Drapelul Regimentului II românesc de graniţă de la Năsăud

Muzeul Grăniceresc Năsăudean este păstrătorul unui vechi steag grăniceresc, un exponat unic în istoria Transilvaniei.Exemplarul se conservă parţial, până în zilele noastre ajungând port-drapelul din lemn, de care sunt prinse mai multe elemente metalice şi câteva fragmente de ţesătură.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Imperiul Habsburgic, sub a cărui autoritate se afla Transilvania, înfiinţează la Năsăud Regimentul II românesc de graniţă, având scopul, printre altele, de a securiza graniţele de est, învecinate cu Imperiul Otoman.

Actul din 1762, emis de către împărăteasa Maria Terezia, prin care s-a creat „Districtul Militar al Năsăudului”, cu 23 de sate (ulterior 44), cu sediul în această localitate, a însemnat o cotitură crucială pentru istoria ţinutului. Năsăudul a devenit centrul în jurul căruia gravitau toate localităţile aflate pe cursul superior al Someşului Mare. La rândul lor, ostaşii grăniceri, porecliţi „cătanele negre” datorită sumanelor de culoare închisă pe care le-au purtat în primele decenii de existenţă a regimentului, s-au dovedit luptători neînfricaţi, care au atras şi admiraţia lui Napoleon în luptele din nordul Italiei, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Ei au cinstit pe deplin stindardul lor care purta inscripţia:„Virtus Romana Rediviva” (Renaşterea Virtuţii Romane).

Împăratul Francisc Iosif a decorat drapelul

Timp de un secol, drapelele batalioanelor din Regimentul de la Năsăud i-au însoţit pe grăniceri în zecile de campanii la care au participat pe fronturile de luptă ale Europei, apoi în timpul Revoluţiei de la 1848-1849, neajungând niciodată în mâinile duşmanilor. La 21 august 1851, drapelul Batalionului I al Regimentului al II-lea român a fost decorat de către împăratul Francisc Iosif cu Medalia de aur, cu portretul împăratului şi cu inscripţia „Für Standhaftes Ausharren in der Beschworenen Treue im Jahre 1848” (Pentru neclintita perseverenţă în jurământul depus în 1848). Tot în 1851, Regimentul de graniţă de la Năsăud a fost desfiinţat, fiind transformat în Regiment de linie.

Pe 20 august 1863 a avut loc la Ceneda (nordul Italiei) cea de-a o suta sărbătoare jubiliară a Regimentului de la Năsăud şi sfinţirea sărbătorească a noilor steaguri acordate Batalioanelor I şi II, menite a le înlocui pe cele existente. Ca urmare, impunându-se înlocuirea vechilor steaguri, conducătorii grănicerilor au făcut apel la împărat ca acestea să nu fie depuse spre păstrare la Muzeul Militar al Arsenalului din Viena, ci să fie încredinţate urmaşilor celor care le-au apărat cu eroism timp de un secol împotriva tuturor duşmanilor.

În ziua de 26 octombrie 1866, în cadrul unei mari festivităţi, vechile drapele grănicereşti au fost depuse în altarul Bisericii din Năsăud, în prezenţa lui Alexandru Bohăţiel, căpitanul suprem al Districtului Năsăudean, a vicarului Grigore Moisil, a primarului din Năsăud, Grigore Mihăilaş, şi a numeroşi reprezentanţi ai ţinutului grăniceresc.

Expus în sala dedicată Regimentului

Nu se cunoaşte cu exactitate care a fost mai departe soarta fiecăruia dintre cele două vechi steaguri grănicereşti. Se ştie cu certitudine că un exemplar a fost prezentat Regelui Ferdinand al României în anul 1919, în timpul vizitei întreprinse la Bistriţa, cu ocazia înfiinţării Regimentului de infanterie cu numărul 84. Legat de acest moment, la Muzeul din Năsăud se păstrează un brevet prin care regele Ferdinand conferea ordinul „Coroana României” cu spade în grad de cavalerlocuitorului Ştegan Vasile din Năsăud, pentru „devotamentul cu care a păstrat zeci de ani Drapelul Regimentului 2 Grăniceri de Năsăud, pentru a nu cădea în mâinile acelora care aveau tot interesul de a-l distruge”. Cert este că Muzeul Grăniceresc Năsăudean este păstrătorul unuia dintre steagurile Regimentului grăniceresc. Exemplarul se conservă parţial, până în zilele noastre ajungând port-drapelul din lemn, de care sunt prinse mai multe elemente metalice (vârf şi ţinte din alamă) şi câteva fragmente de ţesătură. Se află expus în sala dedicată Regimentului.

Muzeul Grăniceresc Năsăudean

Cu toate că preocupări în vederea organizării unui muzeu în Năsăud au existat încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, înfiinţarea propriu-zisă a Muzeului Năsăudean a avut loc la 2 august 1931, din iniţiativa unui grup de intelectuali locali, în frunte cu academicienii Iuliu Moisil, Iulian Marţian şi Virgil Şotropa, inimoşi cărturari, colecţionari, bibliofili şi pasionaţi cercetători ai istoriei. Toată colecţia muzeistică (colecţie care, între timp, s-a îmbogăţit cu diferite obiecte obţinute în urma altor donaţii particulare) este transferată în anul 1951 în vechea clădire a „Şvardei”. Este vorba de fosta cazarmă a Regimentului II românesc de graniţă, cu sediul la Năsăud, o clădire masivă, aflată pe lista monumentelor istorice naţionale. Ea a fost ridicată, cu scopuri militare, în jurul anului 1770.

După desfiinţarea Regimentului de la Năsăud şi până la transformarea ei în muzeu, respectiva clădire a funcţionat printre altele şi cu rol de internat pentru elevii Şcolii Normale din localitate. De-a lungul timpului, muzeul a avut mai multe denumiri:Muzeul Grăniceresc, Muzeul Regional Cluj, Muzeul Năsăudean şi actualmente Muzeul Grăniceresc Năsăudean. În prezent, Muzeul Grăniceresc Năsăudean aparţine de Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, for tutelar ce înglobează toate punctele muzeistice şi casele memoriale din judeţul Bistriţa-Năsăud. Muzeul din Năsăud deţine două expoziţii permanente în interior (istorie şi etnografie) şi o expoziţie etnografică în aer liber.

Program de vizitare: luni-duminică, orele 8:00-16:00.

Taxa de intrare:1 leu pentru copii, 2 lei pentru adulţi.