De la „Ulița Mare”, la strada Franceză: Istoria uneia dintre cele mai vechi străzi bucureștene

Strada Franceză, una dintre cele mai vechi străzi bucureștene, își are începutul în zona Pieței Unirii și se termină la intersecția cu strada Calea Victoriei. De-a lungul timpului, a avut mai multe denumiri.

Documentele și planurile istorice ale orașului amintesc că în secolele XVI — XVII porțiunea din preajma Curții Vechi era cunoscută drept „Ulița Mare”, cu toate că aceeași denumire era folosită și pentru strada Lipscani de astăzi. Apoi, în secolul al XVIII-lea, i se schimbă numele în „Podul cel Mare din Curtea Veche”, ca în secolul următor să o regăsim amintită ca „Podul Curtea Veche” și ulterior „Ulița Curții Vechi”. Porțiunea dintre Calea Victoriei și Strada Smârdan a fost și ea cunoscută sub mai multe denumiri, precum „Ulița cea Domnească” sau „Ulița Ișlicarilor și Boiangiilor”. Numele de „Strada Franceză” provine de la faptul că aici și-a stabilit reședința consulul Franței la București, notează Casa Filipescu Cesianu, pe pagina de Facebook a muzeului. 

În planul urbanistic din 1780 al căpitanului austriac Franz Sultzer, strada era reprezentată ca o uliță podită cu lemn, în timp ce planul sublocotenentului Ferdinand Ernst indică pe Ulița Franceză Biserica „Sf. Dumitru”, Curtea Veche cu Biserica „Buna Vestire” și Biserica „Sf. Anton”. Alte planuri urbanistice care au marcat traseul Străzii Franceze au fost: planul vicontelui maior inginer Vladimir de Blaremberg din 1842, planul din 1848 al baronului maior inginer Rudolf Arthur Borroczyn și al inginerului Eduard Schweder, dar și planul maiorului D. Pappazoglu din 1871, în care Strada Franceză apare sub denumirea de Strada „Carol I”, remarcându-se printr-o concentrare mare de hanuri și hoteluri (Hotelul Budișteanu, Hanul Roșu, Hanul Verde, Hanul lui Manuc). 

Izvoarele cartografice și cele scrise amintesc că în perioada medievală Strada Franceză a purtat diferite denumiri pe mai multe porțiuni ale sale. De exemplu, o hartă de la începutul secolului al XIX-lea, „Harta părții Dâmboviții care arată pe unde și cât se lățește apa după însemnăturile veliților vornici”, numește segmentul de uliță cuprins între Podul Mogoșoaiei și intersecția acestuia cu Strada Șelai de astăzi „Pod de la Domnița Văcăreasca spre Curtea Veche”. 

Diferitele configurații pe care Strada Franceză le-a avut de-a lungul vremii au fost în mare parte datorită regimului și densității de construcție a fiecărei epoci, însă din 1886 până astăzi traseul străzii a rămas același.

Fiind una dintre străzile importante ale orașului, datorită faptului că se afla în apropierea Curții Vechi, a fost întotdeauna privilegiată din punct de vedere al dotărilor edilitare. În 1830 porțiuni din stradă au fost iluminate cu felinare cu untdelemn, iar cu prilejul introducerii iluminatului cu gaz aerian, s-a aflat printre locurile care au beneficiat de noua metodă de iluminat. În 1867 Strada Franceză a fost printre primele străzi bucureștene pavate cu piatră cubică. Tot în acest an, cehoslovacul Carol Patzac deschide aici unul dintre cele mai căutate magazine bucureștene de mezeluri. „Produsele excelente, de bună calitate, se bucurau de mare trecere, fiind cerute și exportate atât în Elveția, Germania, cât și Austro-Ungaria.” 

Un alt magazin cu renume aflat pe Strada Franceză nr. 60 a fost cel de „coloniale, conserve, delicatese, vinuri străine din cele mai renumite, șampanie, coniacuri, romuri și lichioruri”. După moartea proprietarului, magazinul a trecut în conducerea succesorilor, dăinduind încă un secol. 

Astăzi cele mai importante obiective ale Străzii Franceze sunt reprezentate de Hanul lui Manuc, Curtea Veche și Biserica „Sf. Anton”. 

Autor: Andreea Mâniceanu / Casa Filipescu Cesianu

Bibliografie: 

Constantin Bacalbașa, „Bucureștii de altădată: 1871-1884”, Volumul I, Editura Ziarului „Universul”, București, 1935;
George Potra, „Din Bucureștii de ieri”, Volumul II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1990; 
Maria Marinescu-Himu, Janina Vilan-Unguru, „Nume de străzi din București” în „Analele Universității București. Seria Științe sociale. Filologie”, An XI, 1962. 

Foto: Strada Franceză — vedere spre Piața de Flori (plan îndepărtat), autor Alfons Gh. Ebner Sursă: arhiva Muzeului Municipiului București