Cum erau formați iepurașii Playboy – regulile aberante din manualul angajatului

Într-o perioadă în care femeilor le lipsea încă independenţa financiară, iepuraşii Playboy din anii 1960 au reuşit să câştige salarii suficient de mari pentru a-şi cumpăra propriile case.

Pe lângă salariu, tinerele alese serveau şi în cluburile Playboy de elită, ferite de populaţia generală. Fiecare iepuraş a învins alte sute de femei pentru a-şi câştiga poziţia şi pentru a se afla în jurul membrilor bogaţi şi celebri ai cluburilor de elită din Chicago, New York, Los Angeles şi Londra, relateaza turismistoric.ro

Fiecare iepuraş primea un manual de instrucţiuni

Aproape toate fetele Playboy urmau un manual al angajaţilor. Era un document care le orienta asupra conduitei. Managerii de resurse umane verificau ca acestea să fie în conformitate cu legile locale, de stat şi federale privind ocuparea forţei de muncă. „Manualul iepuraşului‟ pentru angajaţii de sex feminin din Cluburile Playboy ale lui Hugh Hefner (publicistul american care a fondat Playboy Enterprises) era mai degrabă un contract prin care îşi dădeau consimţământul în privinţa unor practici sadomasochiste.

În loc să fie trataţi ca adulţi competenţi, iepuraşii erau priviţi ca nişte şcolari într-o tabără de vară şi li se aplicau corecţii chiar şi pentru cele mai mici erori. Femeilor selectate pentru acest job le erau controlate până şi cele mai simple gesturi şi acţiuni, cum ar fi cum ar fi modul în care fumau. Hugh Hefner a vrut ca iepuraşii săi să pară desprinşi din altă lume şi le-a dat nişte coduri de conduită personală şi fizică incredibil de stricte. Bând, mâncând şi acceptând diverse întâlniri, ele şi-ar fi pierdut din farmec, aşa că au fost strict interzise de „Manualul iepuraşului‟

Manualul dicta cum se poartă partofii cu tocuri înalte

Fumatul n-a fost o chestiune simplă pentru iepuraşii Playboy. „Manualul iepuraşului‟ avea instrucţiuni speciale în privinţa fumatului într-un mod feminin şi drăguţ. Iepuraşii trebuiau să tragă din ţigară o singură dată, cu delicateţe şi să sprijine ţigara pe o scrumieră. De asemenea, feteleor li e cerea să ţină ţigările în mod atrăgător, între degetul arătător şi mijlociu, cu un deget mare pe filtru. Poziţiile mai masculine, cum ar fi ţinerea unei ţigări între degetul mare şi arătător, erau strict interzise.

Datorită cerinţei de a purta în mod constant tocuri de trei inci sau mai înalte, „Manualul iepuraşului‟ a oferit, de asemenea, sfaturi pentru a face faţă durerii de a fi în pantofi atât de înalţi. O recomandare a fost să rotiţi picioarele înainte şi înapoi peste o sticlă de cocs la fiecare arcadă dureroasă. Interesant, în ciuda cerinţelor riguroase, mulţi iepuraşi au privit înapoi la timpul petrecut în Cluburile Playboy şi au remarcat siguranţa pe care au simţit-o în mediu. În comparaţie cu alte cluburi de la acea vreme, iepuraşii erau mult mai siguri decât alte fete de club, întrucât regula fără atingere era aplicată strict în toate cluburile lui Hefner.

Iepuraşii aveau reguli de îmbrăcăminte stricte

Manualul stabilea reguli stricte şi în privinţa vestimentaţiei. Uniformele, care erau în principal costume de baie din satin, trebuiau să fie purtate „cu mândrie şi cu drag”. Costumele erau curăţate pe cheltuiala iepuraşilor, iar urechile se purtau centrate şi îndoite în mod corect. Nu se purtau alte bijuterii decât butonii de pe uniformă. Iepuraşii aveau responsabilittea de a-şi cumpăra şi întreţine proprii pantofi care trebuiau să aibă tocuri de minimum 7,5 cm. În plus faţă de cerinţele stricte privind uniforma, erau notate şi reguli de îngrijire şi igienă. Lenjeria intimă era necesară şi trebuia să fie păstrată la frigider între folosiri pentru a reduce efectul static. Iepuraşii trebuiau să aibă o manichiură perfectă, proaspătă în permanenţă. De asemenea, culorile strălucitoare de ruj, cum ar fi roşu sau coral, erau necesare tot timpul. Perucile au fost permise pentru ca toţi iepuraşii să aibă părul lung şi voluminos, popular în acea vreme. Este de la sine înţeles că trebuiau să-şi menţină o greutatea scăzută, deoarece standardele fizice erau foarte exigente.

Continuarea pe turismistoric.ro