Genocidul din prima parte a anului 1946

Timpul trece, omenirea are memoria scurtǎ și uitǎ faptele generațiilor trecute. Dispar sub preșul indiferenței evenimente deosebit de grave și sunt preferate povești ce cosmetizeazǎ realizǎrile unor conducǎtori pe care altfel istoria nu i-ar reține decȃt ȋn calitate de mari asasini și incompetenți. RSS Moldoveneascǎ era o provincie de granițǎ a vastului imperiu comunist cu pretenții de extindere mondialǎ și avea o populație estimatǎ la 2.271.800 de locuitori (1 iunie 1946).

Autoritǎțile comuniste de la Chișinǎu au declanșat campanii sistematice de eliminare a elementelor capitaliste și proromȃnești. Aveau preocupǎri ideologice atunci cȃnd seceta a atacat ȋn forțǎ și devastator. Se considerǎ cǎ un sistem centralizat acționeazǎ eficient, dar conducerea stalinistǎ a dovedit cǎ nu poate sǎ fie decȃt ucigǎtoare prin toate mijloacele. Numai ȋn prima jumǎtate a anului 1946, adicǎ pȃnǎ cȃnd seceta sǎ loveascǎ ȋn plin, au pierit 26.840 de persoane, adicǎ peste un procent din totalul populației moldovenești. Era foarte mult. Mortalitatea infantilǎ, adicǎ decese ale unor copii cu vȃrste sub un an, a fost de 16, 37%. Pierea viitorul unui popor, deci se poate scrie despre existența unui genocid prin menținerea sǎrǎciei și a ȋnfometǎrii de cǎtre niște autoritǎți pasionate numai de ȋnarmarea pentru realizarea revoluției mondiale.

Numai 900 de institute și fabrici lucrau la copierea bombardierului B-29 și primul Tu-4 a fost gata de zbor ȋn 19 mai 1947. Nu erau uitate nici armele pentru forțele terestre, anul 1945 fiind marcat de apariția a 245 de tunuri A-19 de calibrul 122 mm și alte 206 au fost livrate ȋn 1946. Nu trebuie sǎ se uite cǎ nu gurile de foc sunt cele mai scumpe, ci muniția necesarǎ tirurilor de duratǎ. Renunțarea la doar cȃteva arme cu muniția necesarǎ ar fi fost utilǎ pentru a se cumpǎra alimentele salvǎrii locuitorilor din RSS Moldoveneascǎ.

Nu s-a dorit evitarea nenorocirii. Dimpotrivǎ. Erau timpuri pentru realizǎri mǎrețe. Obuzierul de calibrul 152 mm D-1 a fost produs ȋn 715 exemplare ȋn 1945. Pare puțin, dar mai existau și piese asemǎnǎtoare rǎmase din anii precedenți. Iosif Stalin dorea și mai multe arme grele. Anul 1946 a fost marcat de apariția a 1.050 de unitǎți. Un singur proiectil avea o masǎ de 40 kg de oțel și explozibil de cea mai bunǎ calitate. Exista și variantǎ antinavǎ cu o masǎ de peste 51 kg. Sunt numai cȃteva exemple despre ce livrau fabricile sovietice ȋntr-o epocǎ de refacere dupǎ un conflict mondial. Și rǎul cel mare abia urma sǎ vinǎ asupra unui popor eliberat mereu, ȋncepȃnd din 1940, de bunuri materiale și de suflete. Regimul comunist a reușit sǎ mai organizeze un Holodomor, un genocid prin ȋnfometare.

Bibliografie selectivǎ

https://en.wikipedia.org/wiki/152_mm_howitzer_M1943_(D-1)

https://en.wikipedia.org/wiki/122_mm_gun_M1931/37_(A-19)

https://en.wikipedia.org/wiki/Tupolev_Tu-4

Turea, Larisa, Cartea foametei, Editura Curtea Veche, București, 2008.