Convenția otomano–austriacă de la Constantinopol privind cedarea Bucovinei (1775)

Sublima Poartă cedează și remite curții imperiale teritoriile mărginite pe de o parte de fluviul Nistru, Ungaria și Transilvania, și pe de altă parte de granițele explicate mai jos, pentru a avea o comunicare ușoară ș ineîntreruptă cu provinciile Galiției și Ludomiciei, restituite din partea regelui și Republicii Poloniei curții imperiale, și care se găsesc acum sub dominația sa;și această favoare s-a făcut în urma petițiilor maiestăților lor, împăratul și împărăteasa romanilor, și pentru a le demonstra și pentru a executa ceea ce este cuvenit neîndoielnicei prietenii și bunei vecinătăți, astfel încât de acum înainte sus-numitele teritorii trebuie să rămână pentru totdeauna sub dominația imperială ca și propriile sale posesiuni;și pentru a determina și distinge limitele care separă în viitor cele două imperii trebuie să se trimită comisari din ambele părții, și s-a stipulat ca granițele stabilite de ei să fie dumnezeiește păstrate, de la frontierele Transilvaniei până la pământurile Hotinului, conform hărții autentice prezentată de primul ministru al curții imperiale și care hartă a fost acceptată de Sublima Poartă. […]

Bogdan Murgescu, Istoria României în texte, București, Editura Corint, 2001