Cum l-a recrutat Securitatea pe fiul lui Arghezi
La începutul anilor '60, tânărul Arghezi devine candidat la recrutare. În acest scop se formulează „un plan”. În socialism, pentru orice trebuia făcut, mai întâi, un plan (dar unul „aprobat”): anual, trienal, cincinal... Era de importanță secundară dacă termenele aveau să fie respectate sau nu. Cel mai adesea, nerespectate, chiar dacă, în raportări, lucrurile stăteau altminteri. Nici măcar o întârziere, pentru că Partidul ne dăduse totul (mai ales indicații) spre a duce la îndeplinire sarcinile trasate. Securitatea Partidului avea și ea planuri și nu se admitea ca tocmai această cremă a societății – cei care apărau „cuceririle revoluționare” și îndeosebi pe liderii politici – să dea rateuri în lupta cu dușmanul fățarnic și vindicativ, deci să nu-și îndeplinească „planul”.
Pentru a fi adus la locul recrutării, planul prevedea etape. Mai întâi, doi ofițeri se vor prezenta la Institutul de Cultură Fizică, unde candidatul declarase că e cercetător. Ca alibi al vizitatorilor, unul dintre ofițeri trebuia să facă parte dintr-o unitate, alta decât cea bucureșteană. Din Ploiești, de pildă. Aceștia, cerându-și mai întâi iertare „cercetătorului” pentru faptul de a-l fi întrerupt din lucru (documentele din dosar nu precizează în ce constau „cercetările științifice” pe care Baruțu le avea de efectuat la institut), îi vor solicita ca, în ziua următoare vizitei, „să țină o conferință despre sport în fața ofițerilor, mai bine zis, a sportivilor din Ploiești”. [A sportivilor ofițeri ori a securiștilor dintre sportivi?!]
Tatăl şi fiul în curtea de la Mărţişor
„I se va pune o mașină la dispoziție, asigurându-i-se [astfel] întoarcerea în Capitală”. Lt. Ionescu Ștefan, „care-l cunoaște foarte bine pe candidat”, de pe vremea anchetei manifestelor, îi va spune că el este cel care l-a recomandat conducerii, cunoscându-l dintr-o tabără internațională unde Baruțiu (!) se dovedise „bun activist sportiv” și că nu are niciun dubiu că nu va fi și acum la înălțime, ca orator.
Citește și: Fiul lui Arghezi, răpit și arestat de Securitate
Pentru a-l flata, îi va spune că a avut în vedere și faptul că e fiul maestrului Arghezi, ceea ce, adus la cunoștința auditorilor, va avea o influență deosebită asupra lor. În felul acesta – susține alcătuitorul planului de recrutare – există garanția că fiul lui Arghezi nu va refuza invitația. Lt. Ionescu va discuta apoi mai mult cu el și îi va spune că, după întâlnire, vor rămâne la o petrecere, masă, dans etc. „Bineînțeles că, ulterior, prelucrarea respectivă va fi mult mai amănunțită. Și, în dimineața pe care o va fixa el [Baruțu], va fi adus la sediul Direcției a III-a unde se va face recrutarea. Recrutori vor fi lt. Cearec Constantin ajutat de mr. Burcea Alexandru, șeful Serviciului 1/Independent. Obiectivul principal [din plan] va fi acela de a stabili natura reală a legăturii lui Krikorian cu cetățenii din statele capitaliste”. Or, nimeni altcineva nu este mai indicat să obțină aceste informații, decât el, cunoscându-se cu Krikorian. „S-a stabilit astfel că se află în relații foarte apropiate cu familia Krikorian; îi cunoaște rudele, atât cele din R.P.R., cât și cele din Franța; Teodorescu Iosif-Arghezi și Krikorian Jiair sunt în legătură continuă, bazată pe încredere reciprocă – în special din partea lui Krikorian Jiair; au fost și sunt în vizită. Chiar și în momentul de față, Teodorescu e primit în familia Krikorian, cu mult respect și bunăvoință”.
Ultima soluţie: „metoda constrângerii”
Dacă se ivesc probleme, „recrutarea lui Teodorescu Iosif-Arghezi se va face prin metoda constrângerii”, pe baza materialului compromițător acumulat:
► Multiplicarea manifestelor de agitație contrarevoluționară pentru numitul Iosif Wesselovschi, care făcea parte dintr-o organizație subversivă.
► Relațiile foarte apropiate cu Krikorian J.; Teodorescu Iosif primise un comision din partea soției acestuia pentru sora lui Krikorian de la Paris, care este căsătorită cu fugarul legionar Arsene Constantin. Parizianca i-a dezvăluit acțiunile lui Arsene împotriva statului. Înapoiat, Teodorescu a luat legătura cu Krikorian, transmițându-i știrile respective. „Astfel, Baruțiu, după cum i se mai zice în familie, a arătat lui Krikorian că Arsene e finanțat și că se consideră reprezentantul românilor din afara țării. Menționăm că discuția din str. Vasile Lascăr nr. 18 (unde locuiește familia tehnicianului radiolog K.J.) a fost înregistrată pe bandă de magnetofon, prin tehnica noastră operativă, fiind deci și aceasta o informație sigură. În măsura în care Baruțiu va vorbi despre activitatea sa la Paris, cu ocazia deplasării făcute în vara lui 1961, va putea fi anchetat amănunțit și, cu siguranță, se vor scoate la iveală și alte aspecte importante”.
► Mai putea fi încercată și delațiunea că Baruțu a fost legionar, aspect relatat de agenta „Enescu Detina”, care afirmase că l-a văzut îmbrăcat în uniformă legionară. Deși acest aspect nu s-a confirmat: „Candidatul a fost verificat la serviciul «C» și nu este cunoscut ca legionar. Întrucât în 1940 era elev, s-a constatat că nu figurează în evidențele FDC de la liceul «Gh. Lazăr». De asemenea, nici agenții «Vasilescu Ion» și «Vlad», care i-au fost colegi la același liceu, nu-l cunosc pe candidat ca legionar”.
Existau, aşadar, destule elemente „pentru posibilitatea constrângerii la recrutare. Candidatul este suficient de inteligent ca să-și dea seama de gravitatea faptelor sale, de urmările lor, existând garanția inevitabilă a unei recrutări fără probleme”. Temerea recrutorilor s-a disipat când candidatul și-a declarat disponibilitatea de a colabora, fără rezerve.