Cum s-a construit primul hotel de cinci stele din România

InterContinental Bucureşti este unul dintre simbolurile Capitalei, fiind primul hotel de cinci stele din România şi cel de-al doilea hotel construit de lanţul hotelier InterContinental într-o ţară comunistă, după Esplanada din Zagreb (Yugoslavia). Vechii angajaţi ai hotelului, ridicat odată cu Teatrul Naţional, spun că, înainte de Revoluţie, oamenii îi rugau să-i lase să intre măcar pe hol „să vadă şi ei cum e la Inter“. Accesul nu a fost niciodată îngrădit cuiva.Colosul de lângă Universitate, pentru ridicarea căruia s-au cheltuit şase milioane de dolari, este în continuare cel mai înalt hotel din oraş, deşi are 50 de ani.

Istoria hotelului, povestită de primul director al hotelului Gheorghe Leonte, ar începe în anii ‘60. Acesta declara pentru o publicație, imediat după Revoluție, că Cyrus Eaton Jr., şeful „Cyrus Eaton Group“, a ajuns în Bucureşti într-o călătorie de afaceri împreună cu o anume doamnă Clara Reece, o româncă născută în Turnul Severin. Cei doi nu au găsit nicio cameră goală la hotelurile din București și se pare că ar fi dormit în lobby-ul de la Athenee Palace.

Atunci i-ar fi venit ideea să deschidă un hotel. Chiar a doua zi s-a întâlnit cu Gheorghe Leonte care lucra la Athenee Palace și ar fi făcut un calcul simplu... „dacă o mașină bună, nouă, costă aproximativ 15 000 de dolari, cam tot atât putem considera că ar fi prețul de construcție al unei camere de hotel de lux. Acest cost ar trebui multiplicat cu 400 si astfel avem costul unui hotel de lux adevărat-6 milioane de dolari.” Asa a început povestea hotelului care avea să aibă un volum de 105.600 metri cubi.

Construcţia a început în 1967, respectând un proiect al arhitecţilor Dinu Hariton, Gheorghe Nădrag, Ion Moscu şi Romeo Belea, arhitect care s-a ocupat și de renovarea Teatrului Naţional, clădire ridicată odată cu InterContinentalul. Semnarea contracutului și demararea lucrărilor au fost anunțate și în presa străină.Celebrul ziar american New York Times anunța în noimebrie 1967 că guvernul român și Inter-Continental Hotel Corporation, o subsidiară a Pan American World Airways, au ajuns la un acord în privința construirii unui hotel în Capitala României. 

De asemenea ziarul anunța și suma care era preconizată pentru realizarea acestei investiții: aproximativ 6 milioane de dolari.Se pare că au fost mai multe discuții cu privire la amplasarea acestui hotel. Au fost propuse ca amplasamente Parcul Kiseleff, la aproximativ 2 km de actualul loc, dar și Piața Unirii. În cele din urmă s-a convenit să se folosească acest loc, unde odinioară era o terasa - La Zisu, dar și amplasamentul circului ambulant.  

Hotelul, înalt de 86 de metri, a fost inaugurat în luna mai 1971, fiind cea mai înaltă clădire din oraş. De asemenea inaugurarea a avut loc concomitent cu primul zbor Pan Am la București. Cele 423 de camere erau dotate cu aer condiţionat şi mobilier de lux.   

Peretele semirotund din Sala Rondă, dedicată conferinţelor, este pictat cu o friza numită Dansul sau Friza în stil românesc, care aduce cu o horă tradițională. Foarte greșit s-a menționat deseori că ar fi fost decorat de pictorul Sabin Bălaşa şi face parte din Patrimoniul Naţional de Artă. În incinta hotelului există un restaurant-Modigliani, o braserie-Corso, şi un lounge bar, dar şi piscina de la etajul 22, cea mai mare înălţime la care poate fi găsit un bazin de înot în Bucureşti. De altfel această piscină funcționează și ca un element de contrabalans în caz de cutremur. De altfel la cutremurul din 1977 care a produs serioase pagube în București, la IntreContinental nu au fost lucruri importante-câteva ferestre sparte la etajele 19 și 21 și câteva obiecte de veselă în restaurant. 

Bufet suedez şi room-service 

Înainte de Revoluţie lucrurile stăteau puţin altfel. Hotelul avea un bar de noapte la etajul 21 - Luna Bar, unde se strângea toată „crema“ Capitalei, unul de zi la etajul 2 – Belvedere si barul Intermezzo, din holul hotelului. 

Dictatorul român aflat la putere în acea vreme nu era încântat de noua construcție: „Nicolae Ceasușescu a venit o singură dată la InterContinental, chiar la început. Nu i-a plăcut hotelul, în schimb am fost chemat la el cu toată documentația de chetuieli pe care a studiat-o și verificat-o timp de 10 zile”, declara, într-o publicație după revoluția din 1989, primul director al hotelului Gheorghe Leonte.  

Un alt director al hotelului, Marin Stancu, care și-a început activitatea la InterContinental pe la începutul anului 1980, susține că dictatorul chiar nu ar fi venit niciodată aici și că într-o discuție cu Prințesa Irene von Furstenberg și președintele Germaniei Karl Karstens, când i s-a spus că Bucureștiul are un hotel extraordinar de frumos, Ceaușescu a rămas surprins și nu știa la ce hotel se referă omologul său german. 

Nea Mărin Miliardar s-a filmat la Inter 

Cel mai scump apartament care poate fi închiriat la Inter este „Imperial Suite“. Situat la etajul 19, apartamentul a devenit faimos publicului românesc după ce a fost folosit ca platou de filmare pentru unele scene din filmul „Nea Mărin Miliardar“(1979), cu Amza Pellea în rolul principal.

Apartamentul se întinde pe o suprafaţă de 240 de metri pătraţi, este dotat cu două dormitoare, un living decorat cu mobilă albă clasică italiană din lemn de nuc, în care se găseşte şi un pian alb cu coadă, în stare perfectă de funcţionare, marca Stainway &Sons.

Momentul Revoluției din 1989

Un moment istoric pentru acest hotel, care i-a fost martor tăcut a fost cel al Revoluției din 1989. La Inter, cum spuneau revoluționarii, a fost unul dintre punctele fierbinți ale evenimentelor de atunci. Motivul este destul de simplu și intuitiv:aici erau cazați mulți jurnaliști străini veniți în România să vadă ce se va întampla cu regimul Ceaușescu. De la ferestrele s-au filmat și transmis în Occident multe evenimente petrecute în stradă.

Nu întâmplător românii alegeau să vină și să protesteze aici sub balcoanele și ferestrele hotelului pentru a fi văzuți de puterile occidentale că își doresc libertate. Deși evenimentele au fost de o violență extremă,  siguranta oaspetilor si serviciile hoteliere au fost asigurate în conformitate cu standartele internationale ale lantului InterContinental. Lucrurile s-au repetat și în iunie 1990 când au fost organizate mișcări de protest împotriva FSN și a lui Ion Iliescu, mișcări terminate violent cu mineriada din 13-15 iunie. 

De la balconul Apartamentului Imperial se pot vedea Universitatea Bucureşti, Palatul Şuţu, dar şi o panoramă completă a centrului oraşului. Baia este dotată cu o cadă Jacuzzi, un duş cu hidro-masaj şi saună proprie.

Începând din 1971, au fost cazaţi aici şefi de stat, ambasadori, politicieni, sportivi şi artişti faimoşi. Pe lista oaspetilor celebri care s-au cazat la acest hotel întâlnim nume grele din sport, politică, muzică, cinema, dar și mediul de afaceri.