Din istoria anime: Death Note și Tokyo Ghoul - canonul eclectic de concepere al personajelor

Death Note și Tokyo Ghoul sunt două serii manga care deși sunt diferite prin tematica abordată se intersectează într-un punct comun, în sensul că ambele serii doresc să portretizeze condiția umană în consens cu principiile etice și morale. Individul care descoperă puteri paranormale ajungând să coexiste cu acestea utilizându-le fie ca instrumente neutre în cazul Tokyo Ghoul fie ca instrumente ale maleficului, confundându-se cu divinitatea și stabilind o formă a anarhiei.

Seria manga Death Note a fost creată de către Tsugumi Ohba și Takeshi Obata. Seria a fost adaptată și în anime apărut pe data de 3 octombrie 2006 și a ținut până pe 26 iunie 2007, iar mai apoi a fost adaptat și în filme live-action. Pe data de 1 august 2006 apare romanul scris de Nisio Isin despre subiectul și eroii manga Death Note. Autorul duce povestea într-un cadru mult mai sumbru și filosofic cum de altfel se și impune.

La polul opus, Tokyo Ghoul este o serie manga japoneză concepută și totodată ilustrată de către Sui Ishida. Animeul apare în 2014 iar în 2018 continuă sezonul al doilea. Animeul este realizat și susținut de studioul Pierrot.

Din punct de vedere al artei, ambele animeuri abundă în introducerea elementelor supranaturale și a modului cum acestea afectează eroii principali în corelație cu personajele secundare. La Death Note avem arta clasică de concepere a personajelor în perspectivă. Tehnica este epurată, dematerializată cu anumite accente expresioniste. Este prezentă foarte multă abstractizare. Toți eroii par a fi cadaverici și stranii. Culorile nu sunt șocante, mai puțin la personajul masculine Mell și probabil Matt unde putem descoperi culori mai stridente.

În Tokyo Ghoul se pune foarte mult accent pe valorizarea cromaticii, există foarte multe tonuri saturate, non-culori dar cu un impact emoțional puternic. Negrul este materializat, există abstractizare a formelor cu dorința de a crea efecte puternice în mentalul colectiv. Totul este expresiv, puternic, de impact, cu multe tendințe de romantism și expresionism. Formele se topesc adesea în compoziții sincopate, asimetrice.

Din punct de vedere al temei și caracterologiei în Death Note un tânăr student Light Yagami dotat cu inteligență, care are rezultate deosebite la liceu și este considerat un model demn de urmat, găsește întâmplător carnetul morții aruncat de un zeu al morții Shinigami Ryuk. O dată intrat în posesia carnetului și descoperindu-i puterile șocante însă neimaginabile, tânărul devine avid de putere ajungând să se confunde cu un zeu: ,,Sunt zeul noii lumi, sunt justițiarul acestei lumi”. Povestea abundă de simboluri păgâne dar și religioase prezentând decăderea și dezumanizarea unui individ considerat model. De asemenea ne prezintă și obsesia puterii. Unul dintre eroii acestei serii care luptă cu Light Yagami supranumit și Kira, este Lawliet. Pe parcursul seriei el se prezintă simplu L sau Ryuzaki, pentru ca Light să nu îi afle adevăratul nume să i-l noteze în carnet și să-l elimine astfel din joc.

Lawliet este un personaj complex, un geniu extravagant care are tehnicile proprii de demascare a criminalului. El, prin jocurile psihice și diverse capcane încearcă să restaureze dreptatea. Este extrem de neconvențional creat personajul L. Deși este înzestrat cu o inteligență ieșită din comun, ni se relevă temperamentul ușor depresiv al unui geniu neînțeles. Datorită faptului că acesta gândește foarte mult și i se dezvoltă spiritul critic, analitic, ni se relevă faptul că nu are prieteni. Este un personaj predispus exceselor, consumând o cantitate masivă de dulciuri. Personajul este conturat și sub egida umorului și a factorului surpriză.

El se va sacrifica în numele dreptății, însă munca sa va fi demn continuată de predecesorii săi Near respectiv Mello. Într-un final Near îl va demasca pe Light Yagami, scenele confesiunii și morții lui Light fiind impresionante prin realizare, fiindcă ne prezintă gradul de schizofrenie dar și drama interioară profundă și teama de moarte.

Discutând despre Tokyo Ghoul din punct de vedere al creării personajelor, aflăm că sunt prezentate personaje care evoluează de la condiția de individ normal atașat unei societăți considerate convenționale și normale, la monstru artificial în sensul că eroul Ken Kaneki este transformat în ghoul într-o conjunctură neașteptată.

Scena în care acesta descoperă că este un ghoul rămâne sugestivă, creând un impact puternic publicului prin nuanța de dramatism și puterea expresivă exagerată. Ken neagă adevărul însă găsește ca unică formă de supraviețuire conviețuirea cu acest adevăr crunt. Lumea sa capătă o nouă întorsătură. El este un antierou pur prin excelență, care are un parcurs evolutiv caracterologic de-a dreptul fascinant. Dintr-un personaj firav, slab devine un personaj capabil să-și accepte demonul interior, capabil să se apere și să acceseze o formă a puterii interne cât și externe de neegalat. Confruntându-se cu un personaj negativ necesar maturizării lui Ken, rămâne o replică de amintit: ,,Consideri că după tot ce s-a întâmplat acest lucru mărunt mă mai doare?” Replica comprimă și demonstrează pragul psihic prin care Kaneki Ken a trecut și dezvoltarea sa într-un personaj demn de admirat, fiindcă suportă anumite traume le procesează și aceste experiențe îl conturează într-un simbol al puterii.

Este de asemenea un personaj inteligent cu un bagaj emoțional încărcat.

Un alt personaj demn de analizat este prietenul lui Kaneki Ken, Hideyoshi Nagachika (Hide). Pe parcursul animeului se prezintă relația puternică de prietenie și conexiunea dintre Hide respective Ken. Hide este mereu alături de Ken în perioadele dificile, ajutându-l să iasă din probleme și inclusiv depresii. Deși Ken îi ascunde faptul că a devenit ghoul, un monstru care mănâncă oameni, Hide îi mărturisește candid în finalul sezonului întâi că știa în tot acest timp. Hide este un personaj înzestrat cu inteligentă, cu puternice valori morale precum: prietenie, spirit de sacrificiu, entuziasm și optimism, inocență, lumină interioară. În acest peisaj apocaliptic în care sfera monștrilor predomină, Hide este acea oază de calm și liniște. Este un personaj luminos creat în contrapondere cu acest peisaj sumbru al unui Tokyo al ghoulilor, personaj care se va sacrifica și totuși găsește puterea fenomenală de a se prăbuși la picioarele lui Kaneki Ken cu un zâmbet pe buze, spunându-i: ,,Kaneki, hai să ne întoarcem acasă”,deși era grav rănit.

Realizarea ochilor lui Hide și a părului sunt două aspecte importante de urmărit, fiindcă sunt sugestive noului canon estetic modern de concepere a personajelor anime.

Ca ultimă analiză o va constitui personajul Juuzou Suzuya, fiind de asemenea un personaj înzestrat cu o inteligență ieșită din comun dar care egalează extravaganța sa ce tinde ușor spre nebunie. Este necesar de amintit acest personaj deoarece este de factură romantică cu tendințe expresioniste: liniile cusute cu roșu, ochii exoftalmici. Este cel mai colorant personaj atât ca nuanță folosită cât și temperament. Posedă un spirit ludic care seamănă extrem de mult cu cel al lui Lawliet din Death Note. Există o mare asemănare între Suzuya Juuzou respectiv Near din Death Note. Amândoi având nebunia specifică, infantilă. Ca tehnică de realizare a ochilor și părului par a fi identici. Este un personaj care a fost traumatizat în copilărie dar care are o evoluție excepțională devenind un geniu al investigațiilor. Trauma suportată în copilărie se va traduce prin manifestările sale maniace și violente în lupta cu ghoulii, fiind fără milă.

Prin conturarea personajului Suzuya se scurtcircuitează estetica clasică, fiind un personaj al esenței. Se depășește mimesisul (copiere, imitație) și se operează cu canonul eclectic (combinarea tehnicilor și curentelor pentru crearea unei tehnici sau curent nou). Avem prin urmare o eliberare a formelor și o libertate de expresie fără constrângeri.

Juuzou Suzuya este de asemenea un antierou prin excelență înzestrat cu emoții puternice.

În concluzie, atât Death Note cât și Tokyo Ghoul sunt două animeuri extreme de complexe și intense care abordează o tematică vastă și impresionează publicul prin forța creatoare de care artiștii au dat dovadă în conturarea personalității personajelor rămânând în istoria animeurilor datorită noilor canoane estetice dar și simbolice inventate.