba germană, istoria, literatura și filosofia la universitățile din Freiburg, Bonn, Würzburg, Köln, München și Heidelberg [5]. În 1921, a obținut doctoratul cu o teză despre drama romantică. Din cauza unui handicap (avea un picior infirm), nu a luptat în Primul Război Mondial. Goebbels a intrat în NSDAP în 1922. S-a mutat la Ruhr în 1924 și și-a început cariera în jurnalism ca editor al ziarului “Völkische Freiheit”. În disputa dintre frații Strasser și Hitler, Goebbels l-a susținut pe ultimul [6]. În 1926, Goebbels a devenit Gauleiter de Berlin, reușind să construiască în capitala Germaniei o puternică filială a partidului nazist [7]. Între 1927-1935, a editat propriul ziar săptămânal, intitulat “Der Angriff” (Atacul). L-a transformat pe Horst Wessel [8] într-un martir politic, afirmând că el a fost ucis de comuniști [9].

Goebbels la Graz, 1938

În 1928, Goebbels este ales membru al Reichstagului, iar în 1929, impresionat de activitatea gauleiterului de la Berlin, Hitler l-a numit “Conducătorul propagandei partidului nazist”. În această poziție, Goebbels și-a dovedit abilitatea, având un rol important în campania electorală pentru alegerile din 1932. Drept răsplată, Führerul îl numește, la scurt timp după ce devine cancelar, “Ministru al Reichului pentru Educația poporului și Propagandă”. Alături de Martin Bormann și Heinrich Himmler, Goebbels devine unul dintre cei mai apropiați oameni de Hitler [10].

După atentatul împotriva lui Hitler de la 20 iulie 1944, Goebbels este numit “Împuternicit general pentru mobilizarea războiului total”, străduindu-se pentru a îndemna poporul să lupte până la capăt. Numit cancelar în ultimul testament al Führerului, Goebbels își otrăvește cei 6 copii, împreună cu soția sa, Magda, și se sinucide la 1 mai 1945, în bunkerul de sub Cancelaria Reichului [11].

Rolul lui Goebbels în cadrul statului nazist a fost unul foarte important. Joachim Fest susține că “național-socialismul era o propagandă care se dă drept ideologie“ [12] și îl consideră pe ministrul propagandei, creatorul cultului Führerului, și responsabil pentru faptul că noțiunea de “führer ca mântuitor, demiurg și mesia are un caracter «aproape sacru» [13], Goebbels postulând, de asemenea, ideea că Hitler vrea “să salveze lumea prin intermediul Germaniei” [14].

Decalogul lui Goebbels

Goebbels a fost un bun cunoscător al problemelor religioase, atât din punct de vedere practic (mergea în mod regulat la slujbe și se împărtășea lunar) [15], ținând cont și de faptul că părinții săi erau catolici practicanți, dar și din punct de vedere teoretic, al studiului biblic în special, așa cum reiese din caracterizarea pe care i-o face părintele Mollen, mentorul său din tinerețe: “Timp de 9 ani a studiat Biblia, arătând un mare interes, înțelegere și devotament” [16].

Însă, în 1919, în timp ce studia la universitatea din Freiburg, Goebbels “a întors spatele Bisericii Catolice, fiind măcinat de problema ființei lui Dumnezeu și de ceea ce considera el a fi falsificarea adevărului de către preoții idolatri. Este posibil ca și catolicismul agresiv din Würzburg să fi contribuit la neliniștea sa” [17].

Goebbels a formulat “cele 10 porunci pentru fiecare național-socialist” [18], folosind ca subtitlu îndemnul “Patria este mama vieții tale. Nu o uita niciodată!”

“1. Patria ta este Germania, iubește-o mai mult decât orice, mai mult în fapte decât în cuvinte.

2. Dușmanii Germaniei sunt și dușmanii tăi. Urăște-i din toată inima.

3. Fiecare cetățean [19], chiar și cel mai sărac, este o parte din Germania. Iubește-l ca pe tine însuți.

4. Să ceri numai sarcini de îndeplinit pentru tine. Astfel, și Germania își va recâștiga dreptul.

5. Fii mândru că ești german. Ai dreptul să aparții unei patrii pentru care milioane de oameni și-au dat viața.

6. Cine insultă Germania te insultă pe tine și pe înaintașii tăi [20]. Lovește-i cu pumnul!

7. Șmecherilor răsplătește-le pe măsură, chiar mai mult. Acolo unde cineva îți refuză dreptul tău cel bun, îți dă Dumnezeu legea pumnului.

8. Să nu fii huligan antisemit, dar păzește-te de Berliner Tageblatt [21]!

9. Trăiește-ți viața astfel încât într-o zi să nu-ți fie rușine în fața unei noi Germanii.

10. Să crezi în viitor, numai astfel îl vei dobândi.”

Goebbels se inspiră din principalele porunci creștine în ceea ce privește formularea poruncilor pentru național-socialiști. Astfel, prima poruncă creștină, în care se pune accentul pe unicitatea lui Dumnezeu și fidelitatea față de El [22], este reformulată de liderul nazist, care pune Germania deasupra tuturor lucrurilor și a persoanelor existente.

 În funcție de Germania trebuie judecată și lumea, dușmanii țării sunt dușmanii fiecărui cetățean. Altfel spus, un german este împlinit atât timp cât își iubește conaționalii și își servește patria. De remarcat faptul că Goebbels nu pomenește nimic despre Dumnezeu, sau despre ceva transcendent, ceea ce înseamnă că acest domeniu nu era o preocupare importantă pentru național-socialismul așa cum îl înțelegea ministrul propagandei.

Goebbels considera că național-socialismul a fost revoluționar, deoarece “și-a propus să modifice toate lucru - rile, inclusiv creștinismul” [23]. Așadar, liderul nazist considera, ca și Rosenberg, că religia creștină trebuie modificată, corectată, iar acest lucru îl putea face nazismul.

Goebbels și creștinismul

Goebbels este și el un susținător al creștinismului pozitiv, reiterând concepția enunțată în programul NSDAP. El face, însă, precizarea că în mișcarea național-socialistă poate intra și catolicul, și protestantul, și “creștinul german”. Ministrul propagandei afirma “noi, național-socialiștii, vedem marea criză a concepției creștine despre lume, nu atât în forme, cât din punct de vedere al conținutului. Pentru noi, creștinismul este o lucrare, nu o promisiune solemnă” [24].

Goebbels afirma, la congresul partidului din 1935, că, spre deosebire de bolșevism care “neagă religia ca principiu în mod fundamental, național-socialismul plasează în prim-planul programului său credința în Dumnezeu și idealismul transcendental care a fost destinat de natură să exprime sufletul rasial al națiunii” [25]. Ministrul propagandei afirma că existența controverselor religioase din Germania se datorează problemelor de conștiință, și nu au nicio legătură cu negarea religiei [26].

Goebbels nota, la 30 ianuarie 1933, ziua în care naziștii ajung la putere, Hitler, devenind cancelar, că noul Reich “a fost sfințit cu sânge” [27]. Astfel, se acreditează ideea unei jertfe sacre, care a dus în final la preluarea puterii de către naziști.

Liderul nazist face referire la discursul președintelui american, Franklin D. Roosevelt, care a susținut că, în cazul în care Germania va câștiga războiul, exista un plan de eliminare a religiilor din lume și de a așeza în locul Bisericilor o Biserică internațională național-socialistă. De asemenea, președintele american susținea că naziștii vor să înlocuiască crucea cu svastica și pe Dumnezeu cu Führerul. El afirma că este în posesia unui document care atestă cele afirmate de el, autenticitatea documentului nu poate fi pusă la îndoială, dar nu-l poate face public. Goebbels cataloghează afirmațiile americanului drept înșelătorie [28]. Acest lucru arată că, cel puțin în mod public, liderul nazist nu este de acord cu o Biserică națională, sau cu eliminarea religiilor.

Goebbels consideră că evreii sunt cei care „manevrează capitalismul și bolșevismul, creștinismul și ateismul, democrația și autocrația, libertatea și teroarea” [29]. Așadar, creștinismul era alăturat sistemelor politice, sau mișcări lor de masă, care sunt folosite de evrei pentru a-i controla pe oameni. Astfel, creștinismul este redus la o simplă ideologie lumească, o posibilitate, printre altele, de a manipula masele de oameni.

Ministrul propagandei credea că statul nazist este indulgent cu confesiunile creștine și că Reichul se poate dispensa de creștinism, deoarece în stat domnește justiția socială. Așadar, creștinismul este văzut ca o mișcare socială. El susținea că nu Bisericile se opun regimului, ci grupuri de partizani. De asemenea, liderul nazist susține, ca și Rosenberg, separarea Bisericilor de Stat. În ceea ce privește tineretul, Goebbels afirma că fiecare tânăr poate să rămână fidel convingerilor sale religioase și să-și facă și datoria față de Germania [30].

Discursurile propagandistice ale lui Goebbels sunt, în mod evident, corelate necesităților regimului. Adevărata sa poziție față de creștinism reiese din jurnalul său, scriere cu caracter intim. Posibilitatea exprimării unor minciuni în jurnalul său este foarte redusă, acest lucru neavând niciun sens, spre deosebire de discursurile sale publice, în care nu trebuia să creeze tulburări sociale prin ceea ce afirma.

Religia național - socialistă

Goebbels notează în jurnalul său, la 16 octombrie 1928: ”Ce este creștinismul astăzi pentru noi? Național-socialismul este o religie. Nu îi lipsește decât geniul religios... Ne lipsește ritualul. Trebuie ca, într-o zi, național-socialismul să devină religia de stat a germanilor. Partidul este pentru mine biserica și cred că îl slujesc cel mai bine pe Dumnezeu când îi împlinesc voia și îmi eliberez poporul oprimat de lanțurile sclaviei. Aceasta este Evanghelia mea. și acolo unde întâmpin rezistență, puțin îmi pasă unde și când, încerc să o elimin [31]”.

Așadar, Goebbels este susținătorul transformării național-socialismului într-o mișcare religioasă. El judecă creștinismul prin prisma ideologiei naziste și pretinde că prin național-socialism îl slujește pe Dumnezeu. Ministrul propagandei este hotărât să rupă legătura cu Biserica creștină, notând în jurnalul său, la 10 septembrie 1931, că vrea să părăsească Biserica, dar disciplina de partid nu îi permite [32].

Faptul că partidul nazist nu permitea membrilor săi să renunțe (în mod public) la apartenența la Biserică, nu indică o convingere religioasă profundă a acestui partid, ci dorința de a nu cauza în vreun fel tulburări sociale.

Liderul nazist considera că este imposibil ca Hristos să fi fost evreu și că nu trebuie dovedit științific acest lucru, însă el pretinde că mișcarea național-socialistă luptă în numele lui Dumnezeu, afirmând: „lupta noastră care ne va duce la victorie sau la un sfârșit teribil este lupta între Hristos și Marx. Hristos este principele iubirii, Marx este principele urii” [33].

Atunci când ziarele anunță că Goebbels a fost excomunicat din Biserica Catolică, din cauza căsătoriei sale cu Magda, care era protestantă, el se arată indignat, afirmând, totuși, că are obiceiul de a-L cinsti pe Dumnezeu într-un mod propriu [34].

În ceea ce privește atitudinea statului față de Biserică, Goebbels notează în jurnalul său, la 9 martie 1943, că Führerul i-a aprobat strategia în ceea ce privește problema Bisericilor, și anume să dea dovadă de flexibilitate și să nu se grăbească în a lua vreo decizie [35].

Liderul nazist afirma că rolul Bisericii în timpul războaielor este unul ambiguu, acuzându-le că nu acceptă situația în care cineva are propriile păreri referitoare la religie [36]. Poziția lui Goebbels față de creștinism este, în unele privințe asemănătoare cu cea a lui Rosenberg, în ceea ce privește creștinismul pozitiv, faptul că Hristos nu era evreu, precum și ura față de Biserică. Ministrul propagandei nu poate fi acuzat, însă, de ateism, el afirmând că „un popor fără religie e ca un om fără respirație” [37].

În ceea ce privește propaganda, Goebbels considera că aceasta este bună dacă își atinge scopul. Ea nu trebuie să fie considerată prea crudă, prea brutală sau nedreaptă și susține că și Iisus Hristos a fost un propagandist [38].

Joseph Goebbels în mijlocul familiei

Ministrul propagandei, ca și Rosenberg, neagă faptul că Hristos este și Dumnezeu, recunoscându-L doar ca om. Deși în copilărie a fost o persoană foarte apropiată de Biserică, Goebbels ajunge în postura de a renunța să mai fie creștin, alegând să fie în slujba mișcării național-socialiste, mai mult decât atât, devenind un maestru al minciunii și al manipulării oamenilor prin intermediul propagandei. Goebbels a crezut până la capăt în Hitler și în național-socialism, neadmițând că a comis vreo greșeală, ci susținând, cu puține zile înaintea prăbușirii Reichului, că Führerul este singurul care poate crea o Europă nouă și înfloritoare [39].

Goebbels a crezut că poate schimba istoria împreună cu Hitler, pentru asta a trăit și a murit cu acest gând. A sacrificat totul de dragul Reichului, inclusiv familia, nazismul a fost singura sa motivație de a trăi. Este greu de înțeles cum un fost tânăr foarte apropiat de Biserică, care era aproape de a deveni preot, care se spovedea și se împărtășea des, a ajuns în postura de a fi părtaș la crima în masă și de a promova ura fără nicio remușcare.

NOTE

1. The Encyclopedia of the Third Reich, edited by Christian Zentner and Friedmann Bedürftig, English translation edited by Amy Hackett, Macmillan Publishing Company, New York, 1991 vol I, p 348

2. Ralf Georg Reuth Goebbels apud David Irving Goebbels, Mastermind of the Third Reich, Focal Point, London, 1999, p 23

3. Ibidem , p 17

4. Manuscrisul lui Goebbels pentru Else Janke apud David Irving, op. cit., p 19

5. Louis L. Snyder Encyclopedia of the Third Reich Wordsworth Editions, Hertfordshire, 1998, p 119

6. Ibidem

7. Encyclopaedia Judaica, ediția a-II-a, Thomson Gale, Detroit, 2007, vol 7, p 680

8. “Horst Wessel s-a născut în 1907. Încă din adolescență a aparținut unor trupe paramilitare, remarcându-se în S.A., grație abilităților sale organizatorice și retorice. În 1929, iubirea sa pentru o fostă prostituată, Erna Jänchen, l-a determinat să-și abandoneze studiile de Drept și să se instaleze într-un cartier proletar din Berlin. În 1930, Wessel moare ucis de fostul amant și proxenet al Ernei“. (Rosa Sala Rose, Dicționar critic de mituri și simboluri ale nazismului, traducere de Mirela Petcu, Editura Paralela 45, Pitești, 2005, p 243)

9. Joseph Goebbels Journal 1923-1933, traduit de l’allemand par Denis-Armand Canal, Hélène Thierard et Dominique Viollet, Tallandier, Paris, 2006, p 423

10. Louis L. Snyder op. cit., p 120

11. The Encyclopedia of the Third Reich…, vol I, p 351

12. Joachim Fest, Stapînii celui de-al III-lea Reich, în românește de P. Năvodaru și Gh. Doru, prefață de Cristian Popișteanu, Editura Politică, București, 1969, p 115

13. Ibidem, p 116

14. apud Ernst Nolte Războiul civil european 1917-1945: național-socialism și bol șevism., traducere de Irina Cârstea, cuvânt înainte de Florin Constantiniu, Editura Runa, București, 2005, p 130

15. David Irving op. cit., p 27

16. Ibidem

17. Ibidem, p 41

18. Joseph Goebbels Zehn Gebote für jeden Nationalsozialisten în Joseph Goe bbels Der Nazi-Sozi: Fragen und Antworten für den Nationalsozialisten, Verlag der Nationalsozialistischen Briefe, Elberfeld, 1932, fără pagină

19. Goebbels utilizează termenul “Volksgenosse”, care se referă la cel de sânge german, membru al comunității poporului (Volksgemeinschaft)

20. Goebbels utilizează sintagma “Deine Toten” (morții tăi). Pentru o mai bună redare a sensului frazei, am tradus prin “înaintașii tăi”, dorința autorului fiind de a invoca tradiția, ofensa adusă Germaniei nu este numai o ofensă adusă celor care trăiesc în acele timpuri, ci este și o întinare a memoriei înaintașilor.

21. Ziar care era considerat “purtătorul de cuvânt“ al liberalismului de stânga german. Editorul său a fost Rudolf Mosse, un evreu, a cărui editură a fost închisă de naziști, el emigrând în 1935 la Paris, iar în 1940 în S.U.A. (Encyclopaedia Judaica…, vol 14, p 565)

22. “Eu sunt Domnul Dumnezeul tău... Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!”(Iș 20, 2-3)

23. apud Edmond Vermeil Hitler et le christianisme, Paris, Gallimard, 1939, p 51

24. Joseph Goebbels Der Angriff.Aufsätze aus der Kampfzeit, Zentralverlag der NSDAP, München, 1935, p 181

25. Joseph Goebbels Communism with the mask off : Speech, delivered in Nürnberg on September 13th 1935 at the seventh Național Socialist Party Congress, Liberty Bell Publications, West Virginia, p 7

26. Ibidem, p 21

27. Joseph Goebbels Vom Kaiserhof zur Reichskanzlei: Eine historische Darstellung in Tagebuchblättern(Vom 1. Jan. 1932 bis zum 1. Mai 1933), Zentralverlag der NSDAP, München, 1934, p 254

28. Idem Das eherne Herz. Reden und Aufsätze aus den Jahren 1941/42, Zentralverlag der NSDAP, München, 1943, p 99-100

29. Idem Die Zeit ohne Beispiel : Reden und Aufsätze aus den Jahren 1939/40/41, Zentralverlag der NSDAP, München, 1941, p 535-536

30. apud Edmond Vermeil Doctrinaires de la révolution allemande(1918-1938), Fernand Sorlot, Paris, 1938, p 337-338

31. Joseph Goebbels Journal 1923-1933…, p 291

32. Ibidem, p 579

33. apud Otto Scheid, op. cit., p 225-227

34. Joseph Goebbels Journal 1923-1933…, p 618

35. Idem , Journal 1943-1945, traduit de l’allemand par Dominique Viollet, Gaël Cheptou et Éric Paunowitsch, Tallandier, Paris, 2005, p 94

36. Ibidem, p 168

37. apud Otto Scheid, L’esprit du IIIe Reich, Librairie Académique Perrin, Paris, 1936, p 232

38. apud David Irving, op. cit., p 122 cf. Joachim Fest op. cit., p 124

39. Joachim Fest op. cit., p 131