Cum arăta viața de zi cu zi a unui rege medieval? O mărturie rămasă chiar din acele timpuri

Te-ai întrebat vreodată cum arăta o zi obișnuită din viața unui rege medieval? Din fericire, datorită scriitoarei Christine de Pizan, avem o relatare detaliată despre rutina zilnică a regelui Carol al V-lea al Franței.

În jurul anului 1404, Christine de Pizan a scris lucrarea Livre des faits et bonnes mœurs du sage roy Charles V, o combinație între biografia regelui francez care a domnit între 1364 și 1380 și un ghid despre cum ar trebui să trăiască și să conducă un monarh ideal. Christine avea o poziție privilegiată pentru a relata această poveste – tatăl ei, Tommaso di Pizano, fusese medic și astrolog personal la curtea regelui Carol, așa că este foarte probabil ca ea să fi frecventat curtea regală. În plus, mai târziu a avut acces la persoane care l-au cunoscut îndeaproape pe rege – slujitori, valeți, funcționari de rang înalt.

Diminețile regelui

Descrierea rutinei zilnice a regelui Carol începe cu trezirea sa, de obicei între ora șase și șapte dimineața. După ce rostea o rugăciune, își petrecea primele clipe vorbind și glumind cu servitorii săi. Christine notează:

„După ce era pieptănat, îmbrăcat și pregătit în funcție de programul zilei, capelanul său – un preot distins și onorabil – îi aducea breviarul și îl ajuta să rostească rugăciunile canonice ale zilei. Pe la ora opt mergea la slujbă, celebrată în fiecare dimineață cu cântări solemne și înălțătoare.”

După slujbă, în curtea palatului îl așteptau numeroși supuși, bogați și săraci:

„Când ieșea din capelă, orice persoană – fie bogat, fie sărac, doamne, domnișoare, văduve sau oameni cu necazuri – putea veni să-i ceară audiență. Regele îi asculta cu blândețe și bunăvoință, răspundea cu compasiune celor ale căror cereri erau îndreptățite, iar cazurile mai dificile le transmitea către un magistrat specializat.”

Consiliul și mesele

În continuare, regele se întâlnea cu Consiliul său regal – cei mai importanți demnitari ai regatului:

„În zilele stabilite, se întrunea cu consiliul și apoi cu nobili de sânge regal sau clerici aflați în apropiere. Dacă nu era împiedicat de afaceri prelungite, se așeza la masă în jurul orei zece.”

Unii istorici au fost surprinși de scurtimea acestor consilii – care nu durau mai mult de o oră –, atribuind acest lucru sănătății fragile a regelui.

Christine descrie și masa de prânz a regelui:

„Masa nu dura mult, pentru că nu agrea mâncărurile elaborate – spunea că îi afectau digestia și memoria. Beea vin limpede, simplu, slab colorat, bine diluat și în cantități moderate. La sfârșitul mesei, asculta cu plăcere muzică instrumentală rafinată, pentru a-și înveseli spiritul, asemenea regelui David.”

După-amiezile la curte

După masă, curtea devenea aglomerată:

„Era adesea o mulțime de ambasadori străini, nobili și cavaleri, atât din regat cât și din alte părți – uneori abia te puteai mișca. Acolo primea vești din toate colțurile regatului, discuta despre războaie, bătălii sau alte chestiuni importante, lua decizii, respingea ceea ce era nerezonabil, semna scrisori, acorda favoruri, numea în funcții și răspundea cererilor întemeiate. Petrecea aproximativ două ore astfel, apoi se retrăgea pentru o oră de odihnă.”

În jurul orei două sau trei după-amiaza, regele se dedica activităților recreative și rugăciunilor de seară:

„După odihnă, își petrecea timpul în compania apropiaților, bucurându-se de mici plăceri: poate admira bijuterii sau alte comori. Recreerea era necesară, având în vedere fragilitatea sănătății sale și sarcinile grele ale domniei. Apoi mergea la vecernie și, dacă era vară, se plimba în grădini – la Hotel Saint Paul, uneori însoțit de regină și copii. Vorbea cu doamnele de la curte, întreba de copiii lor, primea cadouri neobișnuite – arme, obiecte exotice, bijuterii sau stofe – pe care le arăta cunoscătorilor din familie.”

Seara și sfârșitul zilei

În lunile reci, regele își umplea timpul ascultând lecturi:

„Îi plăcea să i se citească din Sfintele Scripturi, din Faptele Romanilor, din Ziceri ale înțelepților și alte texte edificatoare până la ora cinei. Lua cina destul de devreme pentru un rege și apoi petrecea puțin timp în compania baronilor și cavalerilor, înainte de a merge la culcare.”

Imaginea unui rege ideal

Într-un articol intitulat „Politică sau recreere? O zi din viața regelui Carol al V-lea al Franței (1364–1380)”, istoricul Michael Brauer analizează în detaliu textul Christinei, dar și structura palatelor regale. El observă că regele dispunea de coridoare și scări secrete în palate precum Luvru, care îi permiteau să se deplaseze discret, fără a fi văzut.

Brauer arată că regele își petrecea timpul în trei tipuri de contexte sociale: în public (cu poporul), în cercul restrâns (cu familia și curtenii) și în privat (însoțit doar de servitori). Prezența regelui între oameni era esențială nu pentru eficiența guvernării, ci pentru a comunica ideea de justiție. Astfel, supușii vedeau că regele judeca personal cereri, asemenea unui nou Solomon.

Christine de Pizan a dorit să transmită imaginea unui rege înțelept, care trăia după un model ideal. Ea împărțea rutina zilnică a lui Carol în trei: rugăciune și studiu, treburile regatului, recreere și echilibru. Prin această ordine, regele nu doar că își proteja sănătatea, ci și arăta cum ar trebui să trăiască orice conducător.

În cuvintele Christinei:

„Știința politică, cea mai nobilă dintre arte, îl învață pe om să se conducă pe sine, familia sa, supușii și toate celelalte lucruri într-o ordine justă și echilibrată. Ea este disciplina care guvernează regatele și imperiile.”

Surse: 

 Livre des faits et bonnes mœurs du sage roy Charles V in traducere englezească The Writings of Christine de Pizan, edited by Charity Cannon Willard (Persea Books, 1994).

“Politics or Leisure? A Day in the Life of King Charles V of France (1364-80)”, by Michael Brauer, appears in The Medieval History Journal, Vol.18:1 (2015).