Despre raţiile de hrană în vremuri de foamete

 Periodic, în mersul societăţii umane apar perioade de restrişte din diferite cauze. Efectele factorilor climatici nu pot fi învinse ușor dacă se manifestă pe întregul teritoriu al unei țări. Anul 1945 a adus în România secetă şi regim comunist, relele amplificându-se în fiecare an. Guvernul de la Bucureşti a crezut în teoria că totul se poate rezolva centralizat, planificat şi în forţă, dar cursul evenimentelor a demonstrat exact contrariul.

           Anul 1947 a însemnat momentul de vârf al foametei, chiar dacă documentele oficiale amintesc de masive ajutoare alimentare trimise cu generozitate de către sovietici, şi armata a fost atinsă de lipsuri. S-au impus raţii de criză pentru salvarea ostaşilor, dar valorile în lei erau nesemnificative. Un soldat primea mâncare în valoare de 27.000 de lei şi se asigurau astfel 2.500 de calorii. Teoretice. Pare mult într-o epocă în care debilitatea fizică făcea ravagii în ţară, dar un cal de trupă avea un tain de 50.000 de lei, iar cei de rasă ajungeau chiar la 70 – 100.000 de lei.

Nu este de mirare că mulţi militari au fost aduşi în situaţia de a cerşi la drumul mare sau au părăsit unitățile. Regimul comunist arăta astfel un profund dispreţ pentru oamenii de rând, cei cărora ideologia roşie le promitea o fericire veşnică. Mortalitatea atingea valori greu de imaginat și a pierit atunci o întreagă generație tânără, mortalitatea infantilă fiind deosebit de ridicată. Aceeași situație era și în RSS Moldovenească unde locuitorii români și minoritari au ajuns să practice și canibalismul.