Cum era să fie împușcat directorul Marinei Militare din România de proprii soldați

Prinţul George Valentin Bibescu a desfăşurat o intensă activitate în privinţa dezvoltării aeronauticii în România și a dotării armatei noastre cu aparate de zbor. În anul 1904 a cumpărat de la fabrica „Reidigen” din Germania un balon căruia îi dă numele „România”, pe care l-a donat Ministerului de Război. Cu acest aparat de zbor G.V. Bibescu a efectuat câteva ascensiuni împreună cu tineri ofiţeri din arma Geniului.

O întâmplare hazlie a fost relatată chiar de către acesta:

„Primul zbor l-am făcut cu balonul «România» decolând de la Uzina de Gaz. Mai aveam cu mine în nacelă pe locotenentul Paul Moruzi, locotenentul Asache (Asachi) şi directorul Marinei militare (Koslinschi – n.r.). Cum vântul era puternic, în scurt timp am ajuns deasupra fortului Căţelu. Cu toate că pe balon era scris destul de vizibil ROMÂNIA şi un steag (tricolor) de proporţii uriaşe, acesta n-a fost un motiv pentru garda zeloasă a fortului să nu înceapă o vânătoare îndrăcită având ca ţintă balonul.

Am fost obligaţi să aruncăm lestul (săculeţi cu nisip – n.r.) pentru a lua înălţime, de unde, cu unul din porumbeii călători pe care- i aveam la noi, am trimis Ministerului de Război protestul cel mai energic împotriva «eroismului» ostaşilor săi. Şi astfel, am continuat zborul până seara, ajungând pe Bărăgan. Vântul nu mai bătea aşa de tare, iar balonul începuse să coboare încet. Ghidropul (o frânghie groasă şi lungă de vreo 40 de metri care asigura echilibrul şi stabilitatea la aterizare – n.r.) se târa pe pământ…

Ne apropiam de un sat şi în zborul nostru, odgonul s-a agăţat de hornul unui bordei, dărâmându-l cu zid cu tot. Între sătenii tuciurii, mare zarvă. Unul mai curajos, aţâţat de urletele celor păgubiţi, se agaţă cu toată nădejdea de funie. Noi îi strigăm să coboare. El, nimic! Atunci, Moruzi îi varsă în cap lestul unui sac de nisip. Balonul începe din nou să urce. Cel care era agăţat de funie îşi dă drumul. Cade pe acoperişul unui alt bordei pe care-l dărâmă ca pe nimic. Să fi văzut capetele tuciuriilor ieşite prin acoperiş şi să fi auzit înjurăturile lor!… Puţin timp după aceea, am aterizat cu bine la Lehliu”.

Ca şi în alte armate europene, în Oştirea Română aerostaţia are un moment de erupţie, de dezvoltare remarcabilă, după care a fost neglijată. Aşa se face că, în 1907, la manevrele militare se acţionează cu un singur balon, şi acela vechi şi uzat. Alertat, Ministerul de Război obţine finanţare şi face noi achiziţii. Dacă la început s-au cumpărat baloane şi elemente auxiliare din Franţa, de data aceasta s-a ales Germania. S-au comandat cinci baloane tip Dracken (capacitatea unui balon era de 750 de metri cubi), două trăsuri necesare pentru ridicarea baloanelor şi alte două vehicule care aveau montate aparate pentru fabricarea hidrogenului.

Mai târziu, tot din Germania, au mai fost cumpărate două baloane tip Parceval. După manevrele regale din toamna anului 1912, datorită rezultatelor bune obţinute de către ofiţerii aerostieri, Ministerul de Război a achiziţionat din Germania trei baloane tip zmeu, apoi, în anul 1913, Aerostaţia militară română a fost dotată cu încă alte trei baloane tip Dracken. În campania din Bulgaria din anul 1913, Aerostaţia a mobilizat trei secţii cu câte un balon, pentru Corpurile I, II şi IV de Armată.

La începutul Primului Război Mondial s-a văzut utilitatea aerostaţiei pe Frontul de Vest, în special pentru dirijarea tragerilor de artilerie din nacela aerostatului, cu rezultate deosebite în timpul bătăliei de la Verdun (februarie-martie 1916). În România, această întrebuinţare a fost pusă în aplicare în vara anului 1915. Un balon a luat parte la tragerile executate cu artileria pe câmpul de la Cotroceni. Elevii Şcolii de Observatori Aerieni au executat pe lângă observaţii din avion şi observaţii din balon, acordându-se în special o mare atenţie misiunilor de reglare a tirului de artilerie. În anul 1916, Compania de aerostaţie avea în dotare patru baloane, câte unul la cele trei corpuri de armată şi unul pentru Cetatea Bucureşti. În prima fază a Războiului de Întregire, baloanele au fost întrebuinţate cu folos. În special, balonul secţiei a IV-a (zbura la Flămânda) a semnalat artileriei noastre apariţia pe Dunăre a monitoarelor austro-ungare.

Odată cu sosirea în ţară a Misiunii Militare Franceze condusă de generalul Henri Berthelot, Aerostaţia română a fost dotată cu cinci baloane franceze de tipul „Caquot”, aparate de zbor performante. Astfel reorganizată, această armă a participat la pregătirea ofensivei de la Mărăşti şi Mărăşeşti. Observatorii aerostieri au desfăşurat o activitate demnă de laudă, cu toate atacurile aeriene şi terestre la care au fost supuşi.

Astfel, în perioada 22 iunie- 3 septembrie 1917, ofiţerii aerostieri au realizat 232 de ore de ascensiuni, executând 610 reglaje pentru artilerie şi recunoaşteri. În total, în anii Războiului de Întregire Naţională, aerostierii au efectuat misiuni totalizând 1.703 de ore de ascensiune, executând peste 1.000 de reglaje de artilerie şi recunoaşteri, descoperind activitatea a 281 de baterii de artilerie inamice care au fost bombardate. Două baloane au fost incendiate de către aviaţia inamică, trei aerostieri şi-au pierdut viaţa, alţi opt au fost răniţi, iar cinci ofiţeri aerostieri şi-au salvat viaţa sărind din nacelă cu paraşuta. 

Acest text este un fragment din articolul „Aviația, am fost și noi acolo de la începuturi!”, publicat în revista Historia Special nr. 26, disponibilă în format digital pe paydemic.com.

Foto (sus): Pregătirea balonului sferic „România” pentru ascensiune