Cum a salvat Monopoly soldaţii Aliaţilor în al Doilea Război Mondial
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, serviciile secrete britanice au pus la punct un plan de infiltrare a unor instrumente de evadare pentru soldaţii aliaţi capturaţi de Germania. Calea secretă au fost cutiile de Monopoly. La început, ideea a fost simplă – să se găsească o modalitate de a strecura diverse obiecte utile în lagărele de război, fără să se atragă atenţia germanilor. Însă, opţiunea de a folosi Monopoly a apărut după o serie de coincidenţe fericite.
Operaţiunea a început cu încercarea de a trimite hărţi. “Contrabanda” cu hărţi este dificil de realizat, hârtia fiind sensibilă la umiditate şi zgomotoasă când este desfăşurată. Aşa că oficialii aliaţi au evitat atragerea atenţiei trupelor germane şi au luat în considerare un nou material – mătasea. Astfel, hărţile ar fi rezistat în orice condiţii meteorologice şi ar fi putut fi manevrate fără probleme.
Pentru a produce astfel de “hărţi tăcute”, britanicii s-au adresat companiei John Waddington Ltd., care perfecţionase procesul de tipărire pe mătase şi deja confecţiona hărţi de mătase pentru evadare ce erau livrate de piloţii britanici. Însă Waddington era cunoscut şi pentru că era producător licenţiat al Monopoly, în afara Statelor Unite. Faimosul joc a devenit calea perfectă de a aproviziona prizonierii de război din lagărele germane. La acel moment, naziştii abia puteau furniza provizii propriilor trupe, cu atât mai puţin soldaţilor aliaţi pe care îi capturaseră. Încercând să nu dezvăluie această realitate nu tocmai roz, au salutat intenţia Crucii Roşii de a trimite pachete cu ajutoare pentru prizonierii de război. Nu a fost greu ca jocurile Monopoly să fie amestecate cu haine şi alimente în trusele de îngrijire. Jocul era deja bine cunoscut în Europa, iar gardienii germani au considerat că aceasta era calea perfectă de a-i ţine ocupaţi ore întregi pe deţinuţi.
Cartea “Ieşi din închisoarea” germană, soldat
În 1941, Serviciul Secret Britanic l-a abordat pe Waddington cu privire la plan şi, în scurt timp, a început producţia “ediţiei speciale” Monopoly. Pentru conducerea misiunii secrete, fabrica a rezervat o cameră separată şi securizată, necunoscută de restul personalului, unde meşteşugari iscusiţi au sculptat cu migală mici nişe şi deschizături în cutiile de carton ale jocurilor. Împreună cu obiectele caracteristice versiunii standard, cea destinată prizonierilor de război a inclus piese “de joc” adiţionale, precum pile metalice şi busole, iar unele dintre bancnotele Monopoly erau, de fapt, reale. Valută germană, italiană şi franceză a fost plasată sub banii de joc pentru ca prizonierii să o poată folosi pentru a plăti mită. Totodată, în virtutea colaborării cu Crucea Roşie Internaţională, Waddington a putut controla care serii ajung în anumite lagăre, astfel trimiţând hărţi specifice pentru zonele respective. Soldaţii şi piloţii Aliaţilor care s-au îndreptat spre liniile de front au primit indicaţii să caute ediţia specială a jocului în cazul în care erau capturaţi. “Cutiile magice” puteau fi identificate printr-un punct roşu plasat în colţul spaţiului de “Parcare Liberă”.
Până la sfârşitul războiului, se estimează că peste 35.000 de prizonieri de război aliaţi au evadat din lagărele de război germane. Şi, deşi nu există nicio posibilitate de a stabili o cifră exactă, numeroşi datorează libertatea jocului de Monopoly.
Rolul important pe care jocul l-a avut în timpul războiului nu a fost recunoscut timp de decenii. Planul a fost menţinut strict secret în timpul războiului, nu numai pentru ca britanicii să continue să îl folosească în ajutorul prizonierilor de război, dar şi pentru că Waddington s-a temut să nu devină o ţintă a bombardierelor germane. După încheierea războiului, toate jocurile rămase au fost distruse, iar toţi cei implicaţi în elaborarea şi desfăşurarea planului, inclusiv prizonierii evadaţi, au fost somaţi să continue să păstreze secretul. În eventualitatea unui nou război de mare anvergură, oficialii aliaţi doreau să păstreze această metodă încă viabilă.
Monopoly, ameninţare pentru neîntinatele spirite socialiste
Nu a trecut mult timp până ce Monopoly a fost implicat într-un nou conflict – de data aceasta cu liderii comunişti din Rusia. Monopoly este un joc ce aminteşte de mecanismele capitalismului brutal – un jucător se îmbogăţeşte pe seama sărăciei celorlalţi, iar oficialii sovietici au văzut în el un simbol la lăcomiei şi frivolităţii lumii capitaliste.
În timp ce popularitatea jocului creştea, comuniştii intensificau eforturile de deviere a entuziasmului. Aşadar, Cuba, Uniunea Sovietică şi alte state din blocul estic au interzis jocul de teamă să nu contamineze publicul cu noţiuni despre economia pieţei libere. Liderii sovietici au încercat chiar să conceapă propriul joc pentru mase, bazat pe teoria marxistă, promovând virtuţiile cumpătării în cheltuirea banilor. Un astfel de joc din Ungaria comunistă a fost “Economiseşte”, iar altul, similar, din Rusia, s-a numit “Administrează”.
Tentativele de nimicire a spiritului capitalist au fost inutile, iar Monopoly a continuat să circule în ilegalitate dincolo de Cortina de Fier. Abia în 1987, s-a permis ca Monopoly să fie comercializat în mod legal în Uniunea Sovietică.