De ce călugării de la Mănăstirea Neamţ erau ţinte predilecte pentru Securitatea comunistă

„Ierusalimul ortodoxiei române”, cum mai este numită Mănăstirea Neamţ, a fost una din ţintele acţiunilor represive prin care fosta Securitate voia să compromită monahismul.

Arhimandritul Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ, prezintă, în volumul I al unei lucrări pe care a lansat-o în noiembrie 2017, aspecte mai puţin cunoscute din viaţa monahală a lăcaşului.

După cercetări în documentele de la Arhivele Naţionale, CNSAS în arhivele mănăstirii şi ale Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, stareţul a descoperit date concrete despre activitatea operativă desfăşurată în perioada comunistă asupra preoţilor şi călugărilor mănăstirii. 

„<Chestiunea> Mănăstirii Neamţ a fost o adevărată provocare pentru Biserică şi ierarhia ei, întrucât acest centru de cultură şi educaţie bisericească, prin personalităţile care îşi coagulau forţele în jurul Seminarului, a fost la un pas de a fi desfiinţat. Nu ştim ce ar fi făcut autorităţile cu ea, probabil muzeu, însă în analiza Securităţii mănăstirea figura ca unul dintre cele mai puternice focare contrarevoluţionare“, arată Arhimandritul Benedict Sauciuc în lucrarea intitulată „Mănăstirea Neamţ -  vatră de spiritualitate şi cultură românească, vol. I 1945-1989“.

Autorul lucrării, doctor în teologie, susţine că regimul comunist a ştiut să se folosească în interes propriu, de toate slăbiciunile şi conflictele existente înainte de 1944. 

„Problema colaboratorilor şi a informatorilor Securităţii aflaţi în interiorul Bisericii trebuie atent reevaluată, deoarece şi aici există o serie întreagă de prejudecăţi. Pe baza unor statistici parţiale, dar totuşi cu o anumită relevanţă, nu se poate afirma că procentul de informatori din cadrul BOR a fost mai mare, sau mai redus faţă de celelalte culte. Securitatea a căutat să aibă atâţia informatori cât era nevoie pentru a ţine sub control <situaţia operativă>”, arată autorul lucrării citate.

Comunismul comparat cu Satana

Benedict Sauciuc spune că, iniţial, urmărirea activităţii cultelor a fost încredinţată Serviciului III din cadrul Direcţiei I a Securităţii, Bisericii Ortodoxe fiindu-i rezervat Biroul 1, cu cele mai multe cadre.

Acesta prezintă cazul a doi monahi, luaţi în mod special în vizorul Securităţii: Protosinghel Petru Pogonat şi Arhimandritul Mina Prodan.

Despre Petru Pogonat autorul spune că provenea din Bârlad, şi a urmat cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti şi cursurile şcolii de Doctorat ale Facultăţii Juridice din Paris. Intrat în monahism la Mănăstirea Neamţ în anul 1947, acesta era mereu ameninţat că va fi arestat din cauza politicii şi activităţii pe care le-a dus înainte de a îmbrăţişa viaţa monahală. 

„El însuşi declara: <mi-e foarte teamă să nu fiu arestat. Aştept cu nerăbdare venirea primăverii anului 1953, deoarece se vor schimba lucrurile>”, se arată în lucrarea citată. Autorul lucrării aminteşte de un episod petrecut în toamna lui 1956, atunci când academicianul Mihail Roller, aflat într-o vizită în mănăstire cu o delegaţie din URSS, a fost primit de Petru Pogonat, preot care tebuia să le prezinte vizitatorilor mănăstirea.“

„…cu prilejul acestei delegaţii din URSS, translatorul nu traducea întocmai ceea ce spunea Părintele Petru. În cele din urmă, acesta indignat de aceste false istorisirii, s-a răstit la ghid: <nu permit, înţelegi, nu permit să se falsifice istoria patriei mele!!!> Iar în urma discuţiilor avute, Roller a raportat că la Mănăstirea Neamţ este un mare duşman al comunismului şi se impune să fie trimis în altă parte, fiind un real pericol pentru tineret. Stareţul i-a comunicat Părintelui Petru dispoziţia celor de sus şi că trebuie să plece la Schitul Icoana”.

O altă versiune prezentată în lucrarea citată arată că, în biserică, în timp ce vorbea părintele Pogonat despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, ghidul l-a întrebat „ce minune a făcut icoana?”, iar părintele i-a răspuns: 

„Ce minune mai mare decât aceasta poate să facă icoana, că dracii de comunişti restaurează mănăstirea” 

„În urma acestor declaraţii acide, dar şi pentru faptul că era un intelectual şi făcuse parte din partidul „cuziştilor”, urma să fie arestat. Însă, în urma intervenţiilor lui Mihail Sadoveanu, avea să plătească numai cu surghiunul”, arată Benedict Sauciuc. 

Un alt caz prezentat în lucrare este Mina Prodan, egumen al Schitului Vovidenia, care ţine de Mănăstirea Neamţ, acuzat că are o atitudine potrivnică regimului astfel, din unele scrisori ale sale rezultă că regimul duce prigoană împotriva religiei, aducând calomnii la adresa ţărilor cu democraţie populară, afirmând în scrisorile sale că a venit satana cu toate relele lui, lansând zvonuri că se desfiinţează toate mănăstirile. Tot el îndeamnă pe cetăţeni să îşi petreacă mai mult timp în rugăciuni afirmând că a sosit timpul de apoi”.

Monahii acuzaţi de legionarism 

Stareţul Benedict Sauciuc mai arată că în cazul mănăstirilor ortodoxe, Securitatea nu a făcut nimic altceva decât să preia anchetele şi acuzaţiile formulate de Siguranţa Statului în perioada regimului carlist şi imediat după aceea.

„Când s-a instaurat regimul comunist, care avea inserată în Constituţie lupta împotriva fascismului, vechile dosare au fost redeschise, chiar şi cele încheiate la vremea respectivă cu achitarea inculpaţilor. Neamţul avusese în 1938 o astfel de problemă, asupra unor membri ai obştii sale, aducându-se învinuiri de legionarism”.

Pentru a compromite monahismul şi în special pe monahi, organele Securităţii nu se dădeau în lături de la tot felul de înscenări cu scop de a-i denigra pe vieţuitorii din mănăstiri şi schituri.

„Astfel de cazuri erau des semnalate de către stareţi, către Chiriarh sau către organele Statului. Soluţionarea nu venea întotdeauna la timp şi până să vină un răspuns, de cele mai multe ori aveau loc grave abuzuri din partea celor de la Securitate”.

Autorul mai arată că singurele clipe de linişte de care se putea bucura mănăstirea erau doar atunci când ajungea acolo scriitorul Mihail Sadoveanu. 

„Dintr-o notă a Biroului de Securitate Tg. Neamţ reiese: <Conducerea mănăstirii a primit cu satisfacţie vestea că va veni la Mănăstirea Neamţ Mihail Sadoveanu, care i-a îmbucurat, spunând că le pare bine că va sta în vara aceasta aici în mănăstire pentru faptul că atâta timp cât vor fi ei aici sunt asiguraţi că nu-i va mai suspecta si supăra nicio autoritate si vor trăi şi ei in voia lor>”.