Cum a fost construit Mausoleul de la Mărășești – cel mai important monument ridicat în memoria eroilor români din Primul Război Mondial
Desfășurată în perioada 6 - 19 august 1917, în zona județului Vrancea din sud-vestul Moldovei, bătălia de la Mărășești a reprezentat cea mai importantă victorie a Armatei Române în timpul Primului Război Mondial. Alături de victoriile obținute la Mărăști și Oituz, în vara aceluiași an, această câștigarea acestei a contribuit decisiv la împiedicarea colapsului integral al statului român în timpul Marelui Război. Pierderea bătăliei de la Mărășești a obligat Puterile Centrale să renunțe definitiv la ofensiva pe frontul român și să treacă la defensivă.
La Mărășești s-a desfășurat cea mai mare bătălie din vara anului 1917 de pe frontul românesc. Ambele părți au înregistrat pierderi mari. Armata 1 română a pierdut 27.410 de militari (respectiv 16% din efectivul inițial de 170.000 de oameni) după cum urmează: 5.125 morți, 9.818 dispăruți și 12.467 răniți. Armata 4 rusă a pierdut 25.620 de soldați: 7.083 morți, 8.167 dispăruți și 10.400 răniți. Puterile Centrale nu au anunțat oficial pierderile suferite, însă se estimează că numai Armata 9 germană a pierdut circa 60-65.000 de soldați (morți, răniți și dispăruți).
Construit pe locul în care s-au dat luptele grele din vara anului 1917, Mausoleul de la Mărășești este cel mai mare monument din România ridicat în memoria celor căzuți în Primul Război Mondial. Realizat după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu, între anii 1923-1938. Lucrările s-au desfășurat în două etape distincte (1923-1924, parterul, respectiv 1936-1938, nivelul superior).
Mausoleul de la Mărășești, construit la ințiativa Societății Femeilor Ortodoxe
Inițiativa construirii mausoleului a aparținut comitetului Societății Femeilor Ortodoxe din România. Propunerea de ridicare a unui Mausoleu la Mărășești a fost înaintată regelui Ferdinand și guvernului condus de Ion I. C. Brătianu. Cererea fiind aprobată, s-a înființat un Comitet executiv pentru construirea Mausoleului, având ca președinte pe Alexandrina Gr. Cantacuzino, conducătoarea Societății Femeilor Ortodoxe din România. Comitetului a avut ca scop strângerea fondurilor necesare construcției, stabilirea locației și desemnarea unui proiect.
Pe 14 iulie 1921, George G. Ulise Negroponte, proprietarul pământurilor din zona aleasă pentru monument, a donat 20 de hectare pentru construcția Mausoleului. Pentru realizarea proiectului s-a organizat un concurs, câștigat de proiectul arhitecților Constantin Pomponiu și George Cristinel. Lucrările au început pe 6 august 1923, la exact 6 ani de la declanșarea marii bătălii.
În anul 1924 au început reînhumările osemintelor ostașilor în criptele mausoleului, iar în toamna aceluiași an au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, decedat la 21 iulie 1919. După prima etapă a construcției, monumentu avea forma unui cavou circular, cu un diametru de 40 de metri, în care erau dispuse radial 16 galerii. La 27 septembrie 1924 a avut loc solemnitatea de inaugurare a criptelor, în prezența reginei Maria și a altor oficialități.
Mausoleul de la Mărășești, inaugurat oficial în 1938
Din cauza lipsei fondurilor, lucrările au fost întrerupte timp de 12 ani. În anul 1936, lucrările au fost reluate, fiind finalizate în anul 1938. Mausoleul de la Mărășești a fost inaugurat oficial la 18 septembrie 1938, în prezența regelui Carol al II-lea și a numeroase oficialități.
Construit din beton armat placat cu blocuri de andezit de Deva, Mausoleul de la Mărășești are o formă circulară, cu o înălțime de 30 de metri și un diametru de 40 de metri. Partea superioară a monumentului este terminată cu o cupolă, numită „Cupola gloriei”, a cărei bază este flancată de patru vulturi din granit de Deva, înconjurată de o imensa friză în basorelief, cu o suprafață totala de 100 metri pătrați, realizată de sculptorii Ion Jalea și Cornel Medrea.
Trei terase suprapuse conduc spre intrarea în cupolă, care este decorată în interior cu o pictură în frescă creată de pictorul Eduard Săulescu. La parterul monumentului se află criptele care adăpostesc osemintele a peste 5.000 de soldați și ofițeri romani. La etajul superior se află o rotondă în care sunt așezate drapelele unităților romane participante la bătălia de la Mărășești.
În anul 1938, cu prilejul inaugurării Mausoleului, s-a emis o medalie jubiliară, cu diametrul de 60 milimetri, în trei variante: din aur, argint și bronz. Pe aversul medaliei se aflau efigiile regilor Ferdinand I (în dreapta) și Carol al II-lea (în stânga), față în față, iar la mijloc, jos, se afla stema Regatului României. Pe revers, în mijloc, este înfățișat Mausoleul Eroilor de la Mărășești.
Surse:
Dana Mihai (coord.), Drumuri în memorie. Mausoleele, editura Patrimonia, 2018.