Cum l-a învins Ştefan cel Mare pe Matia Corvin la Baia

După urcarea sa pe tron, Ştefan cel Mare a îmbunătăţit relaţiile cu Polonia, vecinul nordic al Moldovei, care, în anii anteriori, cunoscuseră momente de tensiune. Expresie acestei orientări a fost tratatul de la Overchelăuţi (4 aprilie 1459), prin care Ştefan s-a recunoscut vasal numai regelui polon Cazimir al IV-lea Jagello (1447-1492), obţinând, în schimb, îndepărtarea lui Petru Aron, fostul domn, de graniţele Moldovei. Un asemenea gest a stârnit animozitatea regatului ungar, condus de Matia Corvin.

Relaţiile cu acesta au devenit şi mai tensionate după ce Petru Aron s-a refugiat în Transilvania (1460), fapt ce l-a determinat pe Ştefan să organizeze mai multe incursiuni militare la Vest de Carpaţi. Dar, cel mai important motiv de dispută a fost cetatea Chilia, cedată de Petru al II-lea, domnul Moldovei, lui Iancu de Hunedoara (1448).  

Ştefan cel Mare a atacat cetatea la 22 ianuarie 1462, dar încercarea s-a dovedit infructuoasă. Trei ani mai târziu, el a asediat şi cucerit Chilia, în care a instalat o puternică garnizoană. Moldova a câştigat o poziţie strategică şi comercială deosebită, fapt care a adâncit conflictul cu Ungaria, dar şi cu Poarta Otomana şi Ţara Românească.

Organizarea campaniei în Moldova

Încercând să prevină o reacţie a regatului ungar, Ştefan cel Mare a sprijinit răscoala nobilimii şi a oraşelor din Transilvania împotriva regelui Matia Corvin din vara anului 1467. Răscoala a fost înăbuşită, iar regele ungar a decis organizarea unei expediţii militare la est de Carpaţi pentru a-l înlocui pe Ştefan de pe tron şi a readuce Moldova în sfera sa de influenţă.

Concentrarea oştirii regale a avut loc în regiunea Braşov, la sfârşitul lunii octombrie-începutul lunii noiembrie. Efectivele mobilizate de regele ungar diferă în funcţie de sursa utilizată. Jan Dlugosz vorbeşte de circa 40.000 de oameni, ceea ce pare a fi exagerat, în timp ce alte izvoare dau cifra de 25.000 de oameni, mai aproape de adevăr. La rândul său, Ştefan a dispus de 12.000 de oameni, număr care a fost acceptat de majoritatea specialiştilor.

Un fapt este cert:oastea lui Matia Corvin era superioară numeric şi sub aspectul înzestrării, dispunând, între altele de o numeroasă artilerie, inclusiv de asediu. Organizând o expediţie în plină iarnă, Matia Corvin a mizat pe realizarea surprizei, spre a nu-i da posibilitatea domnului moldovean să-şi concentreze forţele şi mijloacele şi să facă apel la oastea cea mare. El a hotărât să pătrundă la est de Carpaţi prin trecătoarea Oituz, să urmeze valea Siretului, să ocupe Suceava, capitala ţării şi să-l înlocuiască pe Ştefan de pe tron cu Petru Aron, pretendent care se găsea în oastea sa. Intuind planul adversarului, Ştefan a blocat toate trecătorile şi a trecut la apărarea strategică, fapt ce a implicat o permanentă hărţuire a forţelor invadatoare.

La 19 noiembrie 1467, după o săptămână de confruntări violente în trecătoarea Oituz, armata ungară a ajuns în Târgul Trotuşului. După ce a incendiat oraşul, forţele lui Matia Corvin s-au deplasat către Bacău, apoi la Roman, localitate unde a ajuns la 29 noiembrie. Aici, pentru a câştiga timp, Ştefan a iniţiat tratative cu adversarul său care nu au dus la niciun rezultat. Armata ungară a rămas în Roman până la 7 decembrie, de unde s-a îndreptat spre Baia, fostă capitală a Moldovei. În acea vreme, Baia era un târg prosper, unde exista o biserică catolică şi o colonie de saşi, ceea ce oferea condiţii relativ optime pentru cantonarea oastei ungare. Ştefan a hotărât să dea bătălia decisivă aici, întrucât nu dorea să-i ofere răgazul necesar regelui pentru organizarea asediului Sucevei, acţiune pentru care armata invadatoare dispunea de o artilerie puternică. De asemenea, până în acel moment, domnul moldovean a adoptat o atitudine defensivă, ceea ce a generat tendinţele centrifuge ale unor mari boieri.

Confruntarea de noapte din Baia

În aceste condiţii, Ştefan şi-a deplasat forţele principale dislocate iniţial la sud-vest de Suceava în împrejurimile fostei capitale a ţării. Planul domnului moldovean prevedea realizarea unei manevre dublu învăluitoare, concomitent cu un atac frontal, care să prindă ca într-un cleşte forţele invadatoare. Având în vedere disproporţia de forţe, Ştefan a căutat să realizeze surprinderea, dar nu a reuşit, Matia Corvin fiind avertizat de un secui, care s-a întâlnit întâmplător cu o parte a cavaleriei moldoveneşti.

Cu toate acestea, Ştefan a atacat Baia, dându-i în prealabil foc. Bătălia a fost crâncenă, cu lupte de stradă nocturne şi cu pierderi importante de ambele părţi. Izvoarele moldoveneşti şi poloneze (Dlugosz este cel mai ilustrativ) vorbesc de o mare victorie a armatei moldoveneşti, regele însuşi fiind rănit în luptă de trei ori. Aceleaşi surse estimează că dacă a treia coloană, condusă de vornicul Crasneş, ar fi atacat împreună cu celelalte două, dezastrul armatei ungare ar fi fost complet. După bătălie, el a omorât, conform unui document polonez, pus în circulaţie de Şerban Papacostea, 24 de mari boieri, între care s-a aflat şi vornicul Crasneş, alţi 40 de rang inferior fiind traşi în ţeapă. În schimb, sursele ungureşti sau apropiate lui Matia Corvin subliniază marile pierderi ale oştii lui Ştefan, numai 5.000 din cei 12.000 de militari moldoveni scăpând cu viaţă. Baia, după ele, a fost o victorie fără dubii a lui Matia Corvin.

Dacă înfruntarea din fosta capitală a Moldovei nu a fost o victorie eclatantă a lui Ştefan, aşa cum indică nu-meroase izvoare, ea nu putea să fie nici un succes pentru regele Matia Corvin. El a dispus retragerea din Moldova, oastea fiind urmărită permanent de trupele moldoveneşti şi de localnici. De Crăciun, Matia Corvin se afla la Braşov, acolo de unde pornise campania cu aproape două luni în urmă. Obiectivele acesteia – înlocuirea lui Ştefan de pe tron, instalarea unui nou domn la Suceava, aducerea Moldovei în sfera de influenţă a regatului ungar – nu au putut fi atinse, ceea ce a echivalat cu o înfrângere de proporţii pentru regele ungar.

Bătălia de la Baia reprezintă un moment semnificativ în dezvoltarea gândirii şi a artei militare româneşti, care au dobândit maturitate. Inferior numeric, Ştefan a adoptat, în toamna anului 1467, apărarea strategică, formă cu pronunţat caracter activ. În principiu, ea comportă următoarele etape:apărarea la graniţă;hărţuirea permanentă a atacatorului, în scopul diminuării forţei sale combative;bătălia decisivă;urmărirea în caz de victorie sau retragerea în interiorul ţării, în caz de înfrângere. Pe timpul campaniei, Ştefan a adoptat o paletă largă de forme şi procedee de acţiune, cum ar fi rezistenţa succesivă în localităţi, utilizarea cetăţilor drept centre de rezistenţă, interzicerea trecătorilor. Întreruperea comunicaţiilor armatei ungare cu teritoriul de la vest de munţi pe durata campaniei reprezintă o performanţă semnificativă pentru acea perioadă. Tot o performanţă deosebită o reprezintă şi bătălia de noapte din târgul Baia. Spre deosebire de atacul realizat de Vlad Ţepeş asupra taberei otomane (1462), de data aceasta avem de-a face nu cu un simplu detaşament, ci de o confruntare între cele două armate, în urma căreia s-a decis soarta întregului război. În acelaşi timp, prin victoria obţinută împotriva lui Matia Corvin, Ştefan cel Mare şi-a consolidat domnia, punând capăt, prin măsuri dure, opoziţiei unei părţi a marii boierimi, iar prestigiul său internaţional a sporit considerabil. (Articol apărut în volumul:100 de mari bătălii din Istoria României.)