Descoperirile arheologice uimitoare de pe Valea Mureşului. Unde se află locurile pline de enigme

Rârul Mureş păstrează o mulţime de enigme, ale unor aşezări antice şi preistorice. în lunca râului care străbate Transilvania au avut loc unele dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din România.

Râul Mureş traversează Transilvania de la est la vest şi se varsă, după 800 de kilometri de la izvoarele sale, în Tisa. Unii istorici au numit valea Mureşului un veritabil bulevard al preistoriei, pentru că solurile ei fertile au fost vetre ale celor mai vechi civilizaţii din Europa, relateaza adevarul.ro

„Valea Mureşului constituia cea mai importantă şi, probabil, unica modalitate de comunicaţie a epocii, atât prin uşurinţa cu care putea fi parcursă, cât şi datorită condiţiilor prielnice pe care le oferă terasele ei. Ea face legătura, spre est, cu Podişul Secaşelor şi Podişul Transilvaniei, iar, spre vest, cu Banatul, de unde se poate continua drumul spre Câmpia Tisei, Dunărea mijlocie şi zonele central–europene sau se poate merge spre sud, în Peninsula Balcanică”, informau autorii volumului „Cercetările arheologice preventive de la Turdaş-Luncă, judeţul Hunedoara. Campania 2011”, editat de profesorul universitar dr. Sabin Luca.

Populaţiile preistorice şi antice au lăsat pe valea Mureşului vestigii impresionante: rămăşiţe ale unor oraşe din Epoca de piatră, piese arheologice preţioase, ruine ale unor aşezări daco-romane şi locuri considerate sacre în Antichitate.

Cel mai vechi oraş din Europa

Unul dintre cele mai vechi oraşe din Europa s-ar fi aflat pe malul Mureşului, la Turdaş. Circa 12 hectare din „oraşul preistoric” au fost cercetate intens, cu ocazia săpăturilor preventive efectuate pe şantierul autostrăzii Deva - Sibiu. În 2011, la finalul unei ample campanii arheologice, specialiştii confirmau existenţa, în urmă cu peste şase milenii, a unei aşezări întinse pe aproape 100 de hectare, cu fortificaţii din lemn întinse pe şase – şapte kilometri, cu palisade, care înconjurau zona în care se aflau numeroasele bordeie din lut. Un număr impresionant de obiecte de ceramică, dar şi rămăşiţele unor cuptoare i-au adus pe arheologi la concluzia că locul ar fi fost un centru regional de producţie şi de distribuţie a ceramicii.

Aşezarea de la Turdaş, în 2011. Foto:peisaje arheologice.ro / volumul „Un oraş preistoric din Europa”, de Sabin Luca.

„Descoperirile sunt deosebite, iar oraşul Turdaş – născut şi pierdut în preistorie – este un exemplu deosebit al puterii populaţiilor eneolitice. Să nu mai vorbim despre faptul că reprezintă una dintre cele mai mari fortificaţii preistorice – dacă nu cea mai mare – din Europa”, informa dr. Sabin Luca, în volumul „Un oraş preistoric din Europa. Turdaş-Luncă. Sectorul A” (Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu – 2019).

Cea mai mare parte a vechii aşezări de la Turdaş nu mai poate fi văzută. O parte din fostul şantier arheologic a fost acoperită de Autostrada A1 Deva – Sebeş, al cărui tronson Simeria – Orăştie a fost inaugurat în 2013. O altă parte a fost acoperită de magistrala feroviară de mare viteză, sectorul Simeria – Coşlariu, unde construcţiile căii ferate şi a Tunelului Turdaş au fost finalizate anul trecut. În aceeaşi zonă a vechii rezervaţii arheologice de pe malul Mureşului a fost construit un pod rutier peste calea ferată, după ce traseele magistralei feroviare şi al Drumului Naţional 7 au fost deviate. De asemenea, a fost construit şi un sector al drumului judeţean spre satul Turdaş, iar o mare parte din rămăşiţele „oraşului preistoric” sunt acoperite de terenuri arabile şi de albia râului Mureş.

Tărtăria, locul celor mai vechi scrieri din Europa

Tot pe malul Mureşului, la Tărtăria ar fi fost descoperite primele dovezi arheologice ale folosirii scrierii în Europa. Trei tăbliţe de lut scoase la iveală în 1961 în situl din judeţul Alba au o vechime de peste 5.000 de ani, potrivit unor arheologi, şi reprezentau o formă rudimentară de scriere. The New York Times anunţa descoperirea lor, într-un articol publicat în 1967, după ce ele au fost expertizate şi s-a stabilit veridicitatea lor.

Tăbliţele de la Tărtăria. Wikipedia

„Un mormânt din Epoca de Piatră aduce dovezi că formele primitive ale scrisului, inventate în urmă cu mai mult de 6.000 de ani, au fost aduse de migranţi din Orientul Mijlociu până în centrul actual al României, înainte ca scrisul să fie cunoscut în orice alt loc din Europa. Mormântul din Epoca de Piatră a fost descoperit într-o movilă din apropierea satului Tărtăria, la 75 de mile de Cluj Napoca. Doar recent experţii care au studiat descoperirile au fost capabili să le includă într-un tipar”, informa The New York Times, într-un articol dedicat tăbliţelor de la Tărtăria, publicat în 27 martie 1967.

„Am descoperit 26 de idoli din argilă, o brăţară, doi idoli de marmură (alabastru) şi cele trei tăbliţe de lut ars cu semne incizate şi simboluri care pot fi o formă primitivă a scrierii”, informa arheologul Nicolae Vlassa, în articolul din The New York Times. Două dintre piese erau găurite şi acoperite cu semne incizate, iar a treia păstra reprezentarea a unei scene de vânătoare a unei cornute, un simbol vegetal şi un altul neclar. În prezent, locul descoperirilor de la Tărtăria este puţin cunoscut. Un monument aflat pe marginea Drumului Naţional 7, în apropierea haltei de cale ferată, înfăţişează cele trei tăbliţe şi aminteşte de descoperirea din 1961.

Micia, orăşelul de frontieră al Daciei romane

Situl pagusului (orăşel) Micia se află la mai puţin de 10 kilometri de municipiul Deva, pe malul Mureşului, în imediata vecinătate a Termocentralei Mintia şi a magistralei feroviare. În Antichitate, „orăşelul” se afla la graniţele de vest ale Daciei romane şi purta numele de Micia sau Pagus Miciensis. Se întindea pe 25 de hectare, era locuit de circa 5.000 de oameni, potrivit arheologilor, şi cuprindea locuinţe, temple, un castru în care erau cantonaţi cel puţin 500 de soldaţi şi un amfiteatru care putea aduna circa 1.500 de spectatori.

Ruinele de la Micia. Foto: MCDR.

În Micia exista chiar şi un templu al maurilor, războinici aduşi de romani din nordul Africii, iar aşezarea era conectată la unul dintre principalele drumuri romane care au străbătut teritoriul Transilvaniei. Castrul său avea rol de apărare a graniţelor de vest a Daciei romane şi de a asigura paza minelor de aur şi argint din Munţii Apuseni, susţin arheologii. În anii ´60, construcţiile termocentralei au îngropat o parte din aşezarea antică, însă ruinele celor mai importante monumente ale sale pot fi vizitate.

Măgura Uroiului – locul sacru al dacilor

Rămăşiţele ale unor aşezări preistorice şi antice au fost descoperite şi la Măgura Uroiului, dealul din rocă vulcanică (trahit) cu înfăţişare proeminentă de pe malul Mureşului, locuit încă din cele mai vechi timpuri. Vechea carieră de andezit a dacilor ar fi fost unul dintre locurile de unde strămoşii noştri şi-au procurat materia primă pentru construcţii. Şi ruinele unei cetăţi medievale pot fi observate la poalele sale. Măgura a intrat în rândul rezervaţiilor ştiinţifice şi arheologice şi a devenit o destinaţie turistică şi un loc de decolare al parapantiştilor. Aici au fost descoperite şapte figurine miniaturale care redau imaginea unor specii de animale prezente în viaţa cotidiană a comunităţilor preistorice stabilite în jurul Măgurii Uroiului, dar şi o brăţară celtică.