Decizii mărunte, consecinţe mari
La scurt timp după venirea principelui Carol în ţară, câţiva moşneni din Câmpulung Muscel au hotărât să refuze o ofertă solidă, nu numai din punct de vedere financiar, de achiziţie a unor pământuri pe care le stăpâneau. S-au gândit, au chibzuit şi au decis că e mai bine să nu vândă, sub diverse motive. Fie că ajung mai greu la piaţă, fie că li se strică obiceiurile, fie că nu doresc venetici prin preajmă, fie că, pur şi simplu, nu vor să schimbe nimic.
Cumpărătorul era însuşi domnitorul Carol, dornic să-şi construiască o reşedinţă de vară, în răcoarea munţilor, la o oarecare distanţă de Bucureşti, un oraş care, şi atunci ca şi în zilele noastre, nu e foarte confortabil în arşiţa câmpiei. Mulţi domnitori înaintea lui Carol se confruntaseră cu aceeaşi problemă şi căutaseră adăpost în palatele pe care şi le construiseră în pădurile din preajma Bucureştiului, de preferinţă pe malul vreunui lac.
Venit din Germania, Carol prefera muntele, după tradiţia castelului familiei, şi a pornit repede în căutarea celui mai potrivit loc. Câmpulungul părea destinat să devină capitala de vară a României. Munţii, pădurile, potenţialul cinegetic, satele înstărite din jur erau argumente puternice, iar tânărul domnitor nu a stat pe gânduri.
Dar refuzul cu totul neaşteptat al localnicilor a dus la schimbarea planurilor. Carol a cumpărat pământ la Sinaia, lângă o veche mănăstire, şi istoria a luat alt curs. Palatul Peleş a devenit locul central al puterii în România, împărţind cu Bucureştiul acest privilegiu, în funcţie de sezon.
Pornind de la Peleş a crescut toată industria turismului în Valea Prahovei. Urmându-l pe Rege, Bucureştiul s-a mutat sub Bucegi, profitând din plin de accesul uşor pe liniile ferate nou construite. Politicieni, afacerişti, artişti sau simpli vilegiaturişti s-au îmbulzit în trenuri năzuind să urce la Furnica. O întreagă ţară s-a mişcat după cum s-au ordonat treburile publice de la Peleş.
Văzând ce au pierdut, moşnenii de la Câmpulung i-au oferit prinţului Ferdinand teren gratis, să vină să-şi facă la ei reşedinţa de vară. Ferdinand a preferat Pelişorul.
În istorie, şansele pot apărea pe neaşteptate. Dar, odată pierdute, nu se repetă niciodată.