Dragoste în stil nazist: Femeile celui de al III-lea Reich

"Nici Biroul, nici Parlamentul nu le tenteaza. Un camin confortabil, un sot iubit si o droaie de copii fericiti este ceea ce ele iubesc ce mai mult". Aceasta era formula preferata a lui Hitler vis a vis de femeia germana. Ideologii partidului au completat apoi portretul anacronic creat de Hitler si au conturat asa-numitul ideal nazist al feminitatii:femeia sportiva, de un blond nordic, totdeauna vesela, înconjurata de cât mai multi copii. Traditionalul slogan nazist:"Kinder, Kuche, Kirche" (copii, bucatarie, biserica) a fost repede îmbratisat de femei, chiar daca ele au mai revendicat, de asemenea, si "Krankenhäuser und Kultur" (spitale si cultura).

Chiar de la începutul anilor 20, spune Anna Maria Sigmund în Les femmes du III-e Reich, femeile si-au facut aparitia în interiorul Partidului nazist, cu diferite ocazii. Misoginia manifesta a barbatilor le-a determinat sa-si creeze propriile lor structuri, un soi de miscare paralela cu a barbatilor. Cochete si sportive, precum Eva Braun, burgheze divortate, precum Magda Goebbels, aristocrate aventuriere, precum Carin, prima sotie a lui Göring, militante si propagandiste, precum Gertrud Scholz, ele vor juca, psihologic vorbind, un rol esential nu numai în viata sotilor lor, ci si în instaurarea celui de-al III-lea Reich...

Fascinatia unui personaj malefic

Hitler nu a ignorat câtusi de putin acest fenomen. El a remarcat faptul ca, începând din anul 1924, a aparut, pe neasteptate, o miscare a femeilor atrase de politica. "Aceste femei erau cele mai bune propagandiste ale partidului. Ele îsi convingeau sotii sa i se alieze lui Hitler, îsi sacrificau timpul liber în favoarea entuziasmului politic", avea sa scrie în memoriile sale Heinrich Hoffman, fotograful partidului. 

Hitler a stiut sa exploateze cu rafinament simpatia partizanelor sale. În timp ce afara se desfasurau lupte de strada, în timpul carora partidul îsi elimina brutal adversarii, Hitler aparea surâzator în saloanele austriece, împartind sarutari de mâini si atragând nu numai simpatii, ci si importante fonduri pentru partid. În 1926, când NSDAP se afla în pericol si Hitler era cât pe ce sa se sinucida, Elsa Bruckmann, nascuta printesa Cantacuzino si care anima la München un celebru salon, l-a prezentat tuturor celor care aveau un nume si un rang în Germania. Ea i-a facut astfel cunostinta cu industriasul Emil Kirdof, care a platit toate datoriile partidului. Helene Bechstein, sotia celebrului fabricant de piane, l-a introdus la rândul ei în cercurile berlineze, facându-i cadou idolului sau o limuzina de lux...

Cu celibatul sau afisat, dar poate si cu conditia sa de tânar orfan de mama (el îsi pierduse mama la 18 ani), Hitler atragea doamnele mature din înalta societate, care îi acordau afectiune neconditionata, dar si un important profit financiar.

În acelasi timp, Hitler se înconjura de un zid de tacere în privinta vietii sale private...

"Führerul nu are viata privata, zi si noapte el se consacra poporului german", aceasta era deviza oficiala, raspândita de Goebbels, în calitate de ministru al propagandei. 

Chiar daca lumea soptea pe la colturi: "Hitler traieste la Berghof cu o femeie", doar un mic cerc de intimi era la curent cu relatia lui Hitler cu tânara blonda, ce figura ca secretara printre personalul de la resedinta acestuia. Masurile luate pentru a pastra acest secret au fost cât se poate de eficiente deoarece, în timpul celui de-al III-lea Reich, o singura fotografie a Evei Braun a fost publicata, si aceasta, desigur, din greseala.

Amazoanele regimului, sau femeile din primul cerc

Femeile din cercul cel mai apropiat al lui Hitler proveneau din medii diferite, au ocupat locuri diferite si au jucat roluri diferite în viata lui si a Reich-ului. În general casatorite cu figuri proeminente ale celui de-al III-lea Reich, ele au fost admiratoare înfocate ale acestuia si au împartasit zilele de glorie sau de încercari alaturi de el. 

Ele au servit însa foarte des ca element de decor în timpul receptiilor date la Cancelaria Reich-ului sau pentru a da o imagine „glamourť-romantica a modelului de cuplu nazist.

Aceasta imagine ar putea fi prezentata ca un fel de epopee cavaleresca în ceea ce o priveste pe Carin, prima sotie a lui Goering. Cei doi au reprezentat cuplul clasic de îndragostiti din perioada nazista, opus oarecum „familiei ideale”, reprezentate de cuplul Magda si Joseph Goebbels. Povestea de dragoste dintre zeita nordica si eroul aviatiei germane a fost idealizata si mai ales mult mediatizata, chiar si dupa moartea prematura a lui Carin, în 1931, ea fiind eroina de la începuturile national-socialismului. Devotiunea lui Carin fata de Hitler fusese aproape fanatica. Ea îl considera pe Hitler un fel de Mesia, care avea sa conduca Germania catre un viitor luminos.

Emmy Sonnemann, cea care o va înlocui pe Carin, era o actrita mediocra si ambitioasa, care va împartasi împreuna cu sotul sau, deseori supranumit "Regele Soare al celui de-al III-lea Reich" fastul monarhic si megalomania acestuia. Cel mai mare hot de opere de arta, maresalul-mecena, nu si-a asumat în nici un fel crimele comise în calitate de creator al Gestapoului, al lagarelor de concentrare. La sfârsitul razboiului, în timpul istoricului proces de la Nürenberg, Emmy avea sa declare:"Nu trebuie condamnata o femeie doar pentru faptul ca si-a iubit sotul si a fost fericita în timpul casatoriei cu el".

Eva Braun, o viata prea putin spectaculoasa

Eva Braun s-a nascut la 7 februarie 1912 la Munchen, într-o familie modesta (tatal sau era învatator, iar mama croitoreasa). În anul 1929, ea a început sa lucreze în studioul fotografului Heinrich Hoffmann, iar mai târziu s-a implicat activ în munca de fotograf. În acest atelier l-a cunoscut pe Adolf Hitler, caruia i-a devenit amanta în 1932. Eva Braun a fost, fara îndoiala, o femeie frumoasa:tânara, blonda, cu o silueta zvelta si trasaturi gingase. Îi placeau mult schiul, alpinismul si gimnastica, dar se pare ca nu prea a avut ocazia sa le practice, din cauza conditiei sale de amanta a dictatorului german. 

Eva Braun era mai curând o femeie rezervata, destul de distanta fata de persoanele apropiate de Hitler si indiferenta la subiectele legate de politica. Rareori cei doi apareau împreuna în public si putini germani stiau despre existenta ei. Chiar si prietenii cei mai buni ai lui Hitler nu erau siguri de statutul Evei, ea facând parte din suita Führerului ca "secretara particulara". 

În ceea ce-l priveste pe Hitler, acesta evita sa faca sugestii despre viata sa intima si declara chiar în prezenta ei:"Barbatii foarte inteligenti ar trebui sa-si aleaga o femeie simpla. Imaginati-va ce ar fi daca as avea o femeie care s-ar amesteca în munca mea! În timpul meu liber eu vreau liniste... cred ca niciodata nu voi putea sa ma casatoresc!".

Eva Braun parea întotdeauna încântata de statutul ei si declara cu multa naivitate si mândrie:"Eu, amanta celui mai mare om din Germania si de pe Pamânt!!!". 

Cuplul îsi petrecea cea mai mare parte a timpului în casa cumparata de Hitler în 1923, botezata ulterior Berghof. Mai târziu, întreaga vale de la Obersalzberg a fost declarata "domeniul Führerului", iar Eva Braun era considerata ca fiind adevarata stapâna a casei. Ca toti ceilalti din jur, ea îi spunea "mein Führer", care asociat cu tu producea o impresie destul de curioasa. Pentru întreg personalul de la Berghof, care evita sa-i pronunte numele în public, Eva Braun era "sefa".

Loialitatea ei fata de Hitler a fost absoluta. În iulie 1944, Eva i-a trimis o scrisoare emotionanta, care se încheia în felul urmator:"De când ne-am întâlnit prima data, am jurat sa te urmez pretutindeni, chiar si la moarte. Tu stii ca eu nu traiesc decât pentru iubirea ta".

Nunta cu miros de migdale amare

Dar iata ca ziua cea mare a sosit în sfârsit pentru Eva Braun si în 28 aprilie 1945, cu putin înainte de miezul noptii, ea îsi realizeaza visul de a deveni sotia lui Hitler. Are loc o nunta stranie si o mica petrecere la fel de stranie, la care iau parte sotii Goebbels, Martin Bormann, doi generali, una din cele doua secretare ale lui Hitler, bucatareasa si frau Manzialy, dieteticiana lui Hitler.

Îmbracata într-o eleganta rochie lunga de tafta si purtând cele mai frumoase bijuterii, Eva semneaza fericita actul de casatorie. 

Canonada artileriei sovietice nu înceteaza o clipa si Hitler semneaza dupa aceea înca doua acte:testamentul politic si cel personal. 

"Eu si sotia mea alegem moartea pentru a scapa de rusinea depunerii armelor si a capitularii", avea sa scrie el în testamentul personal. Povestea lor de dragoste, daca o putem numi asa, destul de banala în timpul vietii, se sfârsea acum în atmosfera unei tragedii antice. Eva Braun, al carei singur merit fusese, poate, doar fidelitatea absoluta fata de Hitler, primea acum, ca recompensa, dreptul de a muri alaturi de el.

Dupa ce în cursul zilei de 30 aprilie, în bunker, parvine stirea ca Mussolini si Clara Petacci, amanta sa, au fost capturati si executati, tuturor li se împart capsule cu cianura.

Urmând ordinul pe care-l daduse Hitler înainte de a se sinucide, dupa moartea celor doi, ambele trupuri au fost incinerate. La fel avea sa sfârseasca si cuplul Magda si Joseph Goebbels, a carui soarta avea sa fie ciudat împletita cu cea a lui Hitler. În timp ce multi nazisti cautau sa-si salveze vietile, fugind cât mai departe de Berlin, Goebbels a ramas cu Hitler pâna la sfârsit. 

Înca de la 1 februarie 1945, Goebbels scrisese în jurnalul sau:"L-am anuntat pe Führer ca sotia mea a hotarât ferm ca ramâne în Berlin si ca refuza sa-si dea copiii".

Magda Göebbels, întruchiparea adevaratei mame national-socialiste

Magda Goebbels, nascuta Behrend, Friedlender dupa numele tatalui vitreg, Ritschel conform documentelor si Quandt dupa primul sau sot, este, fara îndoiala, figura cea mai reprezentativa a femeilor celui de-al III-lea Reich. Însasi viata ei, care a suferit nenumarate schimbari, aminteste tragediile antice grecesti. Adevarata întruchipare a femeii ariene, ea va juca rolul de "prima doamna" a celui de-al III-lea Reich pâna la capat. 

În istorie însa, ea a intrat mai ales ca "însotitoarea diavolului", fiind sotia sinistrului ministru al propagandei, temutul Joseph Goebbels, alaturi de care a trait timp de 15 ani, i-a daruit sase copii si i-a împartasit ideile. 

La sfârsit, când Reichul se prabuseste, nevasta ministrului propagandei se alatura grupului de statornici din bunkerul Führerului, pentru ca nu-si poate imagina o viata postnazista:„Lumea care va veni dupa Führer si national-socialism nu mai are nici un fel de valoare”, îi scrie ea fiului sau Harald Quandt, cu putin înainte de moarte. Când afara era iadul de pe pamânt, iar Berlinul se afla în ruine, ea primeste cu mândrie insigna de aur a national-socialismului din mâna lui Hitler. La 1 mai 1945, sinuciderea cuplului este deja decisa.

Secretarele lui Hitler, bona Evei Braun o roaga pe Magda în genunchi sa le încredinteze copiii, pentru a-i ascunde în Bavaria. Hanna Reitsch, aviatoarea, îi propune sa scoata copiii din Berlin cu avionul, dar Magda refuza ferm de fiecare data. 

În fine, când totul a fost bine pus la punct, urmeaza apoteoza, cât se poate de macabra:Magda îsi îmbraca copiii în alb, le piaptana parul si cheama doctorii. Nauman, unul dintre medicii aflati în bunker (celalalt medic, Stumpfegger, refuza sa participe la o asa oroare), le administreaza copiilor câte un somnifer, urmat de o injectie letala. Dupa ce în camera acestora se asterne definitiv tacerea, Magda coboara în camera de zi pentru a-si da o pasienta. La ora 8.30 seara, cei doi urca în camera lor, unde Goebbels se împusca, iar ea ia capsula cu cianura.

Vijelia distrugatoare a ideologiei naziste nu avea sa crute nici cele mai nevinovate vieti, aflate în preajma lui Hitler. Ultimul sau anturaj, alcatuit din cei mai fideli dintre fideli, fusese „confectionat” cu grija, pentru a tempera caracterul disperat si solitar al sfârsitului sau.

59 de ani mai târziu, lumea ultimelor doua saptamâni din bunkerul aflat sub Cancelaria Reich-ului este reînviata în filmul "Der Untergang" (Prabusirea). Asistam aici la prabusirea acestei lumi, cu întreaga galerie de personaje, care avusesera nevoie sa creada în iluzia ca urmasera o cale dreapta. Casatoriile amazoanelor aflate în imediata apropiere a lui Hitler, maternitatea lor, sprijinul lor neconditionat si încurajarile lor nu fusesera decât confirmarea cotidiana a acestei iluzii.