Descoperirea uimitoare a unui anticar: engolpionul de sec. XII-XIII, realizat la Constantinopol
La începutul verii anului 2019, dintr-o galerie de artă situată în centrul Bucureștiului a fost achiziţionat un engolpion din argint aurit. Ca și în cazul „icoanei din bucătărie” pictate în 1280 de Cimabue, surpriza s-a dovedit a fi uriașă.
După o analiză serioasă, piesa – care, la început, a fost considerată o replică a unui artefact medieval – s-a demonstrat a fi un engolpion executat în jurul secolelor XII-XIII într-un atelier constantinopolitan. Lucrat în tehnica „repousse”, din argint aurit, piesa se încadrează în tipologia clasică a bijuteriilor bizantine, unde perlele sunt frecvent întâlnite ca elemente de decor. Are reprezentate pe cele două feţe ale sale teme iconografice predilecte pentru decorul engolpioanelor bizantine din acea perioadă: scena răstignirii Mântuitorului pe avers și imaginea Sfintei Fecioare stând pe tron cu Pruncul în braţe, pe revers. Obiceiul de a purta astfel de medalioane este o continuare a practicii primilor creștini de a ţine la gât fragmente din moaștele sfinţilor martiri, într-un evident scop apotropaic.
Astfel de engolpioane pot fi văzute în diferite colecţii, precum cea aflată în tezaurul Mănăstirii Vatopedi din Muntele Athos, prezentată în lucrarea The Holy and Great Monastery of Vatopaidi, apărută la editura athonită în anul 1998. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul ţării noastre au scos la iveală – chiar și în centre medievale care nu sunt considerate de tradiţie bizantină – piese făurite la Constantinopol. Un prim exemplu este engolpionul datând din perioada secolelor X-XI, găsit în apropierea cetăţii Dăbâca din judeţul Cluj. Alte câteva piese asemănătoare s-au găsit în cimitirul medieval timpuriu din Alba Iulia, în punctul numit „Izvorul Împăratului”.
Recenta descoperire a unei bazilici bizantine de mari dimensiuni din secolul X la Alba Iulia justifică prezenţa engolpioanelor constantinopolitane găsite în necropola medievală. Engolpionul din aur descoperit la Dinogeţia, aflat astăzi în colecţia Muzeului Naţional de Istorie, este încă o dovadă a prezenţei artei bizantine pe teritoriul ţării noastre. În urma unor astfel de descoperiri (care nu li se datorează întotdeauna arheologilor, ci uneori și anticarilor) sunt introduse în circuitul cultural românesc comori ale artei medievale.