Criza economică din 1929 a existat oare?

Marea Recesiune. Marea Criză economică din anii 1929 – 1933. Marea Depresiune. Sunt formule ce îngrozesc numai la simpla vedere. Vezi imediat mase de șomeri și politicieni dornici să exploateze lipsurile economice pentru o rapidă ascensiune în ierarhia socială.

Oare chiar să nu fi mai mers economia mondială? Căutând doar puțin prin oceanul de informație existent pe internet constați cu uimire că teoriile științifice au unele puncte slabe sau chiar sunt false. Să vedem ce construiau șantierele germane din Hamburg în 1931. Era lansat la apă yachtul de mare lux MV Savarona. Nu era prea scump. Costa o bagatelă de 4 milioane de dolari și era destinat președintelui turc Mustafa Kemal Atatürk. Criza bântuia. Se închideau fabrici. Statul nu plătea salariile profesorilor cu lunile.

Se observă că birocrația turcă avea alte motive de îngrijorare și finanța fericirea muncitorilor germani. Poate că cititorul are impresia că 4 milioane de dolari nu înseamnă chiar mult. Atunci moneda americană avea valoare și un crucișător greu costa 11 milioane și un bombardier mediu era prețuit la 52.000 $. Un automobil de lux Ford costa 385 și, în varianta cea mai scumpă, ajungea la 1.400$.

Yachtul turcesc avea 136 m lungime și era mai mare în raport cu distrugătorul românesc Regele Ferdinand (102 m). Se observă ușor că politicienii epocii au aruncat cu ușurință banii pe fereastră și sumele strânse cu greu din impozitele mărite erau risipite pe tot felul de minuni. Crizele pleacă de la cei bogați, dar aceștia nu prea resimt efectele. Astfel, în 1930, era lansat la apă yachtul Nahlin, printre cele mai mari din Marea Britanie. A fost cumpărat pentru regele Carol al II-lea în 1937 cu suma de 120.000 lire sterline. Același fenomen s-a produs și-n epoca ultimei recesiuni economice, cea începută în 2007.

Industria luxului era în plin avânt și mari vase de croazieră erau lansate într-o competiție fără sfârșit a marilor puteri pentru prestigiu. Nimic nu se compară cu lupta pentru prestigiu, cel ce asigură vânzarea mărfurilor industriale pe piața mondială. Sunt incluse la acest capitol și armele. Germania și Italia ridicau pretenții la o parte din supremația navală a puterilor învingătoare în prima conflagrație mondială și șantierele din Genoa au lansat în 1932 pachebotul Rex lung de 268 m și cu un deplasament de 45.000t. SS Conte di Savoia era lung de ”doar” 248 m și putea să transporte 2.200 de persoane.

Germania începuse mai repede provocarea prin lansarea navelor Bremen și Europa. SUA, stat învingător în Primul Război Mondial, nu putea să nu emită pretenții la capitolul flotă de lux. Criza economică a fost marcată de lansarea în cursă a unei serii de pacheboturi. Străbăteau valurile mărilor SS Mariposa,   SS Monterey, SS Malolo  și  SS Lurline. Nici SS President Coolidge și President Hoover nu erau satisfăcătoare. Erau prea mici după gustul investitorilor și au fost lansate Manhattan și Washington la un preț de 21 milioane $ fiecare.

Data comenzii pentru SS President Hoover rămâne interesantă:26 octombrie 1929. Marea Britanie dorea să rămână regina mărilor la capitolul transport persoane. RMS Queen Mary a avut chila pusă în 1930 și a intrat în circuitul comercial în 1934. Era un adevărat colos în raport cu celelalte pacheboturi. Avea o lungime de 310 m și un deplasament de aproape 82.000t. Era cu mult peste Empress of Britain de 231 m ce a început cursele oceanice în 1930. 

 Criza economică din 1929 a fost dublată de un avânt deosebit al construcțiilor deosebit de costisitoare de tipul zgârie-norilor. Empire State Building a început să fie ridicat în 1930 și a fost terminat într-un singur an la un cost de aproape 41.000.000$. A depășit astfel în înălțime Chrysler Building terminat în 1930. Investițiile curgeau spre construcțiile monumentale, dar acestea nu puteau să acopere necesitățile maselor. Acestea dau avânt economiei la nivel de stat. Proiectanții și constructorii nu erau deloc economi când se discuta despre construcțiile monumentale și unele erau acoperite chiar cu aur lichid.

Nici România n-a fost ocolită de tendințele universale și a fost ridicat Palatul Telefoanelor în perioada 1929 – 1934. Era cea mai înaltă clădire din București cu cei 52, 5 m.

Dezvoltarea orașelor imense impunea și trecerea la realizarea de uriașe centrale electrice și hidrocentralele au început să fie la modă. În plus, asigurau energie ieftină și pentru industria de armament. Safe Harbor Hydroelectric Station asigura o putere de 422 MW și a fost construită în anii 1930 – 1931. Rock Island Dam de pe râul Columbia avea o putere instalată de 623, 7 MW, dar era prea puțin pentru consumul Statelor Unite ale Americii. Barajul Hoover a început să se ridice în 1931 pentru a asigura apa unei centrale cu o putere de 2.080 MW. Dnieper Hydroelectric Station avea o putere instalată de 560 MW și era una din cele mai puternice din lume. Din păcate, energia electrică era consumată în cea mai mare parte de industria militară și popoarele sovietice au profitat foarte puțin de investiția intrată în funcțiune în 1932.

Dezvoltarea economică impunea și un progres în domeniul mijloacelor de transport pentru scurtarea distanțelor. Dirijabilul părea un instrument interesant din perspectiva capacității de a străbate distanțe lungi. SUA a lansat în octombrie 1929 pe USS Akron, lung de 239, 3 m, și pe USS Macon în 1931. Erau folosite de forțele armate, dar puteau să străbată 11.000 km, mult în raport cu avioanele epocii.  Avioanele au început totuși să se impună prin rezistență și prin posibilitatea aterizării pe aerodromuri aflate în localități mai mici. Industria aeronautică implica însă forță de muncă înalt calificată și multă energie electrică pentru componentele din aluminiu. În Germania au început să fie utilizate aparatele Junkers Ju-52.

Trecerea la o nouă etapă tehnologică a aruncat în criză industriile tradiționale, cele care foloseau muncitori slab pregătiți și în număr mare. Se punea accent pe automatizare și mecanizare, ceea ce implica o politică de concedieri. Lumea industrială se transforma rapid. Dacă adăugăm și masivele cheltuieli militare, era firesc să nu existe fonduri pentru mase. Lupta pentru hegemonie mondială se declanșase în forță și era accelerată pe măsura trecerii timpului.