Cuceritorii Orientului Mijlociu: Începutul Imperiilor Safavid și Mogul

Imperiul Otoman a rămas întipărit în conștiința istorică europeană, fiind unul dintre cele mai puternice și longevive imperii create de către popoarele musulmane. Expansiunea politico-militară a musulmanilor a continuat inclusiv și în partea estică a Anatoliei, întinzându-se peste ruinele imperiului Persan, cât și în subcontinentul Indian. 

Fondatorii Imperiilor Otoman, Safavid și Mogul și-au stabilit teritoriile statale, adoptând politica fragmentară a filosofiei greco-islamice, influențată de administrația Iraniană și de dominația militară turco-mongolă, ce își au originile în Imperiul Timurid. 

După căderea Califatului Abbasid (1258), fondat de unchiul profetului Mohammed, Abbas ibn Abdul-Muttalib, popoarele musulmane au început fragmentarea teritoriilor aflate sub califatul condus de la Bagdad. 

Pe ruinele fostului califat, Timur Lenk, primul emir turco-mongol, a pus bazele Imperiului Timurid și a dinastiei Timuridiană, având capitala la Samarkand. Declinul imperiului său începe încă din anul 1467, când o parte din Persia este pierdută către Azerbaijan, Hanatul Uzbek și către confederația Ağqoyunlu. 

În nord-estul Imperiului Timurid, în orașul Fergana, se naște la 14 Februarie 1483, Zahir- ud-din Muhammad Babur. Acesta provine dintr-o familie nobilă, tatăl său fiind Umar Sheikh Mirza, guvernator al orașului Fergana și descendent în line dreapta al lui Timur Lenk, iar mama sa, Qutlugh Nigar Khanum, descendentă din Ginghis Han. 

Umar Sheikh Mirza moare în anul 1494, în timp ce își hrănea porumbei iar porumbarul în care se afla s-a prăbușit în râpa de sub palat, Babur devenind, astfel, la vârsta de unsprezece ani, conducătorul orașului Fergana. 

În 1497, la vârsta de cincisprezece ani, Babur (foto dreapta - portret idealizat din secolul al XVII-lea) conduce o ofensivă asupra orașului Samarkand, aflat în Hanatul Uzbek. După un asediu de șapte luni, Babur reușește să-l cucerească, dar, cu toate acestea, după 100 de zile pierde controlul orașului. În timpul asediului, un grup de rebeli preia controlul orașului Fergana, acesta devenind parte a Hanatului Uzbek, condus de către Muhammad Shaybani. 

Înfrânt, fără nici o speranță și fără nici o țară în care să se întoarcă, Babur alege să se retragă în exil pentru o perioadă de trei ani, timp în care pune bazele unei armate puternice. În anul 1504, Babur asediază și cucerește orașul Kabul, dând naștere Imperiului Mogul. 

Întemeierea Imperiului Safavid

În timp ce otomanii, conduși de către Osman I, își continuă expansiunea în vestul Anatoliei, la granița cu Imperiul Bizantin, Safi-Ad-Din fondează în estul Anatoliei Ordinul Safavid, care a guvernat orașul Ardabil. 

Safi-Ad-Din a fost un cleric sunit de origine Kurdă, care s-a născut în anul 1252 în Ardabil, nord-vestul Iranului, și a pus bazele Ordinului Safavid, un ordin mistic islamic care promovează Sufismul și care și-a făcut simțită prezența în viața politică iraniană. 

Farrukh Yassar, ultimul lider independent al regiunii Shivanshah, alături de Ağqoyunlu, o federație tribală turcă care controla cea mai mare parte a Iranului, capturează, în 1488, orașul Ardabil, omorându-l pe Ali Mirza Safavi, penultimul lider al ordinului Safavid, și conducătorul orașului Ardabil. Ismail, fiul de șapte ani al lui Ali Mirza Safavieste, este nevoit să se ascundă în Gilan, aflându-se sub protecția sultanului Ali Mirza Karkiya. 

În anul 1500, la vârsta de 12 ani, Ismail unește triburile Otomane din estul Anatolie și clanul Oghuz din nord vestul Iranului, având sub comandă peste 7.000 de soldați și îndreptându-se către Shivanshah. Ismail îl înlătură de la putere pe Farrukh Yassar, cucerind Cabani și Baku și devenind conducatorul regiunii Shivanshah. 

Ismail încheie un pact cu Constantin al II-lea, regele Georgiei și Alexandru I regele Kartli, pentru a ataca Tabriz, capitala Ağqoyunlu. Ismail cucereste în anul 1501 Tabriz, proclamându-se Sah al Azerbaijanului, unificând, așadar, triburile turcești din Anatolia și triburile kurde din Siria, instaurând, totodată, Islamul șiit ca religie oficială. 

În anul 1502, Ismail înfrânge ultima armată a Ağqoyunlu, continuându-și expansiunea militară și teritorială, proclamându-se Ismail I Șah al Iranului, punând bazele Imperiului Safavid.

Continuându-și expansiunea militară și politică, Ismail I cucerește în anul 1503 Bagdadul, distrugând ultimele situri sunnite și rămășițe ale Califatului Abbasid. Imperiul Safavid și-a continuat expansiunea teritorială, iar din anul 1510, Iranul, sudul Dagestanului, Mesopotamia, Armenia și estul Anatoliei făceau parte din imperiu.

În estul Imperiului Safavid, Hanatul Uzbek, condus de către Muhammad Shaybani, devine o amenințare atât pentru Ismail I, cât și pentru Babur. În aceste condiții, cei doi conducători au format în anul 1510 o coaliție, luptând împreună împotriva Hanatului Uzbek. În anul 1512, Babur alături de forțele armate ale Imperiului Safavid, pornește o campanie militară împotriva Hanatului Uzbek, pentru a recuceri orașele Samarkand și Fergana. 

Babur, conduce o armată de circa 60.000 de soldați și reușește să cucerească pentru scurtă perioadă orașul Samarkand. Armatele lui Muhammad Shaybani pregătesc o ofensă militară iar Samarkand redevine parte a Hanatului Uzbek, distrugând armatele celor doi aliați și forțându-l pe Babur să se retragă în Kabul. 

Inevitabila ciocnire cu Imperiului Otoman

Expansiunea Imperiul Safavid a atras asupra sa atenția Imperiului Otoman, nu pentru succesul militar în Persia, acesta fiind îngrijorat de expansiunea Șiismului în Orientul Mijlociu. Selim I, sultanul Imperiului Otoman declară război Imperiului Safavid pentru a stopa răspândirea Șiismului în favoarea Islamului Sunit, religia oficială a Imperiului Otoman. 

În 1514 are loc Bătălia de la Chaldirna, în care Ismail I este învins de Selim I iar Imperiul Otoman anexează estul Anatoliei și nordul Iranului, printre care și orașul Tabriz. Selim I decide să taie complet legăturile dintre Imperiul Safavid cu restul lumii, pentru a stopa răspândirea Șiismului. 

Bătălia de la Chaldirna, pictură murală în palatul Chehel Sotoun din Isfahan ( foto: Xiquinho Silva / Wikimedia Commons)

În urma bătăliei de la Chaldirna, Ismail I cade în patima alcoolului și moare la vârsta de 36 de ani iar Imperiul Safavid va fi condus de către fiul sau de 10 ani, Șahul Tahmasp I. 

În estul Iranului, Babur continuă expansiunea teritorială a Imperiului Mogul în India, cucerind în 1524 Punjab iar în 1527, Delhi, Agra și regiunea Gondwana. Aflat la Agra, departe de casă, Babur moare în 1530, la vârsta de 47 de ani, iar expansiunea Imperiului Mogul este perpetuată de către fiul sau, Humayun. 

Zahir-ud-din Muhammad Babur și Ismail I au rămas în istoriografia islamică ca fiind cei mai mari cuceritori ai Orientului Mijlociu din perioada medievală. 

Foto sus: Ismail se proclamă Șah la intrarea în Tabriz, pictură de Chingiz Mehbaliyev (foto: Wikimedia Commons)

Bibliografie 

Stephen F. Dale - The Muslim Empires of the Ottomans, Safavids, and Mughals-Cambridge University Press (2010) 
Eraly Abraham - Mughal Throne-Orion Publishing Group (2004) 
Hamid Algar - Mīrzā Malkum Khān: A Study in the History of Iranian Modernism-University of California Press, (1973).