Gazeta Sporturilor: Cum s-a născut Stadionul "23 august"

În februarie 1953, Federaţia Mondială a Tineretului Democrat alegea Bucureştiul drept gazdă pentru manifestări de amploare:Congresul Mondial al Tineretului şi Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor. Evenimentele programate între 25 iulie şi 16 august 1953 se potriveau planurilor conducătorilor ţării. Comitetul Central elaborase "planul general de reconstrucţie socialistă a oraşului Bucureşti", în care stadionul era un punct important. Pompiliu Macovei, arhitectul şef al Capitalei, anunţa într-un interviu:"În raionul 23 august se va ridica un mare parc de cultură şi sport pe o suprafaţă de peste 50 ha. Aici se vor înălţa numeroase construcţii şi lucrări, culminînd cu măreţul stadion de 80.000 de locuri".

Proiectat, printre altele, cu "un bazin de înot cu două piscine cu tribune, o mare arenă pentru tenis, volei şi baschet", Parcul de Cultură şi Sport se anunţa un obiectiv unic la vremea aceea. Iar stadionul, cu "pistă de alergări cu şase culoare", cel mai mare din ţară.

Muncă voluntară, în spiritul vremii

La construcţia stadionului au participat brigăzi de tineret şi voluntari. În primăvara lui '53, Uniunea Tineretului Muncitoresc lansa în "Scînteia Tineretului" un apel prin care îşi mobiliza membrii. Aceştia erau chemaţi "să dea un puternic avînt muncii voluntare", iar sportivii "să se antreneze cu perseverenţă şi să-şi perfecţioneze măiestria sportivă".Ca şi astăzi, mersul lucrărilor a fost urmărit pas cu pas de presa vremii. În "Scînteia Tineretului", şantierul era ilustrat grandios, plin de "dragline, screpere şi gredere", iar excavatoristul Artimon Subcinschi era prezentat ca "însufleţit de un singur gînd: să excaveze cantităţi cît mai însemnate de pămînt peste planul zilnic", scrie gsp.ro.

Mai multe