Cristofor Columb - Povestea și secretele din spatele exploratorului carea a descoperit Lumea Nouă
Cristofor Columb a fost un explorator spaniol (de origine italiană) care a pornit, la data de 3 august 1492 din orașul Palos de la Frontera (aflat în sudul Spaniei) și care a debarcat la data de 12 octombrie 1492, în Insula Guanahani (Bahamas din zilele noastre), fiind primul european ce a descoperit Lumea Nouă (în mod oficial, în cele ce urmează vom vedea că America mai fusese vizitată și de alți exploratori, doar că expedițiile acelor temerari nu fuseseră înregistrate în vreun jurnal sau act politic oficial).
Cristofor Columb, portret postmortem realizat de Sebastian del Piombo în 1519 (Sursa: https://www.metmuseum.org/search-results?q=Christopher+Columbus)
I. Copilăria lui Cristofor Columb
Cristofor Columb se naște pe 30 octombrie, în anul 1451 (cu toate că unii istorici cred că acesta s-ar fi născut pe 26 august, ce de a doua dată este data acceptată de cei mai mulți), în orașul Genova (din nord-vestul Italiei de astăzi), fiind fiul lui Domenico Colombo, un comerciant de lână, care totodată deținea și o mică prăvălie de brânzeturi în orașele Genova și Savona și al Susannei Fontanarossa. Cu privire la originile lui Cristofor Columb există foarte multe controverse. Astfel, unii istorici, precum istoricul spaniol Salvador de Madariaga, afirmă în anul 1940 faptul că Cristofor Columb ar fi fost de origine marrano, adică un evreu (a cărui familie, în urma predării orașului Granada de către Sultanul Boabdil, aflat în stăpânirea musulmanilor până la acel moment, către regii Ferdinand și Isabela de Castilia, la 2 ianuarie 1492, putea... fie să se convertească la catolicism, așa cum îi obligau cuceritorii spanioli pe locuitorii musulmani ce voiau să rămână în Regatul Castiliei și Aragonului, fie să plece în altă parte a Europei, ceea ce s-a și întâmplat până la urmă, tatăl lui Columb, Domenico plecând la Genova), sprijinită pe faptul că cele mai multe fonduri financiare obținute pentru finanțarea primei lui călătorii, în anul 1492 le-a obținut de la 3 bancheri evrei conversos (convertiți la religia romano-catolică): Luis Santangel, Gabriel Sanchez (trezorierul Coroanei de Aragon) și Don Isaac Abarbanel[1] sau sefardi (idée susținută de scriitorul evreu Simon Wiesenthal, întrucât aceștia se aflau în Spania și conviețuiseră cu musulmanii încă din secolul al-VIII-lea, de la momentul venirii și cuceririi regiunii de către trupele comandantului arab Tariq Ibn Ziyad).
Mai mult decât atât, alți istorici afirmă faptul că originea lui Columb ar fi putut fi catalană (ipoteză susținută de istoricul peruvian Luis Ulloa) sau portugheză, teorii bazate pe faptul că numele Colom (așa cum voia Cristofor să-i spună cei din jurul său) era un nume de familie foarte răspândit în Regatele Cataluniei și Portugaliei în secolul al-XV-lea (când s-a născut el).[2] Însă toate aceste teorii sunt speculații și nu au putut fi demonstrate științific și istoric, nici atunci și nici acum (ce știm sigur e că, dacă certificatul lui de naștere a fost emis la Genova, e clar că el a fost, aplicând conceptul de cetățenie din zilele noastre, italian). Totodată, el a mai avut trei frați și o soră: Bartolomeo, Giovanni Pellegrino, Giacomo și Bianchinetta.
Bartolomeo a avut un magazin de cartografie în Lisabona ( un magazin de unde, practic, marinarii își comandau și cumpărau hărți, întrucât în contextul Perioadei Marilor Descoperiri Geografice, în care marinarii genovezi, spanioli sau portughezi citiseră faimoasa carte a lui Marco Polo”, Milionul”, în cadrul căreia Polo prezintă, într-o notă hiperbolică și cel puțin îndoielnică, bogăția anumitor orașe din sudul Chinei pe care le-a văzut în cadrul călătoriei pe care a realizat-o acolo între 1271-1295, când se reîntoarce la Veneția sau auziseră legende despre “Părintele Ioan”, un rege foarte bogat dintr-un ținut necunoscut al Africii, cel mai probabil Etiopia, voiau să-i cumpere hărțile pentru a călători în acele ținuturi și a vedea cu mâna lor, ce e adevărat și ce nu, Cartografia fiind în acea perioadă, secolele XIV-XVI, o afacere foarte profitabilă, din care puteai face foarte mulți bani, fiindcă era foarte greu să realizezi acele hărți).
Acesta, fascinat din copilărie de poveștile marinărești pe care Bartolomeo, fratele lui mai mare i le spunea, decide la 15 ani, să se alăture marinei comerciale portugheze. Mai mult decât atât, acesta își face ucenicia de marinar în Marea Ligurică și Marea Tireniană, iar mai apoi navighează pentru prima dată în largul Oceanului Atlantic (spre Insulele Madeira), acel moment fiind probabil crucial în dorința sa de a găsi o nouă rută către Asia, iar în 1476, după ce a supraviețuit unui naufragiu întâmplat în apropierea Capului Sf.Vicențiu (cel mai sudic punct al Portugaliei), acesta se stabilește în Lisabona.[3] Acolo, amândoi sunt angajați în calitate de cartografi, însă Columb va lucra în principal, ca antreprenor maritim ( el fiind cel care se ocupa de toate aspectele importante în realizarea unei expediții).[4] În 1477, acesta navighează, alături de marina comercială portugheză, în Islanda și Irlanda, iar în 1478, cumpără zahăr din Insula Madeira, ca agent al firmei genoveze Centurioni (care îl rafina și apoi îl vindea în Florența, Lucca, Pisa, celelalte state italiene și Imperiul Bizantin).[5]
La vârsta de 28 de ani, în 1479, Columb o întâlnește pe Felipa Moniz (al cărui tată, Bartolomeo Perestrello, fusese guvernator al Insulei Porto Santo din Arhipelagul Madeira și care, deși murise cu 20 de ani înainte de nunta Felipei cu Cristofor Columb, în 1459, zestrea pe care i-o lăsă Felipei includea și hârtiile lui personale, printre care se găseau niște instrucțiuni de navigație, precum și portulane ale Oceanului Atlantic, adică niște hărți ce prezentau marile porturi europene de pe Coasta Atlanticului) și se căsătorește cu aceasta, cei doi având și un fiu, pe nume Diego Columb. Conform biografului lui Columb, istoricul spaniol Bartolome de Las Casas, acesta relatează următoarele cu privire la acele portulane ale lui Perestrello și anume că: “lumea fremăta de tot felul de descoperiri care se făceau de-a lungul Coastei Guineei și prin arhipeleagurile din Atlantic, iar Bartolomeo Perestrello spera să facă și el niște descoperiri, folosind ca bază, Porto Santo.
Astfel de descoperiri erau, într-adevăr, apropiate…și prin urmare, Bartolomeu Perestrello pesemne că avea instrumente, hârtii și hărți de navigație și că acestea i-au fost încredințate lui Cristofor Columb de soacra lui. El s-a bucurat foarte mult văzându-le și se pare că acest dar…l-a făcut să cerceteze mai amănunțit practicile și lecțiile pe care le putea învăța din experiența portughezilor ca să navigheze spre Elmina (sau Rio del Oro”, râul de aur” cum îi spuneau spaniolii) și Coasta Guineei, unde aceștia au întreprins mai multe călătorii.”[6] Ulterior, între 1482 și 1485, Columb călătorește și face negoț pe Coasta Guineei și Coasta de Aur (la acea vreme, sfârșitul secolulului a-XV-lea, portughezii au denumit-o astfel, deoarece în 1482, când au ajuns în această zonă, au descoperit foarte mult aur, ca atare, au decis să construiască un fort în zonă, numit Elmina, aflat pe teritoriul Ghanei de astăzi) și se întâlnește cu marinarii portughezi, care…îi oferă cunoștiințele lor de navigație și îi arată cum poate folosi sistemul de vânturi din Atlantic, acest moment trezind în el și mai tare dorința de a găsi o rută spre Țara Chitailor (adică China) și prevestind…Călătoria spre America.
II. În căutarea “Lumii Noi”. Cele 4 călătorii ale lui Columb în America (1492-1493, 1493-1496, 1498-1499 și 1502)
Perioada în care Columb voia să descopere o nouă rută spre Țara Chitailor, secolul al-XV-lea, era începutul Marilor Descoperiri Geografice și al progreselor în domeniul navigației, una în care prințul Henric Navigatorul (un bărbat foarte ambițios, cu un formidabil simț practic și curajos), fiul Regelui Joao I al Portugaliei (1385-1433) a întemeiat o școală de navigație la Sagres (un orășel din sudul Portugaliei), a pornit o cruciadă împotriva Regatului Marocului, reușind astfel să cucerească Ceuta în 1415 și a inițiat colonizarea insulelor Madeira și Azore (ce ajung teritorii ale Regatului Portugaliei în anii 1430).
Mai mult decât atât, tot în timpul lui Henric Navigatorul, portughezii trec în 1434, de Capul Bojador (limita geografică până la care europenii credeau că se putea naviga în siguranță la acea vreme, în secolul al-XV-lea), iar în 1445, o altă expediție portugheză alcătuită din 26 de corăbii pornește spre Rio de Oro (Sahara Occidentală de astăzi), iar câteva trec de această limită și ajung în zona Capului Verde și a fluviului Senegal (extinzând astfel zona navigației sigure a europenilor până în Africa de Vest).[7]
Nu în ultimul rând, marinarul venețian (dar care va naviga sub pavilionul Regatului Portugaliei), Alvise Da Cadamosto, va fi primul european care ajunge în Insulele Capului Verde și în Guineea, luând contact cu africanii de acolo (wolofii, un trib din Africa de Vest) și cu regele lor, Budomel, care i-a oferit lui Cadamosto 100 de sclavi, în schimbul a 7 cai, și l-a invitat la reședința sa (acest moment putând fi considerat practic începutul infamului comerț cu sclavi realizat de europenii din Europa Occidentală, care va dura până în secolul al-XIX-lea).[8]
Mai mult decât atât, în 1482, exploratorul Diogo Cao ajunge până la Golful Walvis (din Namibia de astăzi), iar în decembrie 1488, un alt explorator portughez, Bartolomeo Dias ajunge la Capul Furtunilor (un nume foarte sugestiv pentru acel loc din sudul Africii, având în vedere cât de multe furtuni se petreceau în acea perioadă, mai ales primăvara și toamna), dar pe care Dias îl va reboteza…Capul Bunei Speranțe, în speranța că activitatea comercială cu Indiile de Est (India și Asia de Sud-Est) urma să fie realizabilă, acesta fiind cel mai îndepărtat punct din Africa în care portughezii reușiseră să ajungă![9] Era Marilor Descoperire Geografice era pe cale să înceapă…
Astfel, Cristofor Columb, motivat de…succesele maritime ale portughezilor și de faptul că el și marinarii lui au întâlnit un bărbat care le spusese că, în urmă cu 40 de ani, navigase până în Marea Sargaselor, un vast sector din Oceanul Atlantic acoperit de sargase (un fel de alge), de care i-a spus să nu se teamă și că văzuse în acele ape, obiecte aduse de curenți dinspre vest:copaci și plante necunoscute, pirogi și bărci, bucăți de lemn cioplite ciudat, chiar cadavre de oameni care nu erau nici de origine europeană, nici africană (ceea ce-i demonstra că și alții au navigat prin Oceanul Atlantic și că dacă ei au făcut-o, el de ce nu ar putea s-o facă…), decide să pornească în căutarea unei noi rute spre Țara Chitailor.[10]
Mai mult decât atât, Columb va beneficia și de sprijinul lui Paolo dal Pozzo Toscanelli (un bancher, geograf și cartograf florentin) care i-a scris noului rege al Portugaliei (Joao al-II-lea al Portugaliei, rege al Portugaliei, prima dată, timp de 4 zile, între 11-15 noiembrie 1477 și a doua oară, între 1481-1495), că între Portugalia și China erau doar 5.000 de mile și că Senior Columb ar putea face escale în Insulele Antilia și Cipangu pentru a ajunge la destinația dorită și în ultimă instanță….de cel al regilor Ferdinad și Isabela de Castilia, convinși de trezorierul vistieriei regelui Ferdinand, Luis de Santangel, să-i susțină inițiativa lui Columb (întrucât acesta prezentase ideea pe rând, regelui Portugaliei, Joao al-II-lea, apoi regelui Angliei, Henric al-VII-lea și Curții Franceze, dar toți acești monarhi îl refuzaseră), întrucât cheltuielile Regatului Castiliei și Aragonului erau modeste (Reconquista, șirul de conflicte dintre spanioli și mauri dintre secolele VII-XV se terminaseră la 2 ianuarie 1492, când regele Ferdinand intră triumfător în Palatul Alhambra din Emiratul Granadei, ultimul bastion al Spaniei Musulmane), iar profiturile unei asemenea întreprinderi puteau fi colosale, în timp ce pierderile economice, în cazul în care Columb făcea o descoperire pentru un alt regat erau irecuperabile.
Astfel, Regina Isabela îi oferă, în urma unui contract realizat între acesta și Coroana Spaniolă, funcțiile ereditare de amiral, vicerege și guvernator general al tuturor insulelor și teritoriilor pe care le-ar fi descoperit, plus dreptul de a-și numi proprii guvernatori în teritoriilor descoperite și 10% din profiturile realizate din negoț.[11] La 3 august 1492, Columb pleacă din portul Palos de la Frontera, cu cele 3 corăbii ale sale (Nina, Pinta și Santa Maria) sperând să calce pe urmele lui Marco Polo, ajungând în Țara Chitailor. Din fericire pentru el, va realiza un lucru mai măreț decât Polo și anume…va descoperi un nou continent:America. Epoca Marilor Descoperiri Geografice tocmai începuse…
Hartă a lumii folosită de Columb în călătoriile sale spre Lumea Nouă, circa 1490
(Sursa:https://www.researchgate.net/figure/Christopher-Columbus-map-of-the-world_fig2_295401822 )
Călătoria lui Columb fusese marcată de numeroase furtuni, iar în ciuda faptului că între 2-6 octombrie ajunseseră destul de aproape de uscat, încât să urmărească zborul păsărilor care se îndreptau spre sud-vest, echipajul navei Pinta se revoltă tocmai pentru că nu văzuseră pământul. Cu toate acestea, în dimineața zilei de 12 octombrie, căpitanul navei Pinta, Martin Alonso Pinzon, este cel care observă uscatul și îi comunică rapid observația lui Columb. Acesta fremăta de bucurie, crezând că descoperise Țara Chitailor. De fapt…el descoperise America (un pământ, pe care îl mai vizitaseră și vikingul Leif Eriksson, în secolul al-X-lea sau amiralul chinez Zheng He, la jumătatea secolului al-XV-lea după cum ar susține amiralul american Gavin Menzies în cartea sa, “1421.The year when The Chinese reached America”, însă întrucât nici în cazul lui Eriksson și
Debarcarea lui Cristofor Columb în insula Guanahani (1846), lucrare a pictorului american John Vanderlyn, 1846 (Sursa:https://en.wikipedia.org/wiki/Christopher_Columbus#/media/File:Landing_of_Columbus_ (2).jpg)
.jpg){kind=link}
nici al lui Zheng He nu avem documente care să ateste acest fapt istoric, Columb este creditat drept descoperitorul oficial al Americii) și tocmai debarcase pe Insula Guanahani (Bahamas de astăzi). Aceasta era locuită de populația taino (o populație din zona Caraibelor), iar Columb o revendică în numele Spaniei, numind-o San Salvador. Navigând timp de 2 săptămâni prin Bahamas, el și marinarii lui au luat la bord 7 băștinași taino (care-l vor însoți la întoarcerea din prima călătorie în Spania, ca să fie învățați limba castiliană, astfel încât să contribuie la convertirea celorlalți locuitori, când se vor întoarce pe insulă). De asemenea, băștinașii îl îndrumă spre un loc numit Cuba”, care cred că trebuie să fie Cipango, după câte spun acești oameni despre mărimea și bogățiile sale”[12].
Chiar și așa, Cipango (Japonia) și China aveau să rămână doar niște miraje pâlpâitoare la un orizont care nu putea fi atins niciodată, iar nerăbdarea lui de a descoperi și a căpăta bogății cât mai repede este déjà evidentă dintr-o însemnare din jurnalul său personal (adresată regelui și reginei), din 19 octombrie 1492:”Nu mă străduiesc foarte tare să văd totul amănunțit pentru că vreau să descopăr și să cercetez cât mai mult, astfel încât să mă întorc la Înălțimile Voastre, în aprilie, cu voia Domnului. E adevărat că, aflând unde se găsesec o grămadă de aur sau mirodenii, voi rămâne până ce voi căpăta cât mai mult din acestea. Iar din această pricină nu fac decât să merg tot înainte, ca să văd dacă dau de ele.”[13] În cele ce urmează, spaniolii explorează coasta nord-estică a Cubei timp de 6 săptămâni, iar la începutul lunii noiembrie, Columb trimite o solie în satul indian Holguin, sperând că acesta se va dovedi o mare capitală asiatică, însă…a fost foarte dezamăgit să afle când interpretul său (care știa inclusiv limbile ebraică, aramaică și arabă) nu s-a putut înțelege cu băștinașii.
Mai mult decât atât, un alt aspect psihologic interesant cu privire la prima călătorie a lui Columb în America este…entuziasmul acestuia cu privire la abudența bogățiilor pe care le găsea. Acesta spunea că teritoriile noi descoperite erau de o fertilitate extraordinară, ce nu putea fi comparată cu altele, în care mirodeniile se găseau din abundență, că existau mine de aur și alte metale, ce așteptau să fie exploatate.[14] Bumbacul, masticul, lemnul de aloe, rubarba, condimentele, sclavii și “încă o mie de lucruri de preț” se puteau găsi toate din belșug. În realitate, exploratorul fusese complet indus în eroare de ceea ce găsise...În locul populației educate și cu maniere alese...dăduse peste neamuri care umblau despuiate și care i se păreau incredibil de primitive. Cu toate că erau “bine clădiți, cu trupuri arătoase și chipuri atrăgătoare”, după cum nota acesta, indienii erau, totodată...creduli, încântați că li se ofereau tichii roșii, mărgele, bucăți de sticlă și cioburi de oale.[15]
Nu știau nimic despre arme, așadar se tăiaseră când apucaseră săbiile de lamă, din pricina ignoranței și rosteau orice rugăciune pe care spaniolii le-o cereau. [16] De fapt, scrisoarea în care povestea atât de intens extraordinarele sale descoperiri și ale cărei copii au fost răspândite cu o asemenea iuțeală, încât ajunseseră la Roma, Basel, Paris și Anvers, înainte că echipajul lui Columb să se întoarcă...erau un fals grosolan, o înșiruire surprinzătoare de exagerări și minciuni, întrucât mine de aur nu găsise, iar plantele identificate drept scorțișoară, rubarbă și aloe... nu erau nici pe departe așa ceva.[17]
În timpul acestei călătorii, Columb și echipajul său descoperiseră Insulele Cuba (la 28 octombrie 1492) și Hispanola (la 5 decembrie 1492), însă cum câștigurile materiale fuseseră relativ mici, iar Santa Maria (nava amiral a lui Columb) fusese distrusă pe 24 decembrie, în același an, el și oamenii săi de pe Pinta și Nina au trebuit să se întoarcă acasă. În luna februarie a anului 1493, Columb s-a dus într-o scurtă audiență la regele Joao al-II-lea (întrucât el și marinarii lui naufragiaseră pe 15 februarie, pe Insula Santa Maria din Arhipelagul Azore, de unde fuseseră preluați de o navă a Marinei Regale Portugheze, portughezii dorind să se arate binevoitori, dar și să-l iscodească pe Columb, să vadă ce secrete din călătoria sa le putea divulga, însă el nu le-a făcut jocul), căruia îi spusese scurt și sec că… descoperise Asia, din câte se pare, încălcând termenii Tratatul de la Alcacovas din 1479 (în cadrul căruia se stipula că, cu excepția Insulelor Canare, controlate de spanioli, Guinea și minele ei de aur, precum și Insulele Madeira și Azore rămâneau în posesia portughezilor și mai mult decât atât că…ei aveau dreptul de a revendica și face comerț în toate teritoriile de la sud de Canare).
Cum, însă, în 1494, la Roma ajunsese papă un spaniol, Rodrigo Borgia (care ia numele de Papa Alexandru al-VI-Lea și va ajunge subiectul unui serial cu titlul omonim pe HBO), spaniolii s-au gândit să strângâ fonduri pentru o nouă expediție și să-l convingă pe papă să schimbe tratatul, ceea ce…s-a și întâmplat. Astfel, la 7 iunie 1494, este semnat Tratatul de la Tordesillas, prin intermediul căruia s-a convenit următorul lucru: teritoriile de la vest de paralela de 31°vest (la care se află Insulele Capului Verde), puteau fi explorate și revendicate de Regatul Spaniei, iar cele aflate la est de această paralelă...puteau fi explorate și revendicate de Regatul Portugaliei).
În cele din urmă, Columb se întoarce, în aprilie 1493, la Curtea Spaniolă, aducând în fața regilor Ferdinand și Isabel, câțiva indieni taino, papagali multicolori, ardei, cartofi, cacao și nu în ultimul rând, câteva pepite de aur, asfel încât, având în vedere noul tratat semnat și faptul că cei doi regi voiau să vadă dacă poate aduce și mai mult aur și alte bogății acasă, Columb este trimis într-o altă expediție.
În cadrul celei de A doua călătorii (1493-1496), Cristofor Columb pleacă din Insulele Canare cu o flotă alcătuită din 17 nave care ajung până în Insula Dominica. Navigând spre sud, el se întâlnește cu caraibii, un trib de canibali care luau adesea prizonieri dintr-un grup rival indigen numit arawak, ca aceia pe care spaniolii îi văzuseră cu un an înainte.[18] Totuși, când s-a întors la Navidad (așezarea pe care marinarii lui o fondaseră pe Insula Hispanola, în 1492, care este practic, primul oraș fondat de spanioli în Lumea Nouă) și-a dat seama că cei din tribul arawak erau mai puțin supuși și prietenoși decât susținuse el și asta pentru că…majoritatea, dacă nu chiar toți fuseseră omorâți de indigeni, fiindcă furaseră aur și femei, deși motivul real nu ne este cunoscut.[19]
Principala lui responsabilitate din cadrul acestei a doua expediții a fost aceea de a întemeia o colonie viabilă, dar din aprilie și până în septembrie 1494, tot ce a făcut el nu a fost decât…să exploreze Cuba și Jamaica și să-și pună echipajul să jure că ele făceau parte din Asia Continentală. Întors în Hispanola, el refuză convocarea regilor de a se întoarce acasă, însă rămâne în grațiile acestora, care îl însărcinează să conducă o altă expediție, în cadrul căreia descoperă gura fluviului Orinoco (din Venezuela de astăzi, pe care, în loc să-l considere un afluent al Amazonului, el crede că acesta este “un paradis terestru…din care izvorăsc 4 dintre cele mai mari fluvii ale lumii:Gangele, Tigrul, Eufratul și Nilul”, fapt ce ne arată mai mult o intensificare a spirtualității lui, decât o maturizare a percepției sale geografice).[20]
Totuși, în momentul în care se întoarce în Hispanola, Columb descoperă că…situația se agravase, iar nesfârșitele rapoarte negative privind adiminstrația insulei, o răscoală a coloniștilor spanioli împotriva administrației lui și refuzul lor de a mai înceta să prindă sclavi, toate acestea îi fac pe regii Ferdinand și Isabela să inițieze o anchetă, una care se termină…cu arestarea și trimiterea lui Columb înapoi în Spania, în lanțuri, acesta urmând a fi eliberat de abia după 2 ani.[21]
Ca atare, în cea de A treia expediții pe care Columb o va întreprinde, în Peninsula Paria (din nordul Venezuelei), între 1498-1499, acesta va descoperi acolo și într-un șirag de insulițe din apropierea Venezuelei… mulțimi de perle mari cât nucile, frumoase și lucioase, pe care el și oamenii lui și le-au burdușit în saci și le-au trimis în Spania. În cea de a-4-a și ultima sa călătorie (dintre 1502-1503), Columb a vrut să descopere o strâmtoare prin care să treacă și să colonizeze teritoriile de astăzi ale statelor Panama și Costa Rica, dar acest plan…a fost un eșec total.
III. Concluzii. Columb “eroul” Vs Columb “criminalul”
În cele din urmă, pe 20 mai 1504, din ce în ce mai slăbit de febra tropicală și guta pe care le contractase în timpul celei a-3-a și de a-4-a călătorii (boală, care, medicii din zilele noastre, spun că nu ar fi gută, ci de fapt…artrită reactivă, o inflamație cauzată de bacteriile intestinale pe care le avea în corp, probabil după ce căpătase o boală cu transmitere sexuală, chlamydia sau gonoree, datorită multiplelor contacte sexuale neprotejate pe care le avusese cu fetele tinere indigene), Columb moare…trist și dezamăgit, fiindcă nu primise acel procent de 10% din toți banii pe care i-a obținut din expedițiile pe care le întreprinsese și tranzacția pe care o făcuse cu Regatul Spaniei (regii Ferdinand și Isabela considerând că, din moment ce îi retrăseseră titlul de amiral deoarce nu mai aveau nevoie de el, dată fiind starea lui de sănătate precară, au considerat că nu are de ce să-și mai primească banii), dar mai presus de toate, pentru că unul dintre rivalii săi, exploratorul spaniol (de origine venețiană)… Amerigo Vespucci, care explorase la rândul său, în anii 1499-1500, Coasta Venezuelei primise laurii, zona descoperită de el ( și apoi tot continentul sud-american și zona Caraibilor), fiind numită America, deși nu el fusese primul care le descoperise, ci doar… oferise mai multe relatări scrise cu privire la ceea ce văzuse.
În concluzie, putem spune că este greu să judecăm persona (masca socială), multitudinea fațetelor personajului istoric Cristofor Columb și asta pentru că el poate fi văzut prin 2 lentile diferite. Columb “exploratorul” a fost un temerar prin excelență, o persoană extraordinar de curajoasă, ambițioasă și încrezătoare (poate prea încrezătoare în ideile sale, întrucât nu ajunsese în Țara Chitailor așa cum crezuse, dar tot descoperise un ținut fertil) în planul său, având în vedere argumentele geografice și sprijinul cartografilor și al bancherilor pe care se baza, care a pus degetul în Oceanul Atlantic, a înfruntat furtuna și nemulțumirea oamenilor săi, reușind să descopere o nouă lume. Pe de altă parte, Columb “colonizatorul” a fost o persoană lipsită de scrupule, dură, violentă și insensibilă, capabilă de a face orice, a aplica orice supliciu ca să obțină bogățiile la care voia să ajungă, punându-și soldații să-i biciuiască, să le omoare famiile și prietenii și să le distrugă satele indigenilor pe care îi întâlnise în timpul celei de a-3-a călătorii (dintre 1498-1499, din Venezuela) sau să le promită soldaților din subordinea sa că…pot să violeze sau să aibă relații sexuale cu câte fete vor, atâta timp cât fiecare îi aduce un sac de perle albe.
În primii anii ai secolului al-XVI-lea, Columb este descris drept “eroul care a învins oceanul” de istoriografia imperială spaniolă, ca mai apoi, de la istoricul spaniol Bartolome de Las Casas și până la istoricul englez din secolul XXI, Peter Frankopan, toți istoricii , europeni și americani, deopotrivă, să-l condamne pentru distrugerile și crimele comise împotriva indigenilor din Caraibe, mai multe statui ale lui acestuia din statele Boston, Minnesota și Virginia ajungând să fie avariate în vara lui 2020, o dată cu declanșarea mișcării “Black Lives Matter” în S.U.A (el fiind văzut de tinerii americani drept o figură crudă și lacomă de la începutul Imperialismului European)[22], astfel, el putând fi considerat pe drept cuvânt...”Columb Criminalul”!
Bibliografie
I. Surse secundare
1. Frankopan, Peter, Drumurile Mătăsii.O nouă istorie a lumii, Editura Trei, Colecția Istorie, București, 2019
2. Paine, Lincoln, Marea și Civilzația, Editura Polirom, Colecția Historia, Iași, 2015
II. Surse web
1. https://en.wikipedia.org/wiki/Origin_theories_of_Christopher_Columbus#Crypto-Judaism
2. https://www.britannica.com/biography/Christopher-Columbus
3. https://www.nytimes.com/2020/06/10/us/christopher-columbus-statue-boston-richmond.html
[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Origin_theories_of_Christopher_Columbus#Crypto-Judaism
[2] Ibidem
[3] https://www.britannica.com/biography/Christopher-Columbus
[4] Ibidem
[5] Ibidem
[6] Pentru citat vezi Lincoln Paine, Marea și Civilzația, Editura Polirom, Colecția Historia, Iași, 2015, Capitolul 14 ( , , Înconjurul lumii”), Subcapitolul , , Cristofor Columb, p.328
[7] Peter Frankopan, Drumurile Mătăsii.O nouă istorie a lumii, Editura Trei, Colecția Istorie, București, 2019, Capitolul 11 (, , Drumul Aurului”), pp.225-229
[8] Ibidem
[9] Ibidem
[10]Ibidem
[11] Ibidem
[12] Pentru citat vezi vezi Lincoln Paine, Marea și Civilzația, Capitolul 14 ( , , Înconjurul lumii”), Subcapitolul , , Cristofor Columb”, p.330 (apud Philips, Worlds of Christopher Columbus, p.163)
[13] Pentru citat vezi Marea și Civilzația, Capitolul 14 ( , , Înconjurul lumii”), Subcapitolul , , Cristofor Columb”, p. p.330 (apud Philips, Worlds of Christopher Columbus, p.164)
[14] Peter Frankopan, Op.cit, pp.230-231
[15] Ibidem
[16] Ibidem
[17] Ibidem
[18] Lincoln Paine, Op.cit, pp.331-333
[19] Ibidem
[20] Ibidem
[21] Ibidem
[22] https://www.nytimes.com/2020/06/10/us/christopher-columbus-statue-boston-richmond.html