Fascinanta călătorie în jurul lumii a lui Fernando Magellan. Odiseea secolului al XVI-lea
Fernando Magellan (în unele surse, Ferdinand Magellan) a rămas cunoscut în istorie ca fiind primul explorator european care condus o expediție în jurul lumii, primul care a descoperit o cale de acces din Atlantic către „Marea Sudului a lui Balboa” (Pacificul) prin periculoasa strâmtoare din Țara de Foc și primul care s-a încumetat să traverseze imensa și pustia întindere de apă a oceanului Pacific.
În secolul al XVI-lea, până ce europenii începeau să dezlege tainele din afara continentului lor, toate călătoriile peste oceane aveau o semnificație deosebită, dar au existat și unele care nu doar că s-au soldat cu descoperiri foarte importante, dar povestea lor pare desprinsă din romanele de aventuri – călătoria lui Magellan în jurul lumii este una dintre acestea.
Detaliile biografice care țin de cariera de explorator fac din Fernando Magellan probabil unul dintre cei mai mari aventurieri ai vremii sale. În zilele noastre, a călători pe tot cuprinsul planetei și să vezi tot ceea ce îți propui nu este deloc o dificultate și aproape că nici nu mai e ceva ce impresionează, dar în secolul al XVI-lea, când cel mai rapid mijloc de transport, dar și cel mai periculos era velierul (corabia cu pânze), realizăm că descoperirea unei simple insule aflată la capătul lumii cunoscute era o faptă ce nu trebuia uitată.
O viață de aventurier
Încă de la începtul carierei sale, în 1504, Magellan a fost un aventurier:s-a înrolat ca voluntar într-o călătorie spre India, în 1509 a fost rănit în bătălia de la Diu, dar aceasta nu l-a împiedicat să se îmbarce în același an pentru o altă călătorie spre Insulele Mirodeniilor (Insulele Moluce), numai că expediția a fost atacată și oprită la Malacca. În 1510 s-a remarcat în mod deosebit prin serviciile aduse Coroanei Regale portugheze, iar meritele i-au fost recunoscute oferindu-i-se rangul de căpitan. De asemenea, a contribuit și s-a distins din nou în cucerirea Malaccăi, dându-i-se sarcina de a aduce rapoarte despre mirodeniile găsite în Insulele Moluce.
Imediat după sosirea în Portugalia, în 1512, a participat la o expediție de cucerire a orașului Azamor din Maroc, dar aici a fost rănit grav, rămânând șchiop pe viață. Fiind acuzat că ar fi făcut comerț cu maurii, Magellan a căzut în dizgrația regelui portughez, dându-i de înțeles că țara nu mai avea nevoie de serviciile lui. Acest lucru n-a făcut decât să rănească orgoliul exploratorului, determinându-l să renunțe la cetățenia portugheză și să-și ofere serviciile Curții Regale a Spaniei care a primit cu brațele deschise un om cu o asemenea experiență pe mare.
Un plan îndrăzneț
Luând exemplul predecesorului său, Columb, Magellan i-a prezentat regelui Spaniei, Carol al V-lea, zis Carol Quintul, un plan prin care dorea să ajungă în Insulele Mirodeniilor prin vest. Exista însă o problemă mult mai mare decât în timpul lui Cristofor Columb în sensul că acum se știa că există un Ocean Atlantic și o intindere imensă de uscat dincolo de acesta, uscat care se preconiza că s-ar întinde de la nord la sud blocând orice cale de acces, în special în sud – pentru multți era și mai improbabil să se poată ajunge în Indiile Orientale prin vest, dar nu și pentru Magellan. El credea cu certitudine că există o trecătoare prin America de Sud, chiar dacă nu fusese descoperită încă vreuna – chiar declarase cu fermitate că era dispus să navigheze până la 75º latitudine sudică dacă va fi nevoie, până ce va găsi calea de acces.
Totuși, Magellan nu era un visător;el își planificase bine călătoria și se consultase în prealabil cu astronomul Faleiro și se asigurase că va fi finanțat de Christopher de Haro (care de altfel și el îi purta pică regelui portughez). Prin semnarea unei convenții cu regele Carol Quintul, Magellan și Faleiro, amândoi sub funcția de căpitan general, urmau să primească 5% din profiturile expediției, iar teritoriile cucerite intrau sub propria lor guvernare, urmând să le rămână și moștenitorilor lor.
Pornind într-o expediție istorică
Magellan a pornit în călătorie pe 10 august 1519 din Sevilla, cu cinci corăbii și 270 de oameni în total, dar fără Faleiro care s-a hotărât să nu mai meargă după ce își făcuse horoscopul și aflase că această expediție i-ar putea fi fatală;presupunerile sale se vor dovedi destul de aproape de adevăr – din cele cinci nave, doar una singură, „Vittoria”, se va mai întoarce din călătorie.
Magellan a navigat spre sud de-a lungul coastei Argentinei, unde a întâlnit grupuri de băștinași pe care i-a numit „patagonezi”, adică „picioare mari” – întreaga regiune o va numi de altfel Patagonia. Desigur, călătoria nu a fost lipsită de tot felul de pericole, printre care revolta echipajelor, cea mai grea provocare pentru un căpitan aflat în mijlocul unei călătorii importante. Surprinzător, acesta a găsit mult așteptata trecătoare care i-a oferit calea de acces către o provocare mult mai mare – trecătoarea îi poartă și astăzi numele:Strâmtoarea Magellan, o zonă înșelătoare, deosebit de periculoasă pentru nave;avea să rămână spaima navigatorilor multe sute de ani de aici înainte. Strâmtoarea desparte masa continentală a Americii de Sud de Țara de Foc;mult timp s-a crezut că aceasta din urmă era de fapt promontoriul cel mai nordic al unui continent sudic uriaș;ulterior s-a dovedit că nu este decât o insulă.
Pierduți în mijlocul oceanului necunoscut
Mica flotă începea deja să se destrame foarte rapid:prima avea să fie distrusă, a doua s-a întors în Spania, iar cea de-a treia a trebuit să fie incendiată și scufundată deoarece muriseră atât de mulți oameni încât mai rămăsese echipaj suficient doar pentru două corăbii. În final și acestea se vor despărți, una dintre ele fiind capturată de portughezi.
Când au ieșit în cele din urmă în imensa Mare a Sudului a lui Balboa, Magellan a numit-o, parcă o dată pentru totdeauna, Oceanul Pacific. Acesta s-a dovedit însă ultima și cea mai mare provocare a expediției deoarce nu se așteptase nimeni ca gigantica masă de apă care se afla în fața lor să fie atât de vastă, o întindere pustie de apă sărată care te farmecă prin frumusețea ei, dar care te ucide lent odată ce rămâi fără provizii (sau rapid dacă ai „noroc”). Magellan a avut nevoie de 98 de zile pentru a traversa Oceanul Pacific iar în toată călătoria sa nu a întâlnit decât două mici insule, sterpe și pustii (cel puțin pe ruta pe care a urmat-o el). Echipajul rămas a suferit cumplit din cauza lipsei de alimente proaspete, de apă potabilă proaspătă și a scorbutului, oamenii fiind nevoiți să mănânce talaș, piei de vită și șobolani.
Sfârșitul odiseei
Abia într-un final au ajuns pe arhipelagul Guam, în niște insule locuite de băștinași sălbatici, periculoși – exploratorul a numit aceste insule Ladrones. Cu toate că Magellan avea să își găsească sfârșitul într-o luptă cu niște băștinași din Filipine, corabia comandată de ultimul căpitan supraviețuitor, Juan del Cano a reușit să se întoarcă în Spania cu o mare încărcătură de cuișoare pe 6 septembrie 1522, devenind astfel primul om care a călătorit în mod efectiv în jurul lumii într-o singură expediție. Din cei 270 de oameni, doar opt au mai revenit în viață în Spania;Magellan nu a mai apucat să se întoarcă, dar a murit la Mactan, aflat puțin mai la vest de longitudinea celui mai îndepărtat punct din est la care ajunsese cu câșiva ani în urmă, adică în Insulele Moluce – astfel, am putea spune că Magellan a realizat ocolul Pământului. Călătoria sa se înscrie alături de cele mai importante expediții din istorie, demonstrându-se pentru prima dată că Pământul este sferic și totodată descoperindu-se Patagonia, Strâmtoarea Magellan și revelându-se imensitatea Oceanului Pacific, denumire dată tot în cadrul acestei călătorii.
Bibliografie:CASTLEDEN, Rodney:„Descoperiri care au schimbat lumea”. Traducere din limba engleză de Carmen Weston. București:Editura Meteor Press, 2012, pp. 77-80.
Surse fotografii:
http://www.biography.com/people/ferdinand-magellan-9395202
http://www.lovendal.ro/wp52/descoperirea-misterioaselor-insule-ale-mirodeniilor-o-istorie-fascinanta/
http://desktopinhq.com/123811-old_map/
http://etc.usf.edu/clipart/21900/21908/magellan_21908.htm
http://hellomistertravel.com/strait-of-magellan-world-map/
https://en.wikipedia.org/wiki/Ocean_disposal_of_radioactive_waste