Cum era să moară Regele Ferdinand de gripă spaniolă
La începutul lunii aprilie 1927, când ţara era încă bântuită de epidemie, însuşi Regele Ferdinand s-a îmbolnăvit de gripă spaniolă! Casa Regală a trimis buletine medicale zilnice privind starea Majestăţii Sale, al cărui tratament era asigurat de către o comisie de medici renumiţi formată din prof. dr. Nanu-Muscel, prof. dr. A. Teohari, prof. dr. Danielopolu, dr. Romalo şi dr. Mamulea. Pe lângă atenta şi permanenta supraveghere medicală, pentru sănătatea Regelui, la Mitropolie însuşi Patriarhul a oficiat o slujbă specială.
România era însă în plină criză politică, în Parlament nefiind închegată o majoritate pentru a susţine un guvern. Dar nici situaţia gravă din ţară, nici boala Regelui n-au înfrânt orgoliile şi dorinţa de putere pentru a se ajunge la un consens!
„Noi încercări de înţelegere între fruntaşii politici ai ţării, din prilejul boalei Regelui. Partidul Naţional respinge iar prilejul.
Boala Regelui.
După ce încheiasem numărul trecut, dând vestea bună, că Majestatea Sa Regele nostru va pleca în curând în Italia, în ținuturi cu fire dulce, caldă, înviorătoare, și-i doream să-l ducă și aducă D-zeu cu pace și deplin sănătos, – ne veniră foile din București cu știrea îngrijorătoare, că M. Sa iubitul nostru Rege a fost acum lovit de altă boală, de «gripa» de care e atât de plină țara, și în legătură cu gripa, o atingere a plămânilor.
De atunci zi de zi mari sfaturi de medici (doctori) în jurul Majestății Sale, și griji mari se pun să-l ferească de-o îngreunare primejdioasă a boalei.
Știrile în zilele din urmă ale săptămânii trecute erau schimbătoare: în unele zile înaltul bolnav ajunsese a avea călduri de peste 39 grade, pulsul peste 100 și răsuflarea 30-34 pe minută (în loc de 18-20 cât are omul sănătos; la bolnav răsuflările sunt mai scurte și dese). Apoi iar se vestea că Duminecă și Luni îi scăzuse ferbințelile aproape de ale omului sănătos. Știrile primite Marți spun, că Luni noaptea M. S. a avut o noapte mai puțin liniștită, pentru tusa ce-l supără (ca la boala de aprindere de plămâni). Știrile de Mercuri sunt iar mai bune.
Rugăciuni.
Dumineca trecută s’au făcut ferbinți rugăciuni în Biserica Metropoliei din București, slujite de însuși Patriarhul României, și fiind de față M. S. Regina și Principesele și Regele Greciei George și toți membrii familiei regale, cari îngenunchiați ascultau sfânta rugăciune și se rugau pentru scumpul țării bolnav. Rugăciunile se urmează de atunci încoace în fiecare zi în toate bisericile din Capitală (orașul cu scaunul domnesc). Toți ne alăturăm cu sufletul la acele rugăciuni, dorind iubitului Rege trecere cu bine și peste noua grea încercare prin care trece.
Îngrijorarea bărbaților politici.
Mare gând face boala M. S. Regelui bărbaților politici capilor partidelor politice. Dl Ionel Brătianu, capul Partidului Liberal, a cărui cuvânt trage totdeauna mult în cumpăna politicei țării, chemat de dl General Averescu, a venit dela Florica (unde își are moșia) la București, – și aci a avut îndată întâlnire cu capul guvernului, cu dl General Averescu.
Se vede că au chibzuit împreună asupra a tuturor celor ce se pot întâmpla, asupra măsurilor ce sunt a se lua, asupra schimbărilor ce vor trebui făcute, pentru binele și buna pace a țării, – și foile au scris îndată după întâlnirea lor că cei doi capi de partide s’au înțeles deplin asupra tuturor celor supuse chibzuirii.
Îndată după asta, dl General Averescu a căutat atingere și cu conducătorii celorlalte partide. Cum președintele Partidului Național-ţărănesc dl Iuliu Maniu era la Cluj, a fost chemat de oamenii dsale, să vie de grabă la București. A plecat din Cluj și dl Maniu și dl Vaida, și aci li s’a arătat că guvernul dorește o înţelegere a tuturor partidelor la conducerea țării, în fața unor întâmplări ce ar putea veni peste ea, și cari cer mergerea mână’n mână a tuturor partidelor politice. Îmbie Partidul Naţional ţărănesc să se apropie de Partidul poporului, ca să meargă pe viitor împreună.
Foile spun că li s’a arătat, că, la înțelegere, s’ar face loc în guvern la 4 Miniștri din Partidul Național țărănesc, apoi vreo 3 sub-secretariate de stat și multă luare în samă a dorințelor lor: în Ardeal în întâia linie, apoi în celelalte părți ale țării după o măsură potrivită, ce ar urma a se stabili.
Dl Maniu și-a chemat sfetnicii la sfat și au chibzuit timp de 2 zile asupra întinderii de mână ce li-o face guvernul. Fruntașii partidului s’au cam împărțit în două: Unii printre cari foștii Tachiști, ca Grigore Filipescu și soții, apoi o bună parte din membrii vechiului Partid Național din Ardeal spun: Nu se poate respinge mâna ce ni-o întinde guvernul. Ar fi iară o mare greșală. Alții însă, cu Mihalache în frunte, se arată încă foarte supărați pe Generalul pentru că în alegeri oamenii lui au fost volnici cu ei, cu țărăniștii, și de aceea spun: Nu putem avea încredere în îmbieri. Generalul are la spate pe d. Brătianu înțeles cu el ne întinde mâna. N’o putem primi! (Aci se simte cum Mihalache are la spate pe... Stere, pe care-l crede mai bun «patriot» decât pe Brătianu. Iar Stere îi trage de spate napoi, fiindcă vede că de el nu va putea fi vorbă nici la această apropiere!).
Ştirile din urmă spun că conducerea Partidului Naţional-ţărănesc a respins din nou conlucrarea la conducerea ţării!
Ne pare rău că-l vedem pe Partidul Naţional scăpând un prilej de a veni şi el la putere. Dar cu sila nu poţi pune pe nimenea nici chiar la masa aşternută.
Simţământul celor mulţi
Când spunem că ne pare rău că se scapă din nou prilejul ca Partidul Național să se apropie de celelalte partide, pentru a ajunge prin asta a avea înrâurire asupra conducerii țării, – o spunem pentru că simțim, că și mulțimea cea mare a oamenilor, cari ar vedea bucuros încetarea desgustătoarelor certe de partid, simte ca noi. Însăși gazeta Partidului Național dela Cluj «Patria» scria în numărul său de Marți 5 April următoarele: «În asemenea clipe se cere, ca sufletul națiunii să fie curat, mintea luminată. Să piară ori ce patimi de ură din sufletul nostru și să căutăm a ne însufleți numai pentru binele țării. Avem negreșit destui dușmani în afară, pentru a nu ne mai învrăjbi înlăuntru, secătuindu-ne puterile în lupte mărunte de interese personale (adecă trebuințe și foloase ale singuraticilor luptători). Să nu uităm că luptele politice de partid au dus la nimicire toate popoarele din vechime! Același lucru ni-l arată Istoria evului de mijloc și al celui nou. Popoare și țări au căzut mai mult prin scăderile lor, în urma deslănțuirii de patimi în lupta dintre partide. Din nenorocire, aceeași meteahnă (scrânteală) o au și partidele noastre»”...
(„Libertatea din Ardeal”, 7 aprilie 1927)
Regele Ferdinand a ieşit cu bine din convalescenţă, dar avea să fie răpus de un cancer galopant la colon în vara aceluiaşi an 1927, ceea ce a provocat o nouă criză – de această dată dinastică.
Gripa spaniolă a dispărut odată cu vremea caldă, dar avea să reizbucnească sporadic şi în alţi ani, fără însă a mai provoca atâtea victime. N-a avut nici virulenţa de altădată, dar şi societatea s-a modernizat, medicamente antivirale fiind inventate şi de iluştri medici români...