Cum a apărut twistul, un dans cum nu văzuse Parisul
Petrecerile erau o raritate dupăcel de-Al Doilea Război Mondial. Oamenii se fereau de astfel de activităţi de amuzament, nu îndrăzneau. Însănu a trebuit decât săaparăun grup de tineri curajoşişi rebeli, care sădanseze dupăpropriile reguli, pentru caParisul săreînveţe săiubeascămuzica.
Tinerii se numeau Zazouşi dansau twist. DJ-ul este astăzi responsabil pentru ce se întâmplăpe ringul de dans, pentru muzica pe care o ascultătoţişi, în general, pentru atmosfera din club. Motivul pentru care a apărut aceastămeserie este chiar dansul. Rolul DJ-ului este săajute dansatorii să-şi manifeste tinereţea, energia sau sexualitatea. Un grup de oameni care vine la o petrecere îşi celebrează, de fapt, viaţa. Aşa, prin mişcările de dans. Aşa căun DJ bun trebuie săfie capabil săîşi ducăpublicul într-o călătorie muzicală, nu doar săalcătuiascăo banalălistăde melodii. Numai el deţine puterea de a controla starea de spirit a tuturor, de a-i transpune de la starea de euforie la cea de iubire sau revoltă.Şi toate acestea numai prin ritmurile pieselor. Aceastăcomunicare dintre DJşi cei de pe ringul de dans este esenţialăpentru o petrecere reuşită. Este aici metafora vechilor ritualuri, în care dansul aducea oamenii mai aproape de zei, iar, în majoritateaepocilor, era o figurăreligioasăcare lega cerul de pământ.Twistul vine direct din Congo
Twistul a apărut în 1960, în Baltimore (SUA), când muzicianul Hank Ballard a văzut un grup de copii afro-americani dansând liber la TV, în platoul „Buddy Dean Show“.Melodia lui, „The Twist“, a avut un imens succes – întâi în Philadelphia, apoi în toatăAmerica – în principal datorităapariţiei la emisiunea „American Bandstand“, cea mai popularăemisiune de muzicăpop din Statele Unite. Dansul care s-a născut pe ritmurile piesei are influenţe din Congo:sclavii aduşi în Europa dansau câteodatăpe ritmurile muzicii lor native, folosind mişcări ample din bazin. Deşi interzise, aceste mişcări au fost sugerate pentru prima datăîn melodia „Fat Fanny Stomp“, una dintre celemai populare piese ale anilor 1920. Un vers al primei strofe aproape implora fetele săse mişte „with a little twist“ (n.r. – „altfel decât de obicei“). Dick Clark, realizatorul emisiunii „American Bandstand“, a văzut potenţialul acestui dansşi a înlăturat toate conotaţiile sexuale, insistând pe elementul afro-american. A reuşit astfel săpromoveze noul stil de dans atât în emisiune, câtşi printre tinerii albi din suburbiile marilor oraşe americane. El a explicat cum se face dansul în emisiuni, iar audienţa a crescut substanţial, toţi adolescenţii americani încercând în scurt timp săimite mişcările văzute la televizor. De aici pânăla o adevaratăepidemie de dans a fost doar un pas.
Dansul celor tinerişi liberi
Societatea a evoluat, dansurile tribale s-au transformat în evenimente mondeneşi, pânăla sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, regulile socialeşi de conduităfurau destul de mult din libertatea care ar trebui săfie asociatădansului. Totuşi, situaţia n-a durat mult. Apariţia stilului de dans twist a rupt toate bariereleşi a creat o adevăratărevoluţie dansantă:deodată, fetele nu mai aveau nevoie de invitaţie ca sădanseze, iar dansatorii puteau din nou săse manifeste liber în toatăîncăperea. Din 1959 pânăla mijlocul anilor ’60, dansat pe muzica jazzşi swing, twistul a devenit o frenezie mondială, a deschis minţişi a provocat critici. A fost considerat un dans prea provocator. Inspirat din melodia „Twist“ a lui Hank Ballard, dansul a devenit foarte popular printre adolescenţii americani, în primul rând pentru cănimeni nu mai avea nevoie de partener, ca pretext pentru a se ridica de pe scaun:oricine putea dansa liber pe ringul de dans, atât băieţii, câtşi fetele. În plus, pentru prima oarăîn istoria dansului, poziţia corpului era una relaxată, picioarele nu se mişcau prea mult, iar partea superioarăa corpuluişi mâinile se coordonau pe ritmurile melodiilor fărăniciun fel de restricţii. Totul era mai uşor, mai liberşi fărăprejudecăţi. Multe minţi conservatoare au criticat intens acest stil de dans. La acea vreme, era considerat total nepotrivit ca fetele sădanseze fărăinvitaţia – directă, dar elegantă– unui băiat.