Consumul de alcool în armata rusă, în Primul Război Mondial

Anul 1914 putea să fie unul ușor de uitat din lunga trecere a vremii, dar două focuri de pistol trase la Sarajevo au incendiat Europa și au atras resurse umane și materiale de pe întreaga planetă. Marile state grupate în Tripla Alianță și Tripla Înțelegere au început o luptă pe viață și pe moarte pentru obținere de hegemonie, pofta de putere fiind nelimitată. Au apărut repede două mari fronturi, cel de Est fiind ținut de forțele ruse contra celor germane și austro-ungare.

Mai târziu, în 1916, au intrat în acțiune și diviziile românești. Luptele s-au desfășurat după același tipar. Marile unități germane înfrângeau trupele țarului, dar acestea compensau prin zdrobirea celor ale dublei monarhii. Totuși, masele de oameni ce soseau dinspre răsărit nu reușeau să treacă de perdeaua de trupe țesută de strategii Berlinului. S-a scris că Rusia nu dispunea de suficient armament modern și era normal să nu facă față unei armate ce beneficia de o bază industrială renumită.

Chiar dacă Antanta a furnizat cantități mari de tehnică de luptă, frontul inamic tot nu ceda. Spărtura obținută în timpul Ofensivei Brusilov din 1916 a fost astupată repede prin sosirea de divizii germane și chiar s-a trecut la contraatac. Oare cum era posibilă această rezistență? Chiar să fi fost germanii eroi legendari? Să fie explicat succesul prin eficiența căilor ferate germane ce puteau să aducă la timp întăriri?

Explicația pentru ineficiența diviziilor rusești este surprinsă în conținutul documentelor românești care au început să fie publicate după 1989. Ofițerii țarului au ajuns pe frontul din Moldova și s-a obținut o concentrare impresionantă de forțe, oamenii fiind bine hrăniți și echipați. Nu se stătea rău în ceea ce privește dotarea cu armament și muniții. Aliații români erau impresionați de forța artileriei ruse în timpul exercițiilor comune, mitul despre lipsa de armament fiind astfel demolat.

Totuși, o perdea de trupe germane reușea să acopere un front vast și să provoace pierderi cumplite valurilor de asalt. Chiar ofițerii ruși au putut să constate prin oameni de încredere trimiși până la o adâncime de 30 km în interiorul dispozitivului inamic că la nivelul lunii mai a anului 1917 frontul era ținut de trupe de acoperire și de câte o mitralieră din loc în loc. Un întreg corp de armată rus avea în față un regiment inamic.

Comandamentul german deplasase divizii întregi în Vest pentru a sparge sistemul defensiv franco – englez și pentru consolidarea apărării acolo unde nu se mai ajungeau efectivele de infanterie, armă ce se consuma mai repede decât se pregăteau completările. O ofensivă organizată temeinic și corect din punct de vedere tactic și strategic ar fi venit la momentul potrivit și poate altfel s-ar fi scris istoria.

Trupele ruse aveau însă alte preocupări și nici nu se mai gândeau la lupta contra inamicului extern. Masele înarmate erau permanent tulburate de idei politice ce sunau bine, mai ales cele referitoare la pace și acordarea de pământ. Sătenii cu puști erau sătui de război și ar fi dorit să sape ogoare și nu tranșee. Uitarea de grijile militare se făcea prin căutarea de alcool și nu mai contau granițele sau aliații.

Regimentul 260 infanterie se afla aproape de comuna Tureatca din județul Dorohoi și informația despre existența unei distilerii de alcool s-a răspândit foarte repede. Un ofițer și vreo 40 de ostași au luat cu asalt fabrica în ziua de 2 mai 1917 și au plecat cu o cantitate apreciabilă de tărie. A fost doar un aperitiv.

O trupă compusă din 150 de luptători a venit în aceeași zi pentru aprovizionare gratuită și autoritățile româno – ruse n-au făcut față petrecăreților înarmați. Un chibrit aruncat la întâmplare a provocat un incendiu și militarul Cacialov a murit în urma arsurilor grave.

Spirtul avea o importanță deosebit pentru o armată modernă pentru că era utilizat la producerea unor tipuri de muniție sau la dezinfectarea rănilor. Era un produs strategic de primă importanță. A fost trimisă o companie rusă pentru apărarea fabricii, dar nu se mai avea încredere în trupele aliate. Autoritățile românești au fost obligate să recurgă la măsuri drastice și au fost risipiți în pământ 35.000 l de alcool pentru care fusese consumată o cantitate apreciabilă de produse agricole, deficitare în epocă de război.

Armata rusă a fost numeroasă, circa 15 milioane de mobilizați, și dotarea cu armament n-a lăsat de dorit, dar combinația ineficiența comandanților – răspândirea ideilor politice extremiste – consumul de alcool a dus la descompunerea organismului militar într-un ritm pe care nici măcar germanii ce plăteau forțele subversive nu l-au anticipat.

Bibliografie minimală

• Frontul românesc 1916 – 1917 Culegere de documente, Ediție de Dinu Poștarencu, Editura militară, București, 2020.

• România în anii Primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987.

• Volkogonov, Dmitri, Lenin O nouă biografie, Editura Lider, Editura Orizonturi, București, f.a.