Cum a fost aruncat în aer Comandamentul militar român din Odessa

Pe data de 22 octombrie 1941, la orele 17.35, la Odessa, o explozie violentă a făcut una cu pământul sediul Comandamentului militar român şi al Diviziei a 10-a Infanterie. Au decedat peste 100 de militari români şi germani, fiind decapitată astfel toată conducerea superioară română a administraţiei militare din Odessa. A urmat ca represalii cel mai teribil masacru al populaţiei din oraş, în special a celei evreieşti.

La sfârşitul lunii septembrie 1941, în urma ofensivei armatei române, forţele armatei sovietice au fost nevoite să transfere linia de apărare în apropierea nemijlocită a oraşului Odessa. Cu toate acestea, situaţia existentă la acel moment pe flancul sudic al frontului sovieto-german era foarte complicată şi menţinerea în continuare a bazei militare Odessa a devenit mai puţin fezabilă. Pe data de 30 septembrie 1941, Comandamentul Suprem al Armatei Sovietice a decis să evacueze Districtul militar Odessa:„„...în legatură cu ameninţarea pierderii Peninsulei Crimeea, care reprezintă principala bază a Flotei Mării Negre – se scria în directivă – şi cu faptul că acum armata nu este în măsură să apere simultan peninsula Crimeea şi Odessa, Comandamentul Suprem a decis să evacueze forţele militare din Odessa şi se le folosească pentru consolidarea apărării Peninsulei Crimeea. Comandamentul Suprem ordonă... Comandantului Districtului militar Odessa să distrugă toate armele, echipamentul şi uzinele care nu sunt posibil de evacuat, precum să distrugă şi toate comunicaţiile şi staţiile de transmitere radio. Pentru executarea ordinului dat să fie selectate persoane responsabile...”.

Evacuarea a început la 1 octombrie

Pentru coordonarea tehnică a operaţiunii de evacuare a Odessei a fost creată o comisie specială în care au fost incluşi reprezentanţi ai armatei, ai marinei, ai organelor de partid şi de stat. Toate măsurile de evacuare au fost efectuate într-un mod strict confidenţial. Transferul diviziilor de infanterie în Crimeea, care a debutat la începutul lunii octombrie, a fost determinat de necesitatea de a consolida apărarea din peninsulă. În ceea ce priveşte evacuarea familiilor militarilor, a muncitorilor şi a echipamentelor valoroase, ea a fost efectuată sub pretextul de eliberare a oraşului de o parte excedentară a populaţiei şi a bunurilor.

Conform planului elaborat, evacuarea a început la 1 octombrie şi ritmul ei se intensifica de la o zi la alta. Perioada de evacuare a fost însă redusă considerabil din cauza agravării situaţiei de pe front, motiv pentru care Comandamentul districtului Odessa avea la dispoziţiei numai 15 zile pentru această operaţiune. Până la 10 octombrie, cu privire la navele Flotei Mării Negre, au fost trimise în Crimeea Divizia 157 Infanterie, depozite ale armateişi componente auxiliare şi de serviciu. În mod evident nu se putea evacua totul într-un timp atât de scurt, aşa că echipamentele şi instalaţiile de valoare care rămâneau în oraş şi în port urmau să fie detonate sau distruse.

„Operaţiuni speciale” în caz de abandonare a oraşului

Încă de la mijlocul lunii iulie 1941, şeful Corpului de genişti al Frontului de Sud, A. F. Hrenov, în coordonare cu secretarul Comitetului Regional al Partidului Comunist din Odessa, A. G. Kolybanov, secretarul Comitetului oraşenesc al Partidului Comunist (bolşevic), N. P. Gurevici, preşedintele Comitetului executiv al Regiunii Odessa, N. T. Kalchenko, preşedintele comitetului executiv al oraşului Odessa, B. I. Davidenko, pregăteau „operaţiuni speciale” în caz de abandonare o oraşului. Finalizarea acestor lucrări era prevăzută pentru data de 14 august. Acest plan a fost aprobat de către Comandantul Zonei de apărare a Odessei, amiralul G. V. Jukov, şi încă de un şir de persone cu funcţii înalte în organele regionale de partid şi de stat.

Hrenov:„noi ne pregăteam pentru a efectua atentate cu bombă”

Şeful Corpului degenişti al Frontului de Sud, A. F. Hrenov, oferă, în memoriile sale, detalii amănunţite privind pregătirile pentru aruncarea în aer a mai multor instalaţii din Odessa (în contrast cu memoriile „zgârcite” în informaţii ale altor militari):„Am fost responsabil pentru organizarea şi pregătirea tehnică şi logistică a lucrărilor de minare, blocaje şi distrugere, distrugerea de bunuri ale uzinelor şi ale fabricilor, distrugerea tuturor mijloacelor de comunicare mobile, a obiectivelor feroviare, portuare şi a altor obiective care aveau o semnificaţie militară, precum şi pentru pregătirea echipelor mobile de ieşire din luptă şi retragere a trupelor din poziţii defensive... Principala sarcină a trupelor de geniştiîn acest moment a fost una specială şi aceasta a fost efectuată în secret:noi ne pregăteam pentru a efectua atentate cu bombă.

Cu ajutorul exploziilor în primul rând trebuiau să fie distruse obiectivele industrial-militare:instalaţiile portuare, centralele electrice, echipamentul industrial imposibil de evacuat – tot ceea ce ar putea să fie folosit de inamic pentru propriile nevoi economice. De asemenea, se pregăteau explozii care aveau ţinte pur militare:posturile de comandă, cazematele, staţiile de radio, instalaţiile de coastă. Conform planului aprobat de mine, în plus faţă de cele deja existente au fost plasate baraje explozive pe liniile defensive şi pe drumurile militare, precum şi asupra abordărilor în oraş şi din oraş. Scopul acestor baraje a fost tactic – acoperea retragerea trupelor noastre din faţă. Cu aceeaşi tactică s-a efectuat pregătirea pentru explozia estuarului barajului de la limanul Hadzibeevsky;apa acestuia ar fi inundat o parte a cartierului Peresypi din oraşul Odessa şi ar fi creat un obstacol în calea spre partea de nord-est a oraşului...

Organizareapentru evacuarea trupelor de la Odesa a evoluat de la organizarea unor instalaţii de distrugere în masă a obiectivelor cu caracter de apărare până la deghizarea măsurilor de retragere a trupelor de luptă şi îmbarcarea lor pe nave.

Lucrările preliminare privind distrugerea obiectivelor importante au fost efectuate de către Departamentul de geniu al Armatei înainte de a primi ordinul de evacuare a oraşului. În caz de retragere bruscă din Odessa au fost pregătite pentru distrugere căile de comunicare, întreprinderile industriale, depozitele de petrol, aeroporturile, barajele etc. La toate aceste obiective a fost adus materialul exploziv şi au fost trimise echipele speciale selectate pentru pregătirea demolării.

La comanda Consiliului militar al raionului de apărare Odessa se elaborează – şi pe data de 3 octombrie se adoptă – planul general de distrugere a obiectivelor militare din oraşul Odessa, în conformitate cu care urmau să fie distruse 29 de întreprinderi industriale din Odessa, aerodromurile şi două dintre cele optlocuri de îmbarcare din portul Odessa. Acest plan a fost îndeplinit”.

 „A fost capturat un ofiţer român care avea la el o scrisoare secretă...”

Cu mult timp înainte de evacuare, în august 1941, Departamentutul de geniu al Armatei de Coastă, condus de generalul A. F. Hrenov şi de colonelul Gh. P. Kedrinskiy, au instalat în localuri importante din oraş mai multe mine care puteau fi explodate prin radiosemnal. Cu astfel de exploziv a fostminată clădirea de pe strada Engels, 40(n.a. – până în 1917, strada s-a numitMarazlievskaya, din anul 1917 şi toată perioadă sovietică a fost Engels, pentru ca, după 1991, să se revină la denumirea Marazlievskaya).Atunci când s-a ales aceastăclădire pentru minare a fost luat în considerare faptul că ea ar fi putut găzdui sediul unei instituţii importante a autorităţilor de ocupaţie.

Minarea acestei clădiri a fost făcută de o echipă coordonată nemijlocit de generalul-maior A. F. Hrenov:„În regim de strict secret se pregăteau explozii diversioniste. Despre aceasta trebuie povestit mai detaliat. A fost capturat un ofiţer român care avea la el o scrisoare secretă a Comandamentului armatei române, în care se specifica pe ce străzi vor trece trupele române, clădirile unde se vor plasa autorităţile române de ocupaţie după cucerirea oraşului. În special, în această scrisoare se menţiona că pe strada Engels, 40 (acum strada Marazlievskaya), în clădirea NKVD-ului, va staţiona Comandamentul militar român şi personalul său. Am luat act de acest fapt şi adresa principalei «surprize» a fost stabilită. În Districtul militar Odessa exista un pluton de radioinginerieal Batalionului 62 de geniu, care era înarmat cu o tehnologie care folosea explozii la distanţă. Acest batalion, sub comanda căpitanului E.M. Pirus, era înrolat în Armata de Coastă şi participase la lupte militare. Dar plutonul deradioinginerie nu fusese folosit până atunci în scopurile pentru care fusese creat. Şi atunci am decis sa folosim tehnologia cu explozie radioghidată.

Minarea clădirii de pe strada Marazlievskaya era strict secretă şi despre aceasta ştiau numai executanţii de sub conducerea lui G.P. Kedrinskiy... Pentru început am inspectat cu Kedrinskiy subsolul clădirii unde urma să fie plasat explozivul.

Când am ieşit din jeep în faţa clădirii NKVD-ului, am fost întâmpinaţi de către doi portari şi un comandant.

–Prin decizia conducerii raionului – i-am spus – în această clădire va fi amplasat un serviciu de construcţii militare. Şi, în subsol, ateliere de reparaţii a staţiilor electrice mobile. Iată permisiunea de a inspecta – şi am prezentat un document.

Pentru a da un aspect natural vizitei, am urcat în pod, apoi am mers la a etajele superioare. De acolo am mers în jos. La subsol era un mobilier vechi, prăfuit. Am constatat că podeaua este din ciment, înălţimea plafonului, doi metri şi jumătate. De la comandantul clădirii am aflat că la primul etaj, deasupra subsolului, se află biroul său, precum şi biroul şefului de contabilitate, sala de recepţie si centrul de radio. La etajele al doilea şi al treilea – biroul şefului NKVD-ului, sală de conferinţe, birourile personalului NKVD.

–Clădirea este în stare perfectă, recent renovată, a spus comandantul, după inspecţie. Doar în subsol este murdar. Să mă ierţi, tovarăşe general, mâinile nu ajung.

–Casa este potrivită pentru noi, i-am răspuns. Şi pentru subsoluri nu vă faceţi griji, acum nu avem timp de curăţenie. Suntem în război.

Kedrinskiy a elaborat un plan detaliat de minare! Cu acest plan l-am familiarizat pe căpitanul Pirus.

–O explozie s-ar întâmpla dacă trupele noastre vor fi nevoite se părăsească oraşul – am spus eu. Operaţiunea este strict secretă. Pe cine recomandaţi să participe la această operaţiune?

–Sublocotenenţii Shepel şi Pavlov, am încredere în ei, a spus el. Oamenii sunt responsabili şi au cunoştinţele necesare, absolvind în acest an colegiul militar.

Pentru munca imediată în subsol a fost formată o echipă din şase persoane. Geniştii I. Antonov, V. Ivanov, K. Maralov, A. Salov, M. Sotov, M. Cekanov au început lucrul. În fiecare dimineaţă, la clădirea de pe Engelsa, 40sosea un camion condus de sergentul Remizov.

–Fraţilor! – striga el – primiţi materialul şi echipamentul.

Şi apoi îi interoga cu meticulozitate pe genişti, care apăreau din pivniţă, cum merg lucrurile, şi întotdeauna îi certa:

–Nu este bine, băieţi! O reparaţie nesemnificativă şi voi lucraţi deja două zile.Geniştii descărcau pungile grele şi sergentul spunea:

–Primiţi cimentul, e de o calitate superioară! Geniştii transportau materialul exploziv în pungi.

În subsol au săpat mai întâi o groapă. Pământul era scos pe timp de noapte în aceiaşi saci în care fusese adus explozivul. Explozivii au fost puşi în şanţul din subsol, în două nişe alese în două colţuri ale clădirii, şi în conductele de aer care erau amplasate in pereţi. Au fost plasate aproape 3 tone de exploziv. Detonatorul a fost umplut cu stearină, ca să fie protejat de umiditate. La aparatul radio, pentru a fi în plus asiguraţi, au fost conectate două bombe de 100 kg (ele au fost plasate sub coloane, în hol. De asemenea, au fost introduse mine foarte sensibile care, practic, nu puteau fi dezminate – acesta, pentrucazul în care inamicul genist reuşea să scoată plăcile de ciment de la subsol. O grijă deosebită era acordată camuflajului – nu s-a strâns nici gunoiul de la subsol. Tencuitorii şi dulgheri au eliminat urmele de muncă. Punctul final a fost pus de Kedrinskiy, care a ordonat ostaşuluiOkorochkov, care nu ştia despre teribila umplutură de la subsol, să instaleze acolo mine obişnuite;acestea trebuiau să fie detectate de geniştii inamicului în cazul unei examinări a subsolului...

Noi am mai lăsat, de asemenea, «surprize» cu dărnicie în port, la aerodrom şi încă la câteva obiective”.

Pe data de 22 octombrie, în aproprierea oraşului Sevastopol, generalii Petrov şi Hrenov au primit o radiogramă de la partizanul căpitan Badaev, de la Odessa, în care se comunica despre o şedinţă a Comandamentului militar român din oraş, cu sediul pe strada Marazlievskaya.

La comanda generalului Hrenov a fost trimis un semnal radio, care a fost recepţionat de detonatorul explozivului de la subsol la ora 17.35.