Controverse privind amplasarea statuii lui Mihai Viteazul
În urmă cu aproape 150 de ani, locul unde urma să fie așezată statuia lui Mihai Viteazul a fost subiect de dezbatere pentru întreaga clasă politică, atât în parlament și guvern, cât și în presă.
Maiorul Pappazoglu vedea monumentul amplasat pe dealul Mihai Vodă, cu demolarea ansamblului ctitorit de domnitor, propunere însușită inițial de către Amicii Bellelor-Arte. Alte propuneri au fost Rondul de la Șosea (șoseaua Kiseleff), Piața Tribunalelor din fața Parcului Cișmigiu sau Piața Teatrului Național, cu o argumentație că aici exista un spațiu generos care permitea primirea monumentului, scrie muzeograful Cezar Petre Buiumaci, pe pagina de Facebook a Muzeului Municipiului București.
Cu această propunere, comisa desemnată de Amicii Bellelor-Arte nu este de acord pentru că aici „contrastul ar fi însă tare neplăcut (ca să nu zicem până la un punct ridicul) de a vedea această întrupare a glorielor noastre militare, restrânsă într-un spațiu mărunt dinaintea unui edificiu care nu deșteaptă în anima privitorului decât idee de petreceri mai mult sau mai puțin literare”.
Despre dealul Mihai Vodă, comisia consideră că mănăstirea ruinată urma să fie demolată, lansând propunerea prin întrebarea „Nu s-ar putea oare doborând acum de îndată clădirile ruinate ale monastirii, să se creeze pe platforma acelui deal o esplanadă înălțată și frumos potrivită, pe care locul altarului actual ar fi prefăcut într-o criptă boltită subterană deasupra căreia s-ar înălța monumentul, planând astfel asupra unei mari părți a orașului?”
Acest lucru prevedea amplasarea monumentului pe vatra mănăstirii Mihai Vodă, unde urmau să fie aduse, de la mănăstirea Dealu, osemintele domnitorului. Astfel s-ar fi realizat o piață de arme la intrarea în cartierul militar din Dealul Spirii, care să pornească de la statuia lui Mihai Viteazul, devenind accesul la capătul „acelui șir de cazarme ce se destind pre Dealul Spirei, și ostașii români, intrând și ieșind din acel cartier, ar avea pururea dinaintea lor monumentul care le-ar aminti despre gloriile militare ale patriei”.
Eugeniu Carada vedea statuia amplasată în Piața Palatului, pe un soclu majestuos, lucru ce se va întâmpla după 65 de ani cu ecvestra lui Carol I. El era de părere că între Gheorghe Lazăr și Ion Heliade Rădulescu ar fi mai potrivită amplasarea statuii lui Matei Basarab dându-și mâna cu Vasile Lupu. Cu toate acestea, unii autori sunt de parere că C.A. Rosetti și Eugeniu Carada au fost artizanii așezării monumentului în Piața Universității, amplasament pentru care au făcut o campanie în ziarul „Românul”, punând accent pe însemnătatea pe care o avea locul respectiv. Academia, așa cum se intitula Universitatea la acea dată, se ridicase de doar cinci ani și reprezenta continuatoarea Academiei Domnești de la Sfântul Sava, statuia urmând a fi amplasată în apropierea altarului bisericii mănăstirii Sfântul Sava, în fața Universității.
Foto sus: Imagine din Colecția Fotografii și cărți poștale a Muzeului Municipiului București
Bibliografie:
Ioana Beldiman, Sculpturi franceze. Un patrimoniu resuscitat, Editura Simetria, Bucureşti, 2005;
Ioana Beldiman, Sculptura franceză în România (1848-1931). Gust artistic, modă, fapt de societate, Editura Simetria, Bucureşti, 2005;
Ioana Vlasiu, „Voievozi, miniştri, nimfe şi giganți. Despre câteva statui bucureştene vechi (I)” în revista Arhitext Design nr. 5 / 1998;
Gheorghe Crutzescu, Podul Mogoşoaiei. Povestea unei străzi, Editura Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, ediția a III-a, 2011;
Victoria Dragu Dimitriu, Poveşti cu statui şi fântâni din Bucureşti, Editura Vremea, Bucureşti, 2010;
Liviu Brătescu, Liberali versus consrvatori. Monumente publice şi memorii concurente în România modernă (1866-1914), Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2015;
Emanuel Bădescu, „Inaugurarea statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul” în Ziarul Financiar din 21.11.2011.