De ce se sinucideau femeile în Primul Război Mondial. Studiul făcut de un profesor în Maramureș

O statistică a morților din Primul Război Mondial din satul Petrova din Maramureș indică faptul că un mare număr de femei se sinucideau. Cifrele însă nu arată cu precizie câte dintre decese erau sinucideri, fiind notate sintagme mult mai blânde cu privire la cauza decesului.

Comuna Petrova Maramureș FOTO primaria-petrova.ro

În trecut, decesele, căsătoriile sau nașterile (botezul) erau notate în registrele bisericești, iar preotul era cel care făcea aceste înscrisuri și le păstra cu sfințenie.

Într-o cercetare pe jumătate personală, pe jumătate profesională, profesorul Ilie Gherheș, doctor în istorie și șef secție Muzeul Satului al Muzeului de Etnografie și Artă Populară din Baia Mare, a studiat registrele bisericii de la începutul secolului trecut, din satul său natal, Petrova.

„M-am întrebat oare de ce or fi murit strămoșii mei direcți, adică bunicul, străbunicul, așa mai departe de la mine din Petrova, în perioada războiului. Nu neapărat cei de pe front, ci și cei de acasă”, începe el relatarea.

„Moartă de sângurare”

Numai că această cercetare a depășit limitele familiei sale și a constatat ce dezechilibre sociale a adus războiul. Dincolo de asta însă, un lucru impresionant a fost numărul de decese mare din timpul Primului Război Mondial, când bărbații erau pe front, prin urmare în sat erau majoritatea femei.

Potrivit cercetării profesorului, foarte multe dintre femei se sinucideau. Interesant este, însă, felul în care preotul nota astfel de decese ale femeilor din acea perioadă. „La această femeie – Zvunca Ileana – văduva lui Mihalca Dumitru, care a fost îngropată în parte de cimitir pentru sinucigași – pentru că nu erau îngropați a biserică în niciun caz - la boala sau felul morții scrie <moartă de sângurare>. Sau <de supărare s-a aruncat în apa Vișeului și s-a înecat>. Asta o scrie un preot, iar preoții erau foarte parcimonioși cu documentele, pentru că ei aveau conștiința aceasta că rămâne pe viitor”, mai explică el.

Locul preferat al sinucigașilor

Despre felul în care alegeau să-și pună capăt zilelor, el mai spune că între Petrova și Crasna, pe râul Vișeu era un loc anume, preferat de sinucigași.

„Se aruncau de pe mal în apa râului Vișeu. Se știe că este o apă de munte foarte iute, foarte repede și la un anume loc - numit <la stanca>, adică la stâncă - e un loc unde apa se învârte îndărăt”, mai spune profesorul.

„Este foarte interesant de ce sunt bântuite acele locuri unde apa se întoarce îndărăt, adică vârtejul nu merge în sensul acelor de ceasornic sau în sensul soarelui, ci îndărăt. Este un astfel de loc în Petrova, între Petrova și Crasna, unde se duceau și se sinucideau într-un mod sigur și mai spectaculos”, mai explică profesorul.

Cauza decesului este „sângurare” FOTO Ilie Gherheș

Pe de altă parte, mai arată el, nu trebuie uitată gripa spaniolă, care a făcut ravagii în perioada de la sfârșitul războiului, dar și în perioada ce corespunde cu semnarea documentului ce consfințește Marea Unire de la 1 decembrie 1918. „În unele localități, preoții nu au putut să meargă la Alba Iulia, pentru că aveau și câte trei înmormântări într-o singură zi, așa cum a fost și cazul preotului Darie Vlad din Petrova”, mai explică istoricul.

Gripa spaniolă, cauza multor decese

Despre gripa spaniolă mai spune că perioada în care a avut loc la Alba Iulia evenimentul cel mai important pentru România, gripa era în perioada cu cea mai mare expansiune.

„După cum se știe, la Alba Iulia au fost peste 100.000 de participanți, dar ce este interesant e că nu este consemnat niciun singur caz că la Alba Iulia s-ar fi îmbolnăvit cineva de gripă spaniolă. Într-o asemenea aglomerație - au mers și au venit cu trenurile – nu există niciun caz”, mai menționează el.

Revenind la dezechilibrele sociale din Petrova din perioada războiului, Ilie Gherheș mai spune că înregistrările din registrele bisericii din localitate indică faptul că au fost foarte multe decese, puține nașteri, și mai puține căsătorii, în acea perioadă. Toate aceste cifre însă au explodat după 1918, iar ca fapt divers, mai este consemnată o curiozitate ce a avut loc pe fondul acelor dezechilibre sociale.

Ilie Gherheș, doctor în istorie FOTO Angela Sabău

„Societatea întreagă era autarhică, adică își pregătea și își producea totul. Atunci era nevoie maximă de brațele de muncă, în primul rând ale bărbaților. Dar în Petrova, spre deosebire de alte localități, este și o ierarhizare socială ce durează până astăzi între nemeși și porțieși. Adică nu se căsătoreau decât între ei. Se practica un fel de endogamie”, mai descrie el situația de la acea vreme.

Reguli schimbate de război

Războiul, însă, a schimbat puțin aceste „reguli” nescrise. „Pe front i-au luat pe toți - și pe nemeși, și pe porțieși - numărul bărbaților s-a împuținat și au dispărut o parte din aceste cutume, tabu-uri, pentru că nu mai exista disponibilitate. Se găsesc în  aceste momente situații în care un nemeș - din clasa mai de sus – se căsătorește cu o porțieșă, adică cu o femeie dintr-o clasă socială inferioară”, mai spune el.

Și explicațiile merg și mai departe. „Am mai observat un fenomen. Au devenit la foarte mare căutare invalizii de război care s-au întors de pe front. Aceștia au fost de-a dreptul vânați de femeile de acasă. De ce? Pentru că aveau un venit. Aveau o pensie de invalid de război. Or, în această societate atât de săracă și dependentă de brațele de muncă – brațele de muncă nemaifiind – un mic venit de la stat era o mană cerească”, mai spune el.

10% din soldați, morți pe front

Statisticile arată că populația satului era de 1962, pe front au plecat 197, iar pe câmpul de luptă au murit 25. S-au întors acasă ca invalizi 30, dar unii s-au însănătoșit. Deplin sănătoși s-au întors 123, iar 16 au fost dispăruți. „Au fost 22 de văduve și 55 de orfani de război. Ei, acești copii trebuiau crescuți și aceste mame văduve făceau orice eforturi”, mai spune el.