Documente privind poziţia Mişcării Legionare faţă de problemele societăţii româneşti (1937)

1) Corneliu Zelea Codreanu despre credinţa legionară (februarie 1937)

Români,

Urmaţi cu sfinţenie gândurile pe care ni le-a lăsat viteazul comandant legionar, mucenicul Vasile Marin[1].

Toţi tinerii din ţara aceasta să ştie că urmând calea credinţei martiririlor vor birui şi vor învia cu neamul lor în contra tuturor asupritorilor, uneltirilor şi loviturilor.

Împărtăşiţi cu sfânta jertfă de sânge a lui Vasile Marin, să stăm drepţi şi gata a ne da sângele nostru în faţa asupritorilor care ni-l cer. Credinţa legionară va înflori mai mândră şi mai biruitoare cu fiecare strop de sânge mai mult pe care îl vom da senin şi cu sufletul plin de bucurie. Până când neamul biruitor prin Legiune va învia şi va condamna pentru veşnicie pe toţi călăii noştri.

Aşadar, sângele martirilor împarte o lume în două:cei ce vor primi osânda şi blestemul veşniciei, şi cei ce mâine vor birui în slava şi binecuvântarea neamului lor.

Corneliu Zelea Codreanu

20 februarie 1937.

(Vasile Marin, Crez de generaţie, Cu un cuvânt înainte de Corneliu Zelea Codreanu şi o prefaţă de Nae Ionescu, ediţia a III-a, Bucureşti, 1940, p. VII)

2) Vasile Cotigă despre democraţie şi elite în ideologia legionară

Din trinitatea democratică[2], specific regimului democrat este principiul egalităţii. Revoluţionarii şi mistica democratică au făcut din acest principiu o dogmă, dogma egalităţii. De la o egalitate de drepturi civile şi politice s-a ajuns la o egalitate naturală. Ori, egalitatea naturală nu-i cunoscută nici de natură, nici de societate. În natură domină varietatea, inegalitatea;în societate se afirmă elitele. Chiar Montesquieu[3], în mod indirect, confirma această afirmaţie, când spune că “principiul democratic se corupe... şi când fiecare voeşte să fie egal cu aceia pe care i-a ales a-l comanda”. Cel care comandă e superior celui comandat, dar nu fiindcă l-a ales, ci fiindcă alegerea lui a scos la iveală o inegalitate naturală. Egalitatea de drepturi civile trebuie admisă, egalitatea de drepturi politice trebuie admisă, dar cu anumite rezerve, iar egalitatea naturală trebuie respinsă ca fiind contra naturii. În general, egalitatea socială trebuie să fie numai un început de activitate, de luptă, de întrecere;un început şi niciodată un sfârşit, căci schilodim oamenii.

Principiul libertăţii, al doilea principiu democratic de multe ori predominant, făcând să se nască o democraţie liberală, este în contradicţie cu dogma egalităţii, nu însă şi cu egalitatea concepută ca un cadru de desfăşurare a activităţilor omului. Libertatea face să se nască inegalitatea, să se afirme cine poate. Ea face să se nască şi să activeze elitele sociale;declanşează circulaţia elitelor. Numai să nu se opună egalitatea democratică! Căci democraţia e a numărului, nu a meritului. Elite şi vulg nu pot suferi democraţia, căci ea înseamnă egalitate. Uniformizare, nivelare, ca să se poată face numărătoarea:iată ce face democraţia. Ori, tocmai asta înseamnă negarea elitelor, ce nu pot fi uniformizate, nivelate, nici numărate ca nişte mărgele. Cu toate acestea, elitele sunt realităţi, dotate cu calităţi felurite, sunt forţe dinamice, conducătoare sau educatoare, pe când egalitatea democrată este o utopie.

Democraţia nu poate selecţiona elitele. În regimul democrat, selec-ţionarea elitelor se face prin vot universal şi obligatoriu, prin bani şi prin nepotism despre care Ampčre[4]spunea că-i tot atât de vechi ca şi piramidele din Egipt. Poporul, condus de demagogi, cică îşi alege elitele sale! Inexact şi periculos. Dovadă că elitele democrate sunt ceea ce are o societate mai schilod, mai pipernicit, mai de aruncat la gunoi. Elitele nu pot fi selecţionate decât de aceia care le cunosc, adică tot de elite. Numai atunci vom asista la o ascensiune binemeritată a elitelor.

(“Sfarmă Piatră”, din 21 ianuarie 1937)

3) Manifest electoral al partidului Totul pentru Ţară (noiembrie 1937)

Frate române şi creştine, stai o clipă pe loc şi ascultă chemarea pământului, pe care-l munceşti din zori şi până în miez de noapte. Opreşte-te câteva minute şi citeşte această scrisoare, căci îţi faci datoria către copiii tăi şi către acei cărora le laşi o altă soartă decât necazurile cu care te lupţi acuma.

Legionarii din partidul Totul pentru Ţară[5]îşi amintesc că ţara aceasta, închegată în hotarele ei străvechi prin jertfa a sute de mii de morţi, suferă de robia netrebnicilor, care au condus-o şi o conduc mişeleşte.

Te-au lăsat pe tine şi urmaşii pradă samsarilor, care caută să te despoaie şi să-ţi vlăguiască sănătatea, până ce vei cădea de-a-binelea. Partid după partid s-a perindat la putere;fiecare te-a sfătuit să le dai încrederea, ca să-ţi aduci o fărâmă de bine. Nu te-ai îndoit şi i-ai ajutat cu dreptul tău să-ţi facă legea suferinţei tale. Aceste partide au făcut mii de legi, cheltuind miliarde multe şin-a fost de ajuns;au împrumutat alte zeci de miliarde pe spatele urmaşilor din urmaşii tăi şi tot nu-i de ajuns fiindcă jafurile şi tâlhăriile nu se mai sfârşesc.

Greutăţile s-au ridicat ca munţii, s-au întins ca pecinginea, s-au ascuţit ca armele de război;te înţeapă mereu din toate părţile şi nu-ţi dai seama dincotro să te aperi.

Hălăduiesc jidanii;râd în hohote de durerea şi de vaietul tău;n-au nici o răspundere. Nici o lege nu-i pedepseşte pentru tot răul ce s-au priceput să-l facă;sărman creştin care nu-ţi dai seama cum trăieşti şi în cine mai crezi!

Da! Eşti zăpăcit de toate fărădelegile, înşelăciunile şi suferinţele de azi. Mintea îţi este strânsă într-o reţea ghimpată, ochii îţi sunt împăienjeniţi şi trupul îţi tremură pe mânerul uneltei de lucru, cu care îţi aduni pâinea de toate zilele. Pare că şi pământul refuză să te hrănească.

La o sută opt zeci şi cinci miliarde datorii are această ţară. De unde vei scoate aurul holdelor tale, când sărăcia şi hoţia rânjeşte în toate colţurile?

Dar nu tremura! Lasă la o parte desnădejdea, adună-ţi mintea în ceasul de pe urmă;refă-ţi puterea trupului, gândindu-te la Dumnezeu;bea un pahar de apă din ulciorul vieţii şi crede, crede că suferinţa ta de azi are un sfârşit .

Crede fierbinte, crede cu dragoste că partidul Totul pentru Ţară păzeşte destinele neamului. Conducătorii noştri, generalul Gheorghe Cantacuzino-Granicerul, care a scris istoria cu actele sale de bravură, şi Corneliu Zelea Codreanu, care de la 1920 luptă necontenit pentru dreptatea românului în ţara lui, veghează la viitorul copiilor tăi;iar Arhanghelul Mihail, patronul nostru, în lupta noastră hotărâtă, străjuieşte cu sabie de foc ca nemernicii să nu scape de pedeapsa ce-i aşteaptă. Iar munca şi străduinţa ta, jertfa făcută şi închisoarea suferită, bătaia şi schingiuirea îndurată se vor ridica la înălţimea răsplătirilor voievodale.

(Arhivele Nationale. Directia Jud. Neamţ, fond Prefectură, dos. 58/1937, f. 8-9)

4) Declaraţia lui Corneliu Zelea Codreanu privind politica externă a Gărzii de Fier (noiembrie 1937) 

Eu sunt contra marilor democraţii ale Occidentului, eu sunt contra Micii Înţelegeri, eu sunt contra Înţelegerii Balcanice şi n-am nici un respect pentru Societatea Naţiunilor în care nu cred.

Eu sunt pentru o politica externă alăturea de Roma şi Berlin. Alături de statele revoluţiilor naţionale. În contra bolşevismului.

O spune un om care n-a călătorit şi n-a cerşit nimic, nici de la Roma, nici de la Berlin.

În 48 de ore după biruinţa Mişcării Legionare, România va avea o alianţă cu Roma şi Berlinul, intrând astfel pe linia misiunii sale istorice în lume:apărarea crucii, a culturii şi a civilizaţiei creştine.

(“Buna Vestire”, din 30 noiembrie 1937)