Despre veșminte preoțești – semnificație și istoria lor

Aproape totul în Biserică are o mare cantitate de simbolism, icoanele fiind numite ca și ferestre spre cer, iar simbolismul oferit din spatele fiecărei piese a veșmintelor preoțești nu face excepție.

În Vechiul Testament, preoții erau instruiți să poarte haine speciale înainte de a intra în Biserică și de a-și depune hainele atunci când plecau. Așa că, aceste veșminte preoțești au fost prezente în diferite forme încă din cele mai vechi timpuri.

Istoria veșmintelor preoțești

Biserica Ortodoxă își are rădăcinile în Imperiul Bizantin și organizarea Bisericii creștine sub cinci patriarhi din Roma, Constantinopol, Alexandria, Ierusalim și Antiohia. În 1054, Roma( care a devenit Biserica Romano – Catolică) s-a despărțit de celelalte patru biserici( care au devenit Biserica Ortodoxă). Cele patru au rămas împreună, aderând la aceeași credință, tradiții și veșminte care au fost folosite în epoca bizantină.

Epoca bizantină, care a început în jurul anului 330 d. Hr., a fost caracterizată de culori îndrăznețe, modele ornamentale și metale prețioase în orice, de la artă la arhitectură și la veșminte. Atelierul veșminte preoțești oferă o gamă foarte variată de produce și accesorii, de foarte bună calitate. 

Când și cum se poartă diversele veșminte preoțești?

Piesele individuale ale acestor veșminte brodate preoțești sunt standard în Biserica Ortodoxă, dar culorile variază în funcție de perioada anului. De exemplu, de Paște, culoarea este predominant albă, aceasta simbolizând puritatea sau aurul, pentru împărăția Cerului. Verdele este purtat primăvara pentru a reprezenta viața, iar în timpul Sărbătorii Sfintei Maria, veșmintele alese sunt albastre.

Există multe combinații diferite: roșu și auriu, alb și albastru sau verde. Preoții recită rugăciuni specifice, majoritatea din cartea Psalmilor, de fiecare dată când îmbracă un anumit veșmânt. Efectul dorit al veșmintelor este de a atrage atenția de la individualitatea preotului și de a-l transforma într-un reprezentant al lui Dumnezeu.

Există cinci piese purtate de toți preoții, iar restul se câștigă pe măsură ce un preot crește în rang. Printre acestea, cele care merită menționate sunt:

    • Stiharul: este realizat din in sau mătase și este alb sau de o altă culoare deschisă pentru a reprezenta puritatea. Mânecile sunt legate la încheieturi cu legături. Cu rădăcinile sale în biserica primară, haina în sine este o amintire a universalității bisericii.

    • Epitrahilul: se poartă în jurul gâtului și cele două laturi se atârnă în partea din față de sunt atașate de tivul stiharului.

    • Manșetele: sunt îmbrăcat întâi la mâna dreaptă, apoi la cea stângă, pentru a reprezenta legăturile lui Dumnezeu, amintindu-i preotului că trebuie să se bazeze pe puterea lui Dumnezeu, nu pe a lui.

    • Cureaua: este legată în talie și reprezintă disponibilitatea de a-l sluji pe Dumnezeu.

    • Felonul: este purtat peste umeri și reprezintă neprihănirea.