Cultura Maikop din Epoca Bronzului

Cultura Maikop nu este reprezentată doar prin obiecte de podoabă sau arme. Ea are și un rol casnic, fapt ușor de constatat datorită uneltelor folosite pentru agricultură. Ocupația de bază a locuitorilor culturii Maikop era creșterea animalelor, în special a porcilor, iar mai târziu, după Bronzul Mijlociu, vitele ocupă un loc important.

TUMULUL DE LA MAIKOP-Localizare:Republica Adîgheia, Ținutul Krasnodar, Caucaz, Rusia

Perioada:3700 î.e.-2500 î.e.n, Epoca Bronzului timpuriu

DESCRIERE

Cea mai mare parte a statuetelor culturii Maikop[1]sunt concentrate în spațiul dintre râurile Belaya și Fars. Statuetele se încadrează în perioada timpurie a culturii.

Movilă (kurganul)[2]de la Maikop a fost descoperită de către arheologul rus Nikolai Ivanovici Veselovsky în 1897, la periferia orașului Maikop (partea de est). Kurganul are o înălțime de aprox. 11 m. În interiorul kurganului se află o groapă adâncă de 14 m, ce reprezintă un mormânt de șef de trib, care avea o vârstă înaintată. Acest spațiu destinat mormântului este înconjurat de cromlehuri din calcar, în formă de inele. Groapa din interiorul kurganului avea la început formă dreptunghiulară, cu colțuri rotunde. La descoperire s-a putut constata că plafonul era sprijinit de niște stâlpi amplasați în fiecare colț. Materialul principal de lucru era lemnul. Podeaua era acoperită cu pietre de râu. Mormântul era împărțit în trei camere, de dimensiuni diferite, delimitate de niște paravane construite din lemn. Astfel, mormântul era secționat în funcție de punctele cardinale, defunctul fiind așezat în partea sudică. În celelalte două camere erau îngropate persoane de sex feminin. Defuncții erau așezați în poziție chircită, pe partea dreaptă, cu picioarele și mâinile îndoite, ridicate spre față. Pe scheletul fiecărui defunct s-au găsit urme de miniu de plumb, de culoare roșiatică, ce se afla și pe podea.

INVENTARUL MORMÂNTULUI

Kurganul de la Maikop deține un număr deosebit de obiecte, în special din aur, ce se află momentan la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg. Colecția poartă numele de „Zoloto Kubani”.

Defunctul principal era acoperit cu niște inele și cu mai multe plăci de aur de factură zoomorfă, dintre care 68 de plăci reprezintă lei și 19 plăci miniaturale reprezintă tauri. Inelele sunt în număr de 40. Aceste decorațiuni din aur erau atașate pe o mantie cu care era acoperit defunctul principal. La gâtul defunctului s-au găsit și mărgele din diferite forme și materiale (aur, argint sau turcoaz). La brâu erau așezate 5 coliere mari de aur iar lângă craniu, cercei tot din aur. Sub cap s-au descoperit două diademe înguste sub forma unor panglici subțiri, cu niște găuri mici. Diademele au fost purtate ca obiecte de înfrumusețare de către defunct. În fața defunctului erau așezate în paralel 8 tije din argint cu lungimea de 117 cm. Două dintre aceste tije erau complet din argint, patru aveau vârfurile de aur, cu reprezentări zoomorfe (tauri) iar alte două aveau într-un capăt vârfurile tot de aur. La celălalt capăt se găseau figurine de argint sub formă de tauri. Părțile superioare ale tijelor aveau niște motive în formă elicoidală.

Mai mulți cercetători, printre care și V. Farmakovski, credeau că aceste tije ce „străpung” figurinele zoomorfe formau scheletul baldachinului, ce purta defunctul până la mormânt. La locul înmormântării, baldachinul era demontat și părțile componente erau așezate lângă defunct. Y. Piotrovskii credea însă că interpretarea tijelor ca parte a baldachinului este exclusă și că aceste tije nu reprezintă decât niște stindarde, având un rol sacerdotal.

Pe gâtul unui vas se poate observa un peisaj montan, format din trei lanțuri muntoase. Între acești munți apar doi copaci și un urs. Tot din acei munți „izvorăsc” două râuri, redate prin linii întrerupte, care se varsă într-un lac. Gurile râurilor sunt desenate în părți diferite ale vasului, sub torți. Pe toate trunchiurile vaselor apar reprezentări zoomorfe, așezate în două rânduri. Putem distinge un cal, un leu și doi tauri, aşezaţi simetric în partea superioară a vasului, iar în partea inferioară sunt reprezentați țapul de munte caucazian, porcul mistreț, berbecul sălbatic și o leoaică. La gurile râurilor apare o pasăre sălbatică, iar o altă pasăre se poate observa poziționată sub figură ce reprezintă un leu. Pe alt vas de argint avem o ornamentație mai complexă, bazată pe o friză unde se găsesc 4 animale. Două capre, un taur și două pantere mărșăluiesc triumfal, într-un stil decorativ impetuos, fiind însoțite de trei păsări. Trunchiul acestui vas diferă de celelalte iar pe partea exterioară ce reprezintă fundul vasului, întâlnim o rozetă de dimensiuni considerabile.

Trebuie menționat că la descoperirea kurganului de la Maikop, de-a lungul peretelui vestic al incintei sacre, au fost semnalate 8 vase din materiale precum argilă sau lut, de culoare galbenă, roșiatică sau neagră. Aceste vase aveau o formă rotundă și se pare că erau folosite ca obiecte de cult în ritualul ce imortaliza defunctul. Lângă genunchii defunctului s-au putut semnala câteva vârfuri de săgeți în formă de romb, confecționate din silex, precum și alte mici unelte confecționate din același material, care se pare că era de proveniență locală.

În partea de sud-est a camerei, s-au găsit alte unelte de lucru (sapă, teslă) dar și arme (topor), dintre care 10 erau din cupru. Alături de aceste obiecte s-au mai găsit alte două dalte, două topoare plane, două pumnale, dintre care unul mai mic, având niște forme primitive, unul mai mare cu capetele rotunjite, precum și un obiect asemănător labrysului minoan.

De-a lungul peretelui estic s-au găsit 5 vase din cupru, de forme și mărimi diferite:două cazane, un obiect ce semăna cu o cană, un alt obiect ce seamănă cu o găleată și un ultim obiect sub forma unui borcan, de dimensiuni modeste. Se pare că majoritatea obiectelor ce fac parte din inventarul kurganului de la Maikop sunt de proveniență asiatică (Mesopotamia sau Asia Mică).

Materialul din care sunt confecționate acele mărgele este de proveniență asiatică și nu poate fi găsit într-o zonă prea apropiată de Caucaz. Turcoazul spre exemplu se găsește doar în Iran. Uneltele sau armele din cupru și bronz sunt turnate local, având ca material de lucru minereuri locale. În a doua jumătate a mileniului al III-lea, în Caucazul de Nord s-a dezvoltat metalurgia bronzului, folositor pentru confecționarea de arme și unelte de lucru. Pentru confecționarea obiectelor prețioase, avem aurul, tot ca material local.[3]

CONCLUZII

Cultura Maikop nu este reprezentată doar prin obiecte de podoabă sau arme. Ea are și un rol casnic, fapt ușor de constatat datorită uneltelor folosite pentru agricultură. Ocupația de bază a locuitorilor culturii Maikop era creșterea animalelor, în special a porcilor, iar mai târziu, după Bronzul Mijlociu, vitele ocupă un loc important.[4]În perioada Bronzului Târziu, ovinele și caprinele vor reprezenta o sursă de hrană pentru locuitorii de la Maikop.

Trebuie de menționat că în aria de răspândire a culturii de la Maikop au fost găsite și câteva oase de cal. Pe lângă creșterea animalelor, oamenii se mai  ocupau și cu agricultură, dar principala sursă de hrană și comerț era reprezentată de creşterea animalelor. Ca o diversificare a statului social, vasele ce reprezintă desene zoomorfe, în special vite (tauri), ne demonstrează că cei ce posedau aceste animale și se ocupau cu creșterea lor, erau considerați bogați.

BIBLIOGRAFIE

Mallory J. P., Maykop Culture,  Encyclopedia of Indo-European Culture, Fitzroy Dearborn, 1997.

Мунчаев Р.М., Майкопская культура, Ранняя и средняя бронза в Кавказа, Москва, 1994.

[1]Cultura Maikop se întindea pe o suprafață cuprinsă între Peninsula Taman la Nord-Vest și Cecenia și Ingușetia la Sud-Est.

[2]Kurganestetermenuldinlimbarusă;înseamnă„gorgan, movilădepământ”șisimbolizează, încontextulteoriilorgimbutasiene, tradițiafunerarăaindo‐europenilor.

[3]Ca exemplu avem inelele de aur ce fac parte din inventarul mormântului.

[4]Se cunoaște faptul că în societățile arhaice, în special cele indo-europene, vitele erau echivalentul bogăției.