Duelul favoriților lui Henric al III-lea
După renunțarea la tronul Poloniei (pe care îl ocupase o scurtă perioadă de timp, între 1573 – 1574) și înscăunarea ca rege al Franței (1574 – 1589), Henric al III-lea de Valois (foto sus) s-a înconjurat de o serie de favoriți, cunoscuți în istorie sub numele de „mignons”.
Despre ei se spunea că sunt frivoli, preocupați de modă și petreceri și că au o influență rea asupra regelui. Cert este că la un moment dat, au intrat în conflict cu oamenii puternicului duce de Lorainne, Henric de Guise, conducătorul „Ligii Catolice” (ne aflăm în timpul războaielor religioase).
Lucrurile s-au încins și mai tare în momentul în care, Henric al III-lea a refuzat să-i dea o înaltă demnitate lui de Guise, acordând-o în schimb unuia dintre favoriții săi, Jacques de Levis, conte Caylus. La aflarea veștii, unul din oamenii ducelui de Lorainne, Charles de Balzac, l-a defăimat pe beneficiarul favorului regal, chiar la Curtea Franței. Lucrurile nu mai puteau fi rezolvate decât în urma unui duel.
Cei șase combatanți ce trebuiau să se dueleze în ziua de 27 aprilie 1578 erau: Jacques de Caylus, Louis de Maugiron și Jean d'Arcès (din partea favoriților regelui), respectiv Charles de Balzac, Riberac și Georges de Schomberg (din partea lui de Guise). La ora cinci dimineața, dueliștii s-au întâlnit pe un teren aflat lângă închisoarea Bastilia, și au început lupta.
Rezultatul acesteia: Schomberg și Maugiron au fost uciși pe loc, Riberac a murit a doua zi în urma rănilor căpătate, d'Arcès a primit o rană la cap și a încetat din viață șase săptămâni mai târziu, iar Caylus, care a fost rănit de nu mai puțin de 19 ori, și-a dat duhul după o agonie de 33 de ore. Singur Balzac a scăpat doar cu o rană la braț.
Foarte afectat, pe plan emoțional, a fost regele Franței, care și-a pierdut trei dintre cei mai intimi favoriți. Acest duel a avut însă și implicații politice, contribuind și mai mult la răcirea relațiilor dintre Henric al III-lea și Henric de Guise.
Duelul favoriților, pictură de Władysław Bakałowicz