Contraspionajul românesc și eroii săi – cazul «Agentului 533»

În toamna anului 1939, Serviciul „S”(secret) condus de Mihail Moruzov (foto) a dat serviciilor de spionaj ale statului maghiar una dintre cele mai mari lovituri din istoria spionajului și contraspionajului românesc. Pe scurt, Secția a II-a a Marelui Stat Major al Armatei Române a primit informația că spionajul militar ungar a primit ordin să organizeze în România o rețea clandestină de comunicații prin TFF (telegrafie fără fir) capabilă să transmită neîntrerupt informații în caz de conflict.

Profitând de ocazia ivită, Serviciul „S” a reușit să introducă în cadrul Serviciului de spionaj militar maghiar un agent radio-telegrafist (cu indicativul „533”), care, după ce a fost instruit în Ungaria, s-a întors în țară cu un aparat de radio-emisie pe unde scurte, „de dimensiuni mici, dar având o perfecțiune tehnică remarcabilă”. Instalarea și punerea în funcțiune a aparatului s-a făcut sub controlul Serviciului „S” român și, conform instrucțiunilor primite de la Budapesta, convorbirile urmau să aibă loc de două ori pe săptămână.

Pentru această ispravă, Agentul 533 a fost felicitat personal de către șeful Secției a II-a a Marelui Stat Major al Armatei Române, colonelul Titi Ionescu, care a declarat că „acest caz e unic în istoria spionajului românesc, când un agent a reușit să inducă în eroare întreg Statul Major maghiar și să procure un aparat TFF, care va funcționa la Marele Stat Major al Armatei Române în legătură directă cu marele stat major al armatei maghiare, fără știința lor”.

Așadar, cine se află în spatele acestui indicativ? Documentele de arhivă consultate nu fac referire directă la numele real al agentului, însă prin coroborarea cu altele putem susține că este vorba de o femeie, frumoasă, cu numele Iliana, născută la 24 noiembrie 1906 (sau 1908), fiica lui Adalbert Gheorghe și Iliana Dumbravă, de confesiune greco-catolică, deși unele indicii lasă să se înțeleagă că Iliana ar fi avut și ascendență evreiască.

Rezultă, de asemenea, că „Agentul 533” se afla de ceva ani în serviciul Marelui Stat Major al Armatei Române (Secția a II-a), ea culegând informații din cercurile iredentiștilor maghiari. Pentru facilitarea activității în obiectivul maghiar, cei de la Marele Stat Major al Armatei Române i-au „aranjat” Ilianei un mariaj, la 23 mai 1926, cu Molnar Francisc-Dumitru, despre care contraspionajul român avea date certe că era de mai multă vreme informator al Serviciului de spionaj maghiar. Relația cu „soțul” nu era însă tocmai ușoară, căci acesta avea patima băuturii. Mai știm că, în anul 1929 „Agentul 533” a fost arestată de autoritățile maghiare sub acuzația de spionaj și apoi expulzată, probabil sub o identitate falsă.

Supravegherea unui șef al spionajului maghiar din România

O altă misiune în care a fost implicat „Agentul 533” a fost aceea a supravegherii lui Peter Kabok, născut la Caransebeș, unul din șefii spionajului maghiar din România, acesta lucrând sub coordonarea Legației Ungariei de la București, având ca acoperire calitatea de corespondent al unor ziare maghiare din Timișoara (în perioada 1930-1938). Așadar, se poate afirma că Iliana (Gheorghe-Molnar) era o agentă experimentată în toamna anului 1939, când a primit noua misiune.

În ceea ce privește plasarea stațiilor TFF pe teritoriul românesc, serviciul de spionaj militar ungar s-a folosit de „Consulatul maghiar din Arad” și „Casa Maghiară a Grupului Etnic Maghiar din Timișoara”.

La rândul ei, Secția a II-a a MStM român a încredințat subcentrului informativ Timișoara misiunea de a „controla” această organizație de spionaj, în care rolul principal i-a revenit Ilianei, care avea deja intrare la fruntașii iredentei maghiare.

Astfel, după un filaj atent, „Agentul 533” a observat că dl. consul maghiar din Arad sosea des la Timișoara, fiind găzduit de dr. Gh. Ristics, secretarul general al Grupului Etnic Maghiar. Aici, respectivul avea dese întâlniri cu fruntașii maghiari Mihail Mortzy (decedat în anul 1943) și dr. Ludovik Takats. După ce a identificat întreaga situație politică a mișcării iredentiste maghiare și a stabilit misiunea fiecăruia din Grupul Etnic Maghiar, „Agentul 533” a ajuns la concluzia că „șeful Serviciului de Informații maghiar din Transilvania era fie profesorul Mortzy, fie dr. Takats”.

Pentru a-și camufla activitatea informativă, prof. Mortzy avea un magazin de cărți și articole bisericești. „Agentul 533”, care îl cunoștea personal pe Mortzy, l-a rugat să-i dea cărți spre a le vinde, contra unui comision, „pentru a-și câștiga existența”. Prof. Mortzy a primit bucuros și astfel 533 a stabilit „o legătură trainică și de încredere cu respectivul”. „Agentul 533” îl vizita zilnic la librărie, după câteva luni devenind o intimă a acestuia, discutând probleme politice. Mortzy vedea în agentul 533 (Iliana) „o stofă bună pentru a o recruta pentru Serviciul de informații maghiar”. Încet, încet, i-a cerut să-i aducă informații politice, asigurând-o că „nu-i vorba de spionaj”. Bineînțeles, aceste informații erau prelucrate zilnic de șeful subcentralei Timiș a Marelui Stat Major al Armatei Române, care era informat zilnic cu desfășurarea misiunii.

În cursul anului 1941, Mortzy a lucrat cu toată încrederea cu „Agentul 533”, oferindu-i și onorarii însemnate. În toamna acelui an, „Agentul 533” a fost prezentat de prof. Mortzy lui dr. Ludovik Takats, acesta mărturisind că „este la curent cu activitatea sa”. Peste câteva zile, Iliana a fost trimisă la Arad să ia legătura cu Gh. Kovacs, indicat de contraspionajul român ca fiind șeful spionajului maghiar din Timișoara. Acesta a asigurat-o pe 533 că și el „îi știe foarte bine activitatea”. După un scurt instructaj, Kovacs i-a dat misiunea lui 533 să se ducă la uzinele IAR Brașov, unde „să se informeze despre un motor special de avion, construit acolo”. După 20 de zile, „Agentul 533” s-a întors cu planurile respective, bineînțeles false, pe care le-a predat lui Takats. Odată îndeplinită această misiune, Gh. Kovacs l-a anunțat pe „Agentul 533” că trebuie să treacă clandestin în Ungaria unde urma să ia contact cu șefii spionajului maghiar.

„Agentul 533” a refuzat „de formă”, dar a fost asigurată că această misiune îi va decide viitorul pentru toată viața. Centrul informativ al MStM român de la Arad a aprobat și el misiunea. Iliana a trecut în Ungaria, fiind preluată de comandantul postului de grăniceri din Dombegyhaza, un anume Fengves, care a condus-o la „cadrele Serviciului de Informații maghiar”. La Bekescsaba, 533 s-a întâlnit cu cpt. Bela Orelli (Adlabert), șeful subcentrului local de spionaj. Aici, „Agentul 533” a fost instruită, în linii generale, în arta spionajului și în „toate metodele posibile pentru procurarea informațiilor militare”. Revenită în țară, Iliana a făcut un raport către Centrul din Arad al Secției a II-a a MStM român în care a descris întreaga organizație maghiară din sectorul Batony-Dombegyhaza-Kevermes-Lohoshaza-Bekescsaba-Mezoberny.

„Agentul 533 a reușit să depisteze toate bazele și posturile maghiare TFF cu care lucrau serviciile de spionaj maghiare”

După această misiune, maghiarii i-au ordonat „Agentului 533” să nu mai ia contact direct cu prof. Mortzy și dr. Ludovik Takats, ci direct cu cpt. Bela Orelli, șeful subcentrului de informații din Bekescsaba. Orelli personal a chestionat-o pe Iliana, apoi a trimis-o la lt. col. Ianoș Racossy, șeful Marelui Stat Major din localitate, care a supus-o „unui test sever de verificare contrainformativă din toate punctele de vedere”. După trecerea testului, „Agentul 533” a fost transportată la Debrecen, la Centrul de spionaj al Marelui Stat Major maghiar care lucra exclusiv pe spațiul românesc. După o perioadă de instruire, cpt. Orelli și lt. col. Racossy au prezentat-o pe Iliana șefului de Stat Major al Serviciului Central de spionaj maghiar de la Budapesta.

Cu această ocazie, „Agentul 533” a discutat cu col. Varady, care i-a spus că va fi instruită timp de 30 de zile ca radiotelegrafist. „Agentul 533” a început pregătirea la Ciarda din Hortobagy. În același timp, în acel loc, întâmplarea a făcut să aibă loc manevre ale aviației de bombardament maghiare, prilej pentru Iliana de a „aprecia” întreaga organizație a aviației maghiare, inclusiv numărul, tipul și raza de acțiune a tuturor avioanelor maghiare existente. În timpul instrucției în radio cu specialiștii maghiari, „Agentul 533 a reușit să depisteze toate bazele și posturile maghiare TFF cu care lucrau serviciile de spionaj maghiare”. După ce a fost instruită și examinată, Iliana s-a întors la Arad, fiind dotată cu cel mai nou tip de aparat TFF utilizat de maghiari.

În România, „Agentul 533” a fost felicitat personal de șeful Secției a II-a a Marelui Stat Major al Armatei Române, colonelul Titi Ionescu, care a afirmat că „acest caz e unic în istoria spionajului românesc, când un agent a reușit să inducă în eroare întreg Statul Major maghiar și să procure un aparat TFF, care va funcționa la Marele Stat Major al Armatei române, în legătură directă cu Marele Stat Major al Armatei maghiare, fără știința lor”.

Tot referitor la acest caz, alte surse de arhivă arată că: „Prin informațiile cerute telegrafic de către Serviciul militar maghiar de informații s-au putut urmări intențiile militare ale Ungariei și în ce grad era informat Serviciul maghiar de informații de deplasările corpurilor române de armată [informație deosebit de importantă în condițiile în care România își camufla rezervele militare suspectând Ungaria că făcea același lucru pentru un atac contra noastră]. Acest aparat a funcționat pe tot timpul desfășurării războiului, inclusiv după 23 august 1944, până la prăbușirea militară a Ungariei, reușind să inducă în eroare, prin informațiile fictive furnizate, operațiunile militare maghiare”.

La Serviciul „S”(ecret) român, postul clandestin de radio-emisie din Caransebeș era cunoscut sub indicativul „Mironescu”. De pildă, la 13 noiembrie 1940, Serviciul „S” (devenit între timp SSI – Serviciul Special de Informații) face următoarele precizări:

„În toamna anului 1939, Serviciul S a introdus un agent în cadrul Serviciului de spionaj maghiar, cunoscând faptul că Marele Stat Major ungar din Budapesta era preocupat de organizarea unei rețele de comunicații informative care să poată funcționa neîntrerupt între Ungaria și România în cazul unui conflict armat, înființând în acest sens în România un număr de posturi clandestine de emisie recepție radio telegrafice. Astfel, agentul român a fost angajat ca informator radio-telegrafist. A fost trimis la Budapesta la un curs de radio-telegrafie. S-a înapoiat în iunie 1940 cu un aparat de radio-emisie, pe unde scurte, care deși de dimensiuni mici avea o perfecțiune tehnică remarcabilă. Instalarea și punerea în funcțiune a aparatului s-a făcut (...) sub controlul Serviciului S român. Conform instrucțiunilor de la Budapesta, convorbirile urmau să aibă loc de două ori pe săptămână (…). La 5 iunie 1940, agentul s-a dus la Seghedin, unde a luat legătura cu agentul vamal Cobor, apoi cu cpt. Szökey, care a condus-o la col. Marosy Dezsö (nume fictiv). A stat 6 zile. (…) La 14 octombrie 1940, agenta a mers din nou la Seghedin, unde col. Marosy își schimbase numele. Aici, agenta i-a spus că l-a recrutat și pe Boica șeful Poliției [din Caransebeș], care este omul meu și care îmi procură informații și-mi asigură protecție”.

În iunie 1940, „col. Marosy Dezsö” s-a confiat „Agentului 533” (Ilianei) că între Ungaria și Germania exista o convenție secretă cu următorul conținut:

Cel mai târziu în primăvara anului 1941, Germania va ceda Ungariei vechile frontiere din anul 1914;
Îndepărtarea regelui Carol al II-lea;
Gardiștii o să conducă țara ca să nu aibă timp să se agite pe chestiunea dezmembrării țării, căci germanii au nevoie de țiței;
Armata Română să fie demobilizată pentru a nu constitui un obstacol la un moment dat;
Întărirea Armatei germane în România pentru a prelua conducerea și a evita revoluția;
Dacă ar izbucni revoluția în România înainte de înfrângerea Angliei, scontată pentru primăvara anului 1941, Ungaria va ocupa imediat vechile ei teritorii.

Amplasarea la Caransebeș a postului clandestin de radio, mai exact în stațiunea Teiuș, nu a fost o decizie întâmplătoare. Aici veneau frecvent la „refacere” sau „în vizite la rude” Peter Kabok, șeful Serviciului Secret de la Legația Ungariei la București, și alte cadre ale spionajului ungar. În realitate, toți utilizau stația radio a Ilianei la transmiterea în Ungaria a informațiilor culese. Pe de altă parte, Peter Kabok era monitorizat de contraspionajul român și pentru întâlnirile sale cu agenții spionajului sovietic din România. La 12 august 1942, comisarul Dumitru Boica, șeful Siguranței din Caransebeș (omul Ilianei) a raportat Centralei că la Teiuș a sosit Peter Kabok și familia.

Că acesta avea întâlniri dese cu persoane aflate în evidența contraspionajului român ca făcând spionaj pentru Ungaria. Printre ele se număra și „familia Molnar”, adică Francisc-Dumitru și Iliana. Siguranța română mai menționa că „Dumitru este român/evreu maghiarizat, născut în comuna Chistag (jud. Bihor), dezertat în Ungaria, s-a întors și s-a căsătorit cu Iliana, din comuna Butani, jud. Bihor” (într-un alt document se afirmă că Iliana s-ar fi născut în comuna Ghelari, jud. Hunedoara, n.n.).

De precizat că de existența postului clandestin de radio de la Caransebeș (Teiuș) știau și Traian Borcescu, șeful Secției Contrainformații, și maiorul Ioan Bălteanu, șeful Secției a IV-a Contraspionaj din SSI. Maiorul Aurel Maniu fiind ofițerul desemnat de Secția a II-a MStM român (din Timișoara) pentru a ține contactul direct cu Iliana (Agentul 533). Pentru acoperire, Iliana acționa conspirat, având, se pare, numele de Elisabeta Tivadar, „lucrând și printr-un colonel de la MStM”, căruia i se spunea „Agronomul” (sub acest conspirativ lucra Nicolae Petrașcu, șeful Biroului minorități din Secția Contraspionaj a SSI).

Această reușită spectaculoasă a serviciilor secrete românești din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, ce are în prim-plan o femeie (Iliana Gheorghe), este susținută și de un raport din august 1942, în care SSI raporta că la acea dată pe teritoriul țării se aflau „un număr de peste 40 de agenți ai Centralei din Budapesta, dotați cu aparate de radio-emisie pentru transmiterea informațiilor. Toți acești agenți sunt conduși și plătiți de către Serviciul de spionaj, prin Legația din București – Biroul Atașatului Militar [Endre Bartha], unde funcționează rezidenții de spionaj. Prin modul de răspândire al acestor agenți pe teritoriu se caută să se formeze din timp de pace o vastă rețea de spionaj care să poată să activeze nestingherită în caz de război [maghiaro-român]”.

SSI detalia apoi o listă cu aparate de radio-emisie întrebuințate de Serviciul de spionaj maghiar pe teritoriul României și descoperite de contraspionajul nostru, astfel:

„Cpt. Ertl, Lugoj; Szabo, Satu-Mare; Caransebeș (dublat de Serviciul nostru, se lucrează cu el camuflat); Galați (dublat de Serviciul nostru, se lucrează cu el camuflat); Ana Moroșan, București; București (dublat de Serviciul nostru, se lucrează cu el camuflat); Gyorfy Margareta, Arad; Galați (dublat de Serviciul nostru, se lucrează cu el camuflat); Gonda Gheorghe, Cernăuți, în cercetare; Szegedi Iosif, Iași, în cercetare; Hauc Iosefina, Simeria Nouă, în cercetare”.

Aceasta este, pe scurt, povestea neștiută a unei eroine. Și pentru ca lecția să fie completă, din documente rezultă că „Agentul 533 a predat toate sumele primite din partea Statului Major Maghiar, refuzând și orice premiu oferit de Armata noastră”. Mai trebuie spus că, încă din timpul războiului, între eroina noastră și comisarul Dumitru Boica, șeful Siguranței din Caransebeș, s-a înfiripat o poveste de dragoste, iar, în final, Iliana a divorțat de Molnar și s-a căsătorit cu Boica, care rămăsese văduv cu doi copii mici.

Surse:

Arhivele Naționale ale României, inventarul nr. 2379, Serviciul Special de Informații – Președinția Consiliului de Miniștri, 1920-1946.
Arhiva Serviciului Român de Informații, dosarele nr.: 2659, 5421, 5514, 5842, 5358, 5388, 8343, 5422, 5465, 5575, 5362.