Dincolo de Zidul Berlinului

📁 Comunism
Autor: Andreea Lupşor

Apariția, de pe o zi pe alta, a graniței ce separa Berlinul de Est de Berlinul de Vest, a separat mii de familii și prieteni. Zidul Berlinului a despărțit orașul în două și i-a forțat pe berlinezi să recurgă la tot soiul de metode de a fugi din Est. Unii au avut noroc și au supraviețuit acestor încercări;foarte mulți însă au murit încercând să treacă această barieră dintre două lumi.

Oamenii din Est au fost foarte inventivi în privința metodelor de evadare. În primele zile, era suficient să încerce să se cațere pe gardul de sârmă ghimpată, dar odată cu fortificarea zidului lucrurile s-au complicat. Astfel, oamenii săpau tunele pe sub zid sau așteptau un vânt favorabil pentru a zbura cu balonul peste zid (într-o astfel de încercare a murit ultima persoană decedată în urma unei tentative de evadare, în martie 1989). Alții s-au urcat la volanul unei mașini și au trecut pur și simplu prin gardul de la punctul de trecere. De aceea, autoritățile au adăugat la aceste puncte de trecere bare de metal, pentru a evita astfel de tentative de evadare. Câțiva au fost însă mai inventivi și au modificat o mașină astfel încât capota să se desprindă la impactul cu o bară de metal;s-au lăsat în jos și au trecut pur și simplu pe sub bară. Drept răspuns, autoritățile au construit drumuri în zig-zag la graniță!

Come back soon

Una din poveștile fericite de evadare îi aparține lui Thomas Krüger, care a zburat un avion de mici dimensiuni peste granița berlineză. Avionul a fost apoi demontat și trimis înapoi în Germania de Est, asta după ce soldații RAF pictaseră pe el slogane de genul „wish you were here” sau „come back soon”.

Unul din cazurile tragice:Siegfried Noffke

Anul 1962 a fost, pentru Berlin, anul tunelurilor săpate pe sub infamul Zid. Atunci au fost înregistrate cele mai multe asemenea tentative de evadare din Germania de Vest – mai bine de 12 tunele au fost construite în 1962 pe sub Zidul Berlinului. Nu avem însă tot atâtea povești cu final fericit. Unele tentative de evadare s-au sfârșit cu bine, în timp ce altele nu. Una dintre acestea din urmă marchează și povestea lui Siegfried Noffke, un tânăr de 22 de ani care nu dorea altceva decât să-și aducă soția și copilul în Berlinul de Vest.

Siegfried Noffke s-a născut în anul izbucnirii celui de-al doilea război mondial. După sfârșitul acestuia, a crescut în sectorul sovietic al Berlinului, însă în anii '50 a fugit și s-a mutat în sectorul vestic. În mai 1961, după ce i s-a născut primul copil, Siegfried s-a căsătorit cu iubita lui, Hannelore, care locuia însă în Berlinul de Est. Hannelore nu a primit, pentru ea și pentru fiul ei, permisiunea de a se muta în Germania de Vest, pentru a fi alături de soțul ei, astfel că după construirea Zidului, familia Noffke a fost – ca mii de alte familii – separată.

În primele luni după construirea Zidului, Siegfried și Hannelore se întâlneau, ca toate cuplurile despărțite de noua graniță, în zona punctelor de trecere și-și vorbeau de la distanță. Cu ocazia unei asemenea întâlniri, în 1962, Siegfried a făcut cunoștiință cu un alt bărbat care se afla în aceeași situație ca el;acesta l-a invitat să se alăture unui grup care plănuia să sape un tunel pe sub Zid prin care să-și aducă soțiile în Berlinul de Vest.

Siegfried Noffke, Dieter H. și Dieter G. au început să sape tunelul din subsolul unei case aflate pe Sebastianstrasse, o stradă în imediata apropiere a zidului;capătul celălalt al tunelului urma să fie la 200 de metri distanță, sub Heinrich-Heine-Strasse, la numărul 48/49.

Planul celor trei era însă sortit eșecului deoarece, printr-o coincidență nefericită, autoritățile est-germane au aflat de acesta. Una din femeile care urma să fugă din Berlinul de Est cu ajutorul celor trei i-a vorbit fratelui ei de acest plan, fără să știe că acesta era informator pentru Stasi. Acesta, având numele de cod „Pankow”, după cum reiese din documente, și-a informat imediat superiorii cu privire la planul de evadare.

În curând, grupului format din Noffke, Dieter H. și Dieter G. li s-a alăturat un alt tânăr;era de fapt informatorul „Pankow”, aflat într-o misiune sub acoperire pentru urmărirea grupului de „infractori”. El a fost primit fără suspiciuni în grup și a participat la toate pregătirile fără ca ceilalți trei bărbați să-i pună la îndoială sinceritatea. „Pankow” a fost alături de ei și în ziua în care cei trei au pătruns în subsolul de la Heinrich-Heine-Strasse, nr. 48/49. Era 28 iunie 1962.

Tinerii au fost întâmpinați, bineînțeles, de agenți Stasi care au început să tragă imediat ce Siegfried Noffke și Dieter H. au pătruns în subsol. Potrivit rapoartelor întocmite ulterior, unul dintre agenții Stasi s-a speriat și, în ciuda planului stabilit dinainte de a-i aresta pe cei trei, a început să tragă. Siegfried Noffke a fost grav rănit, la fel și Dieter H., însă agenții nu i-au dus la spital decât după interogatoriu. Noffke a murit în drum spre spital, dar Dieter H. a supraviețuit;în octombrie 1962 a fost condamnat la 9 ani de închisoare.

După căderea regimului comunist din RDG și reunficarea Germaniei, informatorul Stasi care i-a dat de gol pe cei trei bărbați și agentul care ar fi tras glontele ce l-a ucis pe Noffke au refuzat să vorbească despre cele întâmplate în vara anului 1962. Cei doi au fost aduși în fața justiției în baza documentelor din arhivele Stasi, însă cazul nu a putut fi încheiat din lipsă de probe concludente.

Surse:

http://www.berliner-mauer-gedenkstaette.deBiographical portraits – Siegfried Noffke

http://www.independent.co.uk/news/world/europe/revealed-tragic-victims-of-the-berlin-wall-411504.html

Mai multe