De ce s-a extins cetatea Romei?

In cursul istoriei republicii, Roma ajunge de la o cetate la un imperiu care cuprinde o mare parte din lumea cunoscută a antichităţii. De ce însă această expansiune ? Una dintre primele teorii privind fenomenul a fost elaborată de către părintele istoriei romane, Theodor Mommsen, care vorbea despre misiunea civilizatoare a Romei. Teoria reprezintă totuşi mai mult o consecinţă a expansiunii şi s-a născut ca urmare a aplicării contextului creării imperiilor coloniale în secolul al XIX-lea asupra istoriei romane. Si oricum, în cadrul expansiunii de cele mai multe ori romanii au fost cei civilizaţi.

O altă teorie accentuează importanţa luptei politice în generarea expansiunii. Există un sâmbure de adevăr în această ipoteză, pentru că o formă eficientă prin care se putea dobândi prestigiu politic la Roma era deţinerea unei magistraturi care presupunea şi comanda militară. Magistraţii declanşau de multe ori un război pentru a câştiga mai multă auctoritas, care încorpora atât gloria militară, cât şi respectul comunităţii. Creştea totodata şi numărul clienţilor, întrucât provincia cucerită trecea în clientelea familiei generalului. Nu numai conflicetele politice, ci şi cele sociale contribuiau la extinderea statului. Plebeii au folosit ca tactică de luptă secesiunea, dar patricienii declanşau un conflict extern. Sub pretextul unei ameninţări din afară se decreta recrutarea şi astfel plebeii erau supuşi rigorilor militare. Această teorie a stării conflictuale nu poate să fie însă aplicată în toate cazurile. Dacă ne-am limita la ea ar însemna să acceptăm ideea unei expansiuni premeditate a statului roman, or asta presupune existenţa unei clarviziuni extraordinare pe parcursul a multor secole.

In plus, avem de a face cu cazuri în care un general, deşi înfrânt, are acces la magistraturi superioare. Gloria militară era importantă, dar nu chiar atât de importantă când venea vorba de succesul pe plan politic. Auctoritas, averea, prestigiul, familia erau alţi factori fundamentali. Despre o creştere a semnificaţiei gloriei militare putem vorbi de la finele republicii, când în urma reformei militare a lui Caius Marius se produce o competiţie acerbă între principes.

Si până la urmă care este adevărata cauză a expansiunii ? s-a avansat şi ideea intereselor economice, care ar fi îndreptat Roma spre Rin, Dunăre sau Eufrat. In ceea ce priveşte războaiele cu cartaginezii (264-146 a.Hr.) sau cucerirea salassilor, în timpul lui Augustus, pare o cauză viabilă. Lupta s-a purtat pentru controlul drumurilor comerciale din Mediterana Occidentală, respectiv pentru controlul minelor aurifere în cazul salassilor. Dar iarăşi, motivaţia nu se poate generaliza. In cadrul interesului economic se află şi ‘foamea de pământ’, motivată de creşterea demografică şi presiunea asupra statului. Spre deosebire de grecii care au ales să trimită colonişti, romanii au preferat calea expansiunii. Dar şi această ipoteză este la fel de limitată, pentru că după expansiunea în bazinul Mediteranei romanii nu mai sunt atât de dornici de a fonda colonii în afara Italiei (încercarea lui Caius Gracchus de a refonda Carthagina eşuează).

S-a vorbit şi despre ‘războiul pentru pradă’,  legat tot de competiţia politică din interiorul cetăţii. Raidul are însă un rol determinant în societăţile barbare. Se poate aplica doar la o Romă timpurie, care mai deţinea caracteristicile unei societaţi de şefii. In afară de această perioadă prada a constituit mai degrabă o consecinţă a expansiunii.

Deci care să fie cauza pentru extinderea Romei? Este vorba de fapt de un întreg complex de cauze, iar în funcţie de context, ies una sau mai multe în evidentă. Si structura politică, şi conflictele sociale, şi interesele economice reprezintă rădăcinile expansiunii romane. Expansionismul motivat printr-un cumul de factori devine un adevărat ‘război de drept’, un element de propagandă esential în construirea imaginii statului roman, care necesită o legitimare nobilă pentru a ascunde interesele reale.