Fuga din raiul socialist

Romȃnia dupǎ 1944 a intrat ȋn sfera de influențǎ a Uniunii Sovietice și a cunoscut un mare experiment politic. Partidul comunist dorea sǎ facǎ o nouǎ lume, revoluționarǎ și științific ȋntemeiatǎ pe cele mai ȋnaintate principii politice. Și astǎzi se mai susține pe la colț de stradǎ și prin familii cǎ ȋnainte era mai bine, dar ȋnainte de 1989 oamenii erau sǎtui de minunile introduse de cǎtre birocrația de la București, coruptǎ și ȋngrozitor de slab pregǎtitǎ pentru guvernarea unei țǎri. Funcționarii din provincie erau copii ale superiorilor din capitalǎ și inventau tot felul de cazne pentru populația de rȃnd doar cu gȃndul la o avansare rapidǎ. Mulți au vǎzut ca unicǎ soluție pǎrǎsirea țǎrii, dar autoritǎțile dǎdeau foarte greu actele necesare plecǎrii. Au avut noroc cei cu rude prin strǎinǎtate și, mai ales, minoritǎțile entice. Anul 1958 a fost marcat de plecarea a 19.477 de persoane, dar un vȃrf a fost atins ȋn 1961 prin cei 25.527 de emigranți. Cum statul lua bani pe evrei și germani, anul 1964 a rǎmas ȋn istorie și prin cei 30.121 de plecați peste frontierele unde se trǎgea din plin cu muniție de rǎzboi și sȃrma ghimpatǎ domnea liniștitǎ.  

 Nicolae Ceaușescu a pus capǎt exodului și a dat voie numai la 1.010 persoane sǎ plece ȋn 1968 dupǎ reguli foarte stricte. Nevoia de valutǎ a dus dupǎ 1970 la o relaxare a politicii privind emigrarea și ȋn 1974 s-a ajuns la 12.368 de ieșiri. Situația economicǎ s-a ȋnrǎutǎțit dupǎ 1977, numǎrul plecaților fiind constant peste 17.000. Introducerea cartelelor alimentare a dus la creșterea numǎrului de fugari, anul 1989 fiind marcat de ieșirea a 41.363 de cetǎțeni romȃni. Statul comunist se golea rapid de conținut, cei plecați fiind ȋn majoritate tineri. Astfel, numai ȋn 1989 au plecat 10.593 de copii și adolescenți cu vȃrsta sub 18 ani și numai 4.085 de persoane erau ȋn etate de peste 61 de ani. Forța de muncǎ dispǎrea și ea, numai ȋn ultimul an de fericire egalitaristǎ plecȃnd legal 12.361 de cetǎțeni cu vȃrsta ȋntre 26 și 40 de ani. Era echivalentul unor orașe precum Uricani, Sovata, Urlați, Lipova sau Covasna. Chiar dacǎ acum se spune cǎ duduia industria, oamenii luau direcția RFG, Israel și SUA cu cea mai mare plǎcere. Era grea ruperea de mediul romȃnesc, dar ajunsese cuțitul la os prin deciziile aberante ale liderilor de la București. Culmea este cǎ aproape toți se duceau ȋn lumea capitalistǎ, mai puțin maghiarii ȋncǎ atașați de teoriile naționaliste.

Se știe cǎ migrarea se produce ȋntotdeauna dinspre regiunile sǎrace spre cele ȋn care existǎ potențial economic. Fluxul spre lumea capitalistǎ, bogatǎ, n-a mai fost de oprit dupǎ evenimentele din 1989. Deschiderea granițelor a dus la plecarea a 96.929 de persoane sǎtule de stat la cozi și ȋn frig, 25.298 fiind tineri sub 18 ani. A fost o plecare ȋn masǎ a germanilor prin cei 60.072 de emigranți. Credința ȋn valorile ideologiei comuniste s-a topit ca un fum și s-a demonstrat cǎ un stat ridicat numai pe principii socialiste ȋnseamnǎ sǎrǎcie și teroare permanentǎ.

Diferența mare de potențial economic și lipsa terorii administrative vor asigura și ȋn viitor atragerea ȋn masǎ a cetǎțenilor romȃni spre Occident, toți cei ce vor sǎ se specializeze la un nivel foarte ȋnalt fiind practic condamnați sǎ plece din regiunea de baștinǎ.

Bibliografie

http://prodiasporaromana.org/wp-content/uploads/2014/01/Horvath-2012-Migra%C8%9Bia-Interna%C8%9Bional%C4%83-a-Cet%C4%83%C8%9Benilor-Rom%C3%A2ni.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Emigrarea_%C8%99i_dezertarea_din_Blocul_Estic

Anuarul statistic al Republicii Socialiste Romȃnia 1982.

Anuarul statistic al Romȃniei 1993.

Pascu, Vasile, Regimul totalitar comunist ȋn Romȃnia, Editura Clio Nova, București, 2007.