Criza de la Fashoda, ultimul conflict franco-britanic.
Criza rachetelor din Cuba, celebrul incident din perioada Razboiului Rece, a pus intreaga lume in fata unui pericol urias:un razboi nuclear care ar fi putut pune capat lumii asa cum o stim noi astazi. Paroxismul la care se ajunsese a fost evitat datorita diplomatiei cabinetului Kennedy si riscului pe care liderul sovietic, Nikita Hrusciov, l-a inteles la timp. Daca aceasta batalie a nervilor putea duce lumea catre un al treilea razboi mondial, evenimentele pe care le vom povesti, mult mai putin cunoscute, puteau porni prima conflagratie globala cu 16 ani mai devreme, principalii actori fiind Anglia si Franta, iar teatrul central de operatiuni fiind cel African. Ne propunem un scurt studiu asupra evenimentului ce a stabilit apartenenta a doua mari puteri la una dintre taberele razboaielor mondiale, incercand sa gasim motivele conflictului, in ce a constat si de ce nu a erupt.
Evenimentul pe care il vom dezbate are loc in orasul Kodoc, astazi apartinand nou formatului stat al Sudanului de Sud, pana in 2011 Sudanului, iar in perioada 1821 – 1956 Egiptului, iar dupa transformarea tarii Nilului in colonie, Imperiului Britanic. Precizam ca desi regiunea Sudanului facea parte oficial din statul egiptean la data incidentului de care vom discuta (1898), ea nu era administrata de egipteni sau de englezi, ci de mahdisti. Totusi, batalia de la Omdurman dintre anglo-egipteni si armata mahdista, castigate de primii, va insemna cucerirea capitalei statului religios si va lasa Sudanul intr-un vid de putere. Abia din 1899, cand razboiul mahdist [1]se va incheia in defavoarea miscarii initiate de liderului religios Muhammad Ahmad bin Abd Allah, [2]va fi proclamat condominionul Anglo-Egiptean al Sudanului, administrat de facto de britanici.
Incidentul de la Fashoda, vechiul nume al localitatii Kodoc, isi are bazele in hotararile Conferintei de la Berlin din 1885, intalnire cunoscuta pentru miza sa, si anume impartirea continentului negru intre puterile europene. Problema cea mai mare a fost cea a Bazinului Congolez, iar hotararea participantilor a fost de a desemna marile fluvii africane libere[3] si de a pune zona Republicii Democrate Congo de astazi, sub directa administrare a unei comisii al carei lider era regele belgian, Leopold al 2-lea.
A ramas astfel o problema majora nediscutata si anume zona Nilului Superior[4], acolo unde dorintele expanioniste ale Marii Britanii si Frantei se ciocneau. Daca francezii isi imaginau imperiul colonial de pe continentul African intantinzandu-se de la Dakar pana in Djibouti, englezii doreau un drum neintrerupt, mai exact o cale ferata de la Cape Town ori de la Capul Bunei Sperante pana in Cairo[5], asa numitul “Cape–Cairo” iar plasticitatea lui Cecil Rhodes[6] care voia Africa “"painted [British] Red" [7]reda foarte bine intentia britanicilor. Problema coloniala nu a fost cauzata doar de aceste dorinte ale occidentalilor si de vidul lasat de Conferinta de la Berlin, ci si de ocuparea Egiptului de catre Marea Britanie in 1882, fapt ce i-a nemultumit profund pe francezi. Exista la Paris o grupare care amintea populatiei de legaturile stranse dintre ei si egipteni, argumentele avandu-l in centru pe Napoleon[8] si pe Ferdinand de Lesseps[9], inginerul care a costruit canalul Suez. Astfel ca opinia publica din Hexagon era indemndata sa ceara alte teritorii drept despagubiri, iar Sudanul era cea mai buna varianta.
Astfel, in martie 1897, planul mai vechi al francezilor prinde contur. Gabriel Hanatoux, ministrul de externe, a ordonat lui Jean-Baptiste Marchand, alaturi de alti 11 ofiteri francezi sa se indrepte spre Africa de vest, sa isi formeze un detasament si apoi sa porneasca spre Fachoda si sa revendice teritoriul, inainte ca englezii sa afle despre misiunea lor. A reusit sa isi stranga o armata formata din aproximativ 150 de soldati senegalezi, iar la 20 iunie a ajuns la Libreville, Gabon. De acolo s-au indreptat catre Brazaville, iar de aici au navigat pe Congo, apoi pe Ubangi pana la Ouango. Au urcat apoi pe raul Jur si au ajuns la Sudd, o mlastina enorma ce facea legatura cu Nilul. Au iesit pe Nilul Alb, iar 10 iulie 1898 au ajuns la Fashoda. Toata expeditia a durat 14 luni[10], insa alaturi de drumul anevoios, proviziile pe care francezii le-au adus sunt impresionante. Margaret MacMillan spune ca ar fi vorba de 10 tone de orez, 5 tone de conserva de vita, o tona de cafea, 1300 de litri de vin rosu si de sampanie (pentru a sarbatori succesul preconizat), 16 tone de margele colorate si 70000 de metrii de panza colorata (folosite drept cadouri pentru localnici), cantitati foarte mari de munitie, un vapor pe care hamalii l-au carat dezasamblat, un pian mecanic, un steag francez si seminte de legume.[11][12]
In acest rastimp, armata engleza (in a carui componenta intra si Winston Churchill, in calitate de corespondent de razboi) condusa de Herbert Kitchener, aflata pe continetul african, castiga alaturi de egipteni batalia de la Omdurman. La doua zile dupa aceasta victorie, adica pe 4 septembrie 1898, un echipaj mahdist capturat ii informeaza pe englezi ca Fashoda este ocupata de francezi.[13], iar pe 18 septembrie, armata britanica, superioara numeric, ajunge in mica localitate sudaneza, unde intretine relatii amicale cu armata condusa de Marchand. Tot Margaret MacMillan ne spune ca trupele engleze au fost impresionate de gradinile de flori ale francezilor si de legumele pe care acestia le sadisera. Marchand, dupa ce accepta propunerea lui Kitchener de a bea wisky cu apa minerala spune “ Unul dintre cele mai mari sacrificii pe care le-am facut vreodata pentru tara mea a fost sa beau acel alcool tulbure ingrozitor”. Aceasta actiune denota relatiile dintre cele doua armate la Fachoda, unele clar amicale, chiar daca ambele au revendicat acel teritoriu destul de ferm. Totusi, reactiile de pe continent au fost opuse, ambele tabere reamintind rivalitatea si facand apel la stima si orgoliul national, iar opinia publica dorindu-si razboiul. “Daca cedam astazi, maine ne vom lovi de pretentii inca si mai absurde”[14], scria Daily Mail. Se auzeau zvonuri cum ca se pregateste o lovitura de stat in Franta, iar conducerea urma sa fie preluata de militari care vor unifica tara sub conducerea lor printr-un razboi impotriva Angliei. De asemenea, cetatenii englezi aflau din presa ce li se pregateste concetatenilor aflati in Franta. Evenimentul a fost controversat, astfel ca au aparut nenumarate caricaturi care ilustrau tensiunile dintre cele doua state.[15][16][17]
Mandria celor doua tari a fost inflamata, astfel ca mobilizarea a inceput, iar tentatia unui razboi colonial era mare, mai ales in randul englezilor. Acest fapt este dovedit de scrisoarea trimisa Ministrului de externe francez, Th. Delcasse, de catre ambasadorul francez la Londra, Alphonse Chodron de Courcel. in care este informat ca opinia publica din Marea Britanie doreste razboiul si il sfatuieste sa retraga trupele de la Fashoda. Pe 28 octombrie, prim ministrul britanic, Salisbury, il informeaza pe ambasadorul francez ca nu este dispus sa negocieze.[18] In ciuda avantului razboinic al prim-ministrului, regina Victoria l-a indemnat pe acesta sa gaseasca o cale de compromis si sa evite razboiul.
Invocand grija pentru sanatatea trupelor, francezii au retras trupele in noiembrie 1898. Motivul poate fi cautat in cel putin trei chestiuni: afacerea Dreyfus care a distras total opinia publica si a impartit-o in doua tabere, considerand astfel razboiul inutil si periculos; proaspata amintire a conflictului pierdut impotriva Germaniei care ii facea pe francezi dornici de razbunare, avand astfel nevoie de un aliat puternic si nu de inca un dusman;ratiunea guvernului de la Paris care a analizat obiectiv sansele de reusita ale unui razboi impotriva Angliei. Motivul real este imposibil de dovedit, dar suntem tentati sa consideram ca superioritatea navala britanica a dus la incheierea conflictului pe cale pasnica. Acesta a fost ultima disputa serioasa intre Franta si Marea Britanie si este considerata ca fiind baza viitoarei intelegeri cunoscute ca Antanta Cordiala. Concluzionam ca alaturi de razboiul franco-prusac, criza de la Fashoda a stabilit viitoarele aliante de pe continent, francezii renuntand la rivalitatea cu englezii si cautand sa ii atraga pe acestia de partea lor, iar importanta evenimentului povestit in cele doua razboaie mondiale este usor de intuit.
Bibliografie
1. https://en.wikipedia.org/wiki/Mahdist_War, accesat in data de 15.04.2016
2. https://en.wikipedia.org/wiki/Muhammad_Ahmad, accesat in data de 15.04.2016
3. https://www.herodote.net/26_fevrier_1885-evenement-18850226.php, accesat in data de 15.04.2016
4. http://courses.wcupa.edu/jones/his312/lectures/fashoda.htm, accesat in data de 17.04.2016
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cecil_Rhodes, accesat in data de 17.04.2016
6. https://en.wikipedia.org/wiki/Fashoda_Incident, accesat in data de 20.04.2016
7. http://www.lesclesdumoyenorient.com/Expedition-d-Egypte-1798-1801.html, accesat in data de 20.04.2016
8. http://www.bbc.co.uk/history/historic_figures/de_lesseps_ferdinand.shtml, accesat in data de 15.5.2016
9. http://courses.wcupa.edu/jones/his312/lectures/fashoda.htm, accesat in data de 20.04.2016
10. https://books.google.ro/books?id=8xyTCwAAQBAJ&pg=PT233&lpg=PT233&dq=criza+de+la+fashoda&source=bl&ots=rp7IPV26Cf&sig=KzLsyXuYl69KpO6qDhEVk7V5hV8&hl=ro&sa=X&sqi=2&ved=0ahUKEwidguaU6s_MAhWFDsAKHWFvAV8Q6AEIOTAE#v=onepage&q=criza%20de%20la%20fashoda&f=false, accesat in data de 20.04.2016
11. http://histoire-de-dire.blogspot.ro/2006/10/marchand-fashoda-ou-la-rue-vers.html, accesat in data de 12.05.2016
12. http://www.jstor.org/stable/25119114?seq=5#page_scan_tab_contents, accesat in data de 13.05.2016
13. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/3f/No_Fight_-_JM_Staniforth.png, accesat in data de 13.05.2016
14. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/2c/Rivals_-_JM_Staniforth.png, accesat in data de 13.05.2016
15. https://1.bp.blogspot.com/-TYFdf8qWWvU/VtMmWZR0S_I/AAAAAAAABBw/F9iVg81Iksw/s640/caricaturasobreelincidentefachoda%252CLePetitJournal%252C1898.jpg, accesat in data de 13.05.2016
[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Mahdist_War, accesat in data de 15.04.2016
[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Muhammad_Ahmad, accesat in data de 15.04.2016
[3] https://www.herodote.net/26_fevrier_1885-evenement-18850226.php, accesat in data de 15.04.2016
[4] Sudan si Uganda
[5] http://courses.wcupa.edu/jones/his312/lectures/fashoda.htm, accesat in data de 17.04.2016
[6] https://ro.wikipedia.org/wiki/Cecil_Rhodes, accesat in data de 17.04.2016
[7] https://en.wikipedia.org/wiki/Fashoda_Incident, accesat in data de 20.04.2016
[8] http://www.lesclesdumoyenorient.com/Expedition-d-Egypte-1798-1801.html, accesat in data de 20.04.2016
[9] http://www.bbc.co.uk/history/historic_figures/de_lesseps_ferdinand.shtml, accesat in data de 15.5.2016
[10] http://courses.wcupa.edu/jones/his312/lectures/fashoda.htm, accesat in data de 20.04.2016
[11] https://books.google.ro/books?id=8xyTCwAAQBAJ&pg=PT233&lpg=PT233&dq=criza+de+la+fashoda&source=bl&ots=rp7IPV26Cf&sig=KzLsyXuYl69KpO6qDhEVk7V5hV8&hl=ro&sa=X&sqi=2&ved=0ahUKEwidguaU6s_MAhWFDsAKHWFvAV8Q6AEIOTAE#v=onepage&q=criza%20de%20la%20fashoda&f=false, accesat in data de 20.04.2016
[12] http://histoire-de-dire.blogspot.ro/2006/10/marchand-fashoda-ou-la-rue-vers.html, accesat in data de 12.05.2016
[13] http://www.jstor.org/stable/25119114?seq=5#page_scan_tab_contents, accesat in data de 13.05.2016
[14]https://books.google.ro/books?id=8xyTCwAAQBAJ&pg=PT233&lpg=PT233&dq=criza+de+la+fashoda&source=bl&ots=rp7JIR24xc&sig=yfj_hgM5_-uUoe5aANp9KZczi90&hl=ro&sa=X&sqi=2&ved=0ahUKEwimy__lsdfMAhVF7RQKHT3RCFUQ6AEIOTAE#v=onepage&q=criza%20de%20la%20fashoda&f=false, accesat in data de 13.05.2016
[15] https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/3f/No_Fight_-_JM_Staniforth.png, accesat in data de 13.05.2016
[16] https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/2c/Rivals_-_JM_Staniforth.png, accesat in data de 13.05.2016
[17] https://1.bp.blogspot.com/-TYFdf8qWWvU/VtMmWZR0S_I/AAAAAAAABBw/F9iVg81Iksw/s640/caricaturasobreelincidentefachoda%252CLePetitJournal%252C1898.jpg, accesat in data de 13.05.2016
[18] https://fr.wikipedia.org/wiki/Crise_de_Fachoda, accesat in data de 13.05.2016