FOTO Parisul în timpul ocupației germane

„Niciodată o nenorocire proprie nu m-a afectat așa de mult, nu m-a zguduit așa de mult, nu m-a aruncat cu atâta putere în brațele disperării ca înjosirea acesui oraș care, ca nici un altul, fusese înzestrat cu harul de a face fericit pe oricine se apropia de el.” Sunt cuvintele scriitorului Stefan Zweig, care-și exprima astfel tristețea cauzată de ocuparea Parisul de către naziști în 1940.

Capitala Franței a fost ocupată pe 14 iunie 1940, la scurt timp după capitulare, și a rămas sub ocupație germană până în august 1944. În timpul ocupației, guvernul s-a mutat la Vichy, iar Parisul a rămas sub administrație militară germană. Pentru parizieni, ocupația a fost o perioadă cruntă de frustrări, lipsuri și umilințe. După ora 21.00, Orașul Luminilor se cufunda în întuneric, iar oamenii nu mai aveau voie să umble pe străzi. Cândva viu și vesel, Parisul a fost timp de patru ani o umbră a metropolei de altădată.

„Știu bine, Parisul tinereții mele, acel oraș exaltat și exaltant la modul euforic, nu mai există;poate că nu-și va mai redobândi niciodată spontaneitatea aceea minunată, de când pumnul cel mai brutal de pe pământ l-a stigmatizat trufaș cu fierul încins al războiului. [...]

Știu, știu, astăzi nu suferă numai Parisul;decenii de acum încolo nici restul Europei nu va mai fi ceea ce a fost înainte de Primul Război mondial. De-atunci, de pe orizontul cândva așa de senin al Europei, nu s-a mai risipit complet o anumită pâclă;răceala și neîncrederea între țări și între oameni a rămas ca o otravă ce-și continuă opera în trupul mutilat. Oricât progres în domeniul social și tehnic a adus acest sfert de secol dintre un război mondial și altul, practic nu există națiune în mica noastră lume a Occidentului care să nu-și fi pierdut nemăsurat de mult din pofta de viață și spontaneitatea de altădată.”

(Stefan Zweig, Lumea de ieri, Editura Humanitas, București, 2010)