Cum arăta fortificația romană de la Sarmizegetusa Regia?

Fortificația de la Sarmizegetusa Regia a fost ridicată, potrivit istoricilor, cel mai probabil în epoca romană, după demantelarea aproape totală a fortificației dacice. Zidul acesteia se suprapune parțial peste traseul unei fortificații mai vechi și păstrează elemente din cea devastată de romani.

„În zidul fortificației sunt utilizate numeroase spolii: tamburi de coloane (segmentul exterior cuprins între Poarta de est și Poarta de sud), piese din canalele din zona sacră (treptele exterioare incintei cuprinse între Poarta de sud și Poarta de vest, zona de nord aflată în adiacența Porții de est), clavouri de arce sau dale de porți”, arată Studiul istoric-arhitectural de fundamentare a intervențiilor în situl Sarmizegetusei Regia, realizat de arheologi și specialiștii Institutului Național al Patrimoniului (INP).

Fortificația antică a Sarmizegetusei are o suprafață de circa trei hectare (30.157 metri pătrați). Dimensiunile maxime sunt de circa 240 metri pe direcție longitudinală și de 155 metri pe direcție transversală, pe segmentul corespunzător direcției definite de Poarta de vest și Poarta de est. Accesul în interiorul fostei fortificații se face prin intermediul a trei deschideri, denumite Poarta de sud, Poarta de est și Poarta de vest.

Urmărind traseul drumului antic, se presupune că Poarta de vest reprezenta accesul principal în fortificație, Poarta de est făcea legătura cu zona sacră, iar Poarta sudică avea un rol secundar. Zidurile fortificației au grosimea cuprinsă între trei și patru metri, iar înălțimea conservată nu depășește 1,2 metri.

„Tehnica de construcție este caracterizată de utilizarea blocurilor de parament simplu așezate, între care a fost așezată umplutura emplectonului. Spre deosebire de zidurile de epocă dacică, paramentele nu au fost legate cu tiranți de lemn”, arăta INP.

În interiorul fortificaţiei şi în exteriorul acesteia au fost atestate unele clădiri din piatră şi mortar, cel mai important fiind un complex mai mare la sud de incinta principală, având cel puţin cinci încăperi, care, cel mai probabil, a servit drept baie militară. Această clădire măsura circa 30 de metri, potrivit arheologilor.

„Zidurile fortificaţiei, deşi pe alocuri s-au dublat, nu mai prezentau trăsăturile tipice murus Dacicus, în schimb, a refolosit material de construcţie din clădirile monumentale dacice, atât pentru fundaţiile zidurilor, cât şi pentru elevaţie (de exemplu, masive), blocuri de piatră din fortificaţie, din zidurile de susţinere a teraselor şi tobe de coloane din temple). În aceste ziduri au fost găsite mai multe blocuri inscripţionate care atestă participarea trupelor la luptele de la începutul secolului al II-lea e.n.”, arată arheologii într-un raport recent de cercetare, publicat în „Cronica cercetărilor arheologice din România”.

Pe locul fortificaţiei dacice a fost reamanajată o fortificaţie romană pentru a fi baza pentru trupele auxiliare şi legionare, inclusiv unele detaşamente ale Legiunii III Flavia Felix.

„Totuşi, din cauza locaţiei foarte îndepărtate, incompatibilă cu strategia romană a spaţiilor deschise, la sfârşitul domniei lui Traian sau la începutul domniei lui Hadrian fortul este abandonat, iar rolul de control al regiunii a fost preluat cel mai probabil, de fortul auxiliar de la Buciumi, aflat la aproximativ 20 de kilometri”, arătau arheologii.

Turiștii care ajung la Sarmizegetusa Regia intră pe Poarta de vest în incinta fortificației antice, înconjurată de zidurile puternice și umbrită de o pădure de fagi seculari. Apoi o părăsesc pe poarta de est, coborând prin dreptul drumului antic pavat, în incinta sacră a orașului antic.

Citește mai multe amănunte despre restaurarea fortificației de la Sarmizegetusa Regia pe adevarul.ro