De ce nu se susţin miturile istoriografiei româneşti?

Colecţiei Historia lansate de editura Polirom i s-a adăugat recent un nou volum semnat de profesorul universitar Bogdan Murgescu. După succesul cărţii România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), Bogdan Murgescu ne propune volumul Ţările Române între Imperiul Otoman şi Europa creştină, ce reuneşte 26 de studii, rezultatul a mai bine de două decenii şi jumătate de cercetări. 

La lansarea cărţii, autorul a mărturisit că una dintre principalele raţiuni din spatele publicării acestei lucrări a fost dorinţa de a genera o dezbatere pe seama ipotezelor propuse, de a anima schimbul de idei. Această carte este, deci, „o invitaţie deschisă la o dezbatere intelectuală, ca alţii să ridice mănuşa, să ducă lucrurile înainte, să contrazică sau să confirme ipotezele pe care le-am dezvoltat în această carte, pentru că ştiinţa se lansează din asemenea contraziceri”.

Studiile reunite în Ţările Române între Imperiul Otoman şi Europa creştinăanalizează diverse aspecte privind evoluţia Ţărilor Române în epoca sfârşitului Evului Mediu şi începutul epocii moderne, perioadă care, în opinia autorului, a avut un „rol constitutiv în structurarea lumii în care trăim, în definirea mecanismelor sale economice, sociale şi culturale, precum şi în afirmarea primatului Europei la scară globală”.

Pentru a da şi mai multă coerenţă volumului, studiile au fost grupate în patru categorii, în funcţie de tematica acestora:astfel, prima parte a cărţii este dedicată cercetărilor privind probleme de natură mai degrabă politică şi diplomatică, cea de-a doua se opreşte asupra chestiunilor economice şi militare sau, mai precis, asupra raporturilor dintre economie şi activitatea politică şi iniţiativele militare. Opt studii sunt rezervate structurilor şi conjucturilor comerciale, iar ultima parte a lucrării oferă câteva studii de sinteză. Conform autorului, „foarte multe dintre aceste studii îşi au originea tocmai în curiozitatea stârnită de lectura izvoarelor istorice, în şocul trăit în contactul cu aceste izvoare istorice, contrastul între ceea ce spuneau ele şi ceea ce citeam din cărţile istorice.”

Rezultatul este o perspectivă amplă asupra evoluţiei Ţărilor Române în secolele XV-XVIII, surprinzând nu doar aspecte ale factorului politic, ci şi probleme fundamentale privind raporturile complexe dintre economie, finanţe şi opţiunile politico-militare. În aceste rânduri, ne vom opri doar asupra câtorva dintre studiile care alcătuiesc volumul. 

Demitizarea unor figuri istorice

Unul dintre primele lucruri pe care îl observăm parcurgând câteva dintre studii este că acestea încearcă demontarea unor mituri ale istoriografiei româneşti, precum cel aşa-zisului „monopol comercial otoman”sau cel al energicei politici antiotomane purtate de Ştefan cel Mare. De fapt, după cum ne spune autorul, perioadele de pace dintre Imperiul Otoman şi Moldova lui Ştefan le depăşesc ca durată pe cele de conflict şi, în plus, nu de puţine ori domnitorul a preferat colaborarea cu turcii împotriva unor puteri creştine atunci când interesele i-o dictau.

Studiul dedicat lui Mihai Viteazul urmăreşte găsirea unui răspuns la o veche dilemă a istoricilor:a fost Mihai Viteazul un domnitor de tip medieval sau unul de tip modern? Profesorul Murgescu oferă un răspuns (de compromis între cele două teze), analizând „două aspecte cruciale ale trecerii de la mentalităţile medievale la cele de tip modern:atitudinile faţă de bani şi de problemele monetare, precum şi cele referitoare la stat şi la acţiunea politică.”În plus, el reia teza susţinută anterior şi de alţi istorici, cea conform căreia unitatea politică a românilor, adică unitatea naţională, nu a fost niciodată ţelul lui Mihai Viteazul, căci „motivaţiile politice şi financiare, la fel ca şi solidarităţile de stare socială prevalau asupra oricărei urme de solidaritate etnico-naţională.”

Ţărilor Române furnizau 10% din consumul de cereale al capitalei otomane

Un alt mit istoriografic demontat în paginile cărţii este acela, foarte cunoscut, al României ca „grânar al Europei”. În baza unei analize sistematice ce tratează separat perioada secolelor XIV-XVIII, secolul XIX-1914, perioada interbelică şi cea postbelică, Bogdan Murgescu dezminte mai multe ipoteze promovate de istoriografia românească şi susţine că România nu a fost niciodată „grânarul Europei”.

În primul rând, este anulată teza conform căreia, în epocile medievală şi modernă timpurie, Ţările Române au avut un rol foarte important, dacă nu chiar vital, în aprovizionarea capitalei Imperiului Otoman. Mergând la izvoarele istorice de primă mână – pentru că este foarte important ca istoricul, „dincolo de construcţia mentală şi modelele teoretice la un moment dat, să-şi facă un reality check şi să meargă la izvoarele istorice”– autorul ajunge la concluzia că „ponderea combinată a Ţărilor Române nu depăşea 10% din consumul de cereale al capitalei otomane”. Cu privire la perioada cuprinsă între secolul XIX (după „supraestimatul”, în opinia autorului, tratat de la Adrianopol) şi începutul Primului Război Mondial, Bogdan Murgescu susţine că, deşi exporturile româneşti de cereale au avut un rol important în integrarea României în economia continentului şi în susţinerea financiară a modernizării ţării, ponderea cerealelor româneşti în consumul european a fost una modestă. 

„O imagine complexă a Ţărilor Române”

Ultimele studii, cele de sinteză, abordează patru probleme importante:rolul spaţiului românesc în economia continentului european până în 1859;„modernizarea” Ţărilor Române în secolele XVI-XVII, care, arată autorul, a fost una modestă;problema economiilor Europei de Sud-Est, ca spaţiu intermediar între Imperiul Otoman şi lumea occidentală;şi, nu în ultimul rând, câteva aspecte generale privind Ţările Române în epoca modernă timpurie.

Deşi studiile reunite în volumul Ţările Române între Imperiul Otoman şi Europa creştinăating cu precădere chestiuni punctuale, de detaliu, privind istoria spaţiului românesc, lucrarea nu se adresează doar specialiştilor. Consideraţiile generale ale autorului privind anumite personalităţi ale istoriei noastre sau problemele de natură economică şi financiară ale Ţării Româneşti şi Moldovei pot trezi interesul oricărui pasionat de istorie, care va găsi în aceste pagini „o imagine complexă a Ţărilor Române, de la situaţia politică şi evoluţia comerţului până la raporturile dintre economie, finanţie şi activitatea militară”.

Sperăm că acest volum se va ridica la aşteptările autorului său, distinsul profesor Bogdan Murgescu, şi că va suscita în lumea academică, şi nu numai, dezbaterile pe care le merită.