Columna lui Traian, văzută ca document istoric

Cel mai impresionant monument triumfal construit în antichitate, Columna lui Traian, reprezintă o capodoperă realizată de sculptorii romani în perioada în care Imperiul Roman a atins apogeul extinderii teritoriale sub domnia împăratului Traian.Columna reprezintă un important izvor arheologic şi istoric, o vitală şi nepreţuită reprezentare a războaielor daco-romane, întrucât principalele scrieri dedicate războaielor s-au pierdut. Este o sursă prolifică de studiu pentru istorici, arheologi, artişti şi etnografi oferind posibilitatea studiului multidisciplinar. De ce este importantă studierea scenelor şi evenimentelor de pe columnă? Evident, explicaţia nu poate fi singulară.

Izvoare scrise, pierdute

Principalele opere scrise dedicate războaielor daco-romane au avut neşansa de a nu se păstra până în zilele noastre. Însuşi împăratul Traian a scris o carte despre războaiele cu dacii (De bello dacico) ilustrând etapele şi triumful romanilor în aceste războaie de lungă durată. Medicul Criton, însoţitor în campaniile împăratului Traian a scris o carte intitulată, , Getica” care s-a pierdut. Dion Chrysostomos, bun cunoscător al realităţilor din Dacia, a scris o carte intitulată, , Getica” care s-a pierdut. Cărţile despre războaiele dacice ale lui Appian, Arrian, Ammianus Marcellinus precum şi capitolul despre războaiele daco-romane al lui Dio Cassius sunt dispărute. Poemul lui Florus dedicat victoriilor împăratului Traian este şi el pierdut. Suetonius îşi încheie opera cu Domiţian, nemaiajungand să scrie despre domnia lui Traian, iar Historia Augusta, cronica împăraţilor romani începe cu domnia lui Hadrian. Din aceste motive Columna reprezintă principalul izvor istoric pentru reconstituirea scenelor, etapelor şi evenimentelor care au parcurs şirul războaielor.

Columna, înainte de a fi un monument istoric este şi o operă de artă, fiind un izvor de inspiraţie pentru artişti şi etnografi pentru reconstituirea portretelor, vestimentelor şi armelor. Totodată importanta topografică şi arhitecturală a zonelor şi fortificaţiilor ne poate da indicii despre traseul luptelor dintre cele două tabere. De asemenea pe fusul înalt care urcă în spirală imagini din cele două războaie purtate de Traian, imagini policrome, înfăţişând 123 de episoade şi 2500 de personaje, imaginea împăratului Traian este reliefată de 60 de ori, iar chipul demnului său adversar, Decebal, de vreo 8 ori[1]. Columna a reprezentat şi un model pentru construcţia columnei lui Marcus Aurelius şi Aurelian, dar şi pentru operele artiştilor plastici precum Michelangelo sau Rafael.

După încheierea războaielor din Dacia, împăratul Traian s-a întors la Roma cu o imensă cantitate de aur şi argint (165.000 kg aur şi 331.000 kg argint), sărbătorind 123 de zile la Roma, perioada în care au luptat peste 10.000 de gladiatori. Contribuabilii au fost scutiţi de plată impozitului timp de 1 an de zile, iar numeroase edificii urmau a fi construite. Forul lui Traian, în cinstea victoriilor împotriva dacilor a fost inaugurat în 112 curprinzand:arcul de triumf ridicat de Senat şi distrus în timpul domniei lui Constantin cel Mare, atriumul-celebra piaţa înconjurată de coloade având în centru statuia ecvestră a lui Traian, Basilica Ulpia, Columna, biblioteca Ulpia împărţită în două corpuri de clădiri pentru literatura latină şi greacă şi Templul lui Traian[2].

Columna lui Traian, ridicată la 12 mai 113 este singurul monument care s-a mai păstrat din Forul lui Traian. Fiind cea mai mare sculptură în relief din toată Antichitatea[3], Columna se compune din patru părţi:fundaţia (unde se găsea cameră destinată primirii cenuşii lui Traian), piedestalul, columna (coloana propriu-zisă) şi statuia împăratului Traian. În 1587 Papa Sixtus al V-lea a înlocuit statuia împăratului Traian în care acesta era reprezentat în uniforma militară şi ţinând în mână o lance cu statuia sfântului Petru[4].

Trei suverani ai Franţei şi-au manifestat dorinţa de a avea o reproducere a Columnei lui Traian, dorinţă manifestată de regele Francisc I, Ludovic al XIV-lea şi Napoleon al III-lea[5]. Cel din urmă a înzestrat Franţa cu o reproducere completă a Columnei, iar o altă copie integrală a columnei se găseşte în Anglia, la muzeul Victoria, din iniţiativă reginei Victoria[6]. Jérȏme Muzino a copiat şi a publicat Columna lui Traian în 130 de planşe, iar Petro Sânţi Bartoli, anticarul papei şi reginei Christina a Suediei, a retuşat desenul lui Muzino, dar nu a atins o perfecţiune a copiei, deoarece nu a redat mişcările spiralei, iar personajele sunt redate în linie orizontală[7]. O analiză profundă care avea să corecteze opera lui Muzino a fost realizată de Raphael Fabretti în lucrarea sa, , Syntagma despre Columna lui Traian”. Ideea unei copii a Columnei la Bucureşti i-a interesat şi pe intelectualii români, iar, , prima încercare de reconstituire a Columnei la Bucureşti îi aparţine lui Mihail Kogălniceanu”[8]. În schimb, cel care reuşeşte să aducă mulajele scenelor de pe Columna la Bucureşti este arheologul Emil Panaitescu[9].

Columna a trecut de-a lungul secolelor prin diverse cumpene, dar a reuşit să se menţină în fata năvălitorilor. În timpul lui Napoléon Bonaparte, acesta dorea să demonteze şi să transporte Columna la Paris, dar consilierii apropiaţi l-au convins să abandoneze acest proiect fiind prea costisitor[10]. Monumentul a fost jefuit de vizigoţi, care după cucerirea Romei la 24 august 410 au violat mormântul în care împăratul Traian îşi odihnea cenuşa într-un vas de aur[11]. În secolul al X-lea municipalitatea Romei a interzis deteriorarea spiralelor şi scenelor, ameninţându-se cu pedeapsa cu moartea, iar cei doi papi din secolul al XVI-lea, Paolo al III-lea Farnese şi Sixtus al V-lea au făcut restaurările şi au înlăturat dărâmăturile care acopereau baza columnei[12].

Propagandă sau valoare documentară?

 Numeroşi specialişti s-au exprimat asupra valorii istorice şi documentare a Columnei. Pentru unii reliefurile reprezintă o cronică în sculptură destul de exactă având ca model textul operei lui Traian (C.Cichorius, G.T.Davies, Carl Patsch, Teohari Antonescu, Radu Vulpe, W. Fröehner, Reinach, Chirstescu, Leonard Velcescu, Constantin şi Hadrian Daicoiviciu), în timp ce pentru alţii, Columna reprezintă un monument artistic de propagandă, cu inevitabile exagerări şi deformări în raport cu textul lui Dio Cassius. Printre susţinătorii celei de-a două variante se regăsesc Lehmann-Hartleben E. Strong, I.A. Richmond şi R. Paribeni.

, , La toate aceste opinii asupra problemei valorii documentare istorice a Columnei lui Traian, ar trebui adăugat caracterul oficial, de <<curte >>, al acestui monument important, care îndeplinea oarecum rolul de act politic, de propagandă pentru Imperiul Roman şi pentru împăratul Traian. Acest fapt nu permitea artiştilor de a urma în mod exclusiv propriile lor inspiraţii şi iniţiative, în sensul artistic creativ, şi prin urmare desenatorii şi sculptorii nu puteau prea mult să se îndepărteze de textul lui Traian”[13]. În sprijinul acestei teorii evocăm şi realismul sculptorilor romani care au avut o deosebită acribie de a descrie portretul personajelor şi evenimentele sângeroase de pe câmpul de luptă într-un stil relativ sumar şi schematic. În pofida unor mici contradicţii între izvoarele scrise despre campaniile militare ale romanilor la nord de Dunăre în cele două războaie şi basoreliefurile de pe Columnă, , , filmul antic” de pe Columnă se pare a fi în concordanţă cu realitatea şi cu cea mai mare parte din textul lui Dio Cassius. Totodată, această misiune i-a fost încredinţată vestitului arhitect sirian, Apolodor din Damasc care a supravegheat bunul mers al lucrărilor. Bazându-se pe cunoaşterea realităţilor din Dacia, Apolodor a condus lucrările comandate de împărat, lucrări care erau în apogeul înfloririi sculpturii române în Imperiul Roman. Alexandru Vulpe considera pe împărat ca fiind autoritatea supremă şi, , indiferent de stilul urât în care era scrisă opera lui, era a împăratului şi nimeni nu-şi putea permite să scrie altceva decât scrisese el acolo. Traian a fost văzut de toţi istoricii ca fiind unul dintre cei mai buni împăraţi, deci autoritatea în vremea lui nu putea să fie în discuţie. Fără îndoială, cei care au realizat Columna la Roma nu fuseseră în Dacia, dar au stat de vorbă cu oameni care au luptat în război[14]. Aşadar scupltorii nu puteau să se îndepărteze de textul lui Traian, deoarece Columna are un caracter official, fiind ridicată între cele două biblioteci şi amplasată în Forul lui Traian. Pe parcursul scenelor apar evenimente fireşti în deplasarea şi desfăşurarea unui război, anume:discursurile împăratului Traian în faţa armatei, consiliile de război, construirea de castre, bătăliile, trecerea Dunării printr-un pod de vase şi descrierea amănunţită a locului, a portului, a fizionomiei şi a fortificaţiilor.

În schimb, dacă monumentul ar fi doar o operă artistică de propagandă, de ce mândrul arhitect Apolodor din Damasc, căruia i se atribuie construcţia podului, nu şi-a expus o descriere laborioasă a podului pe Columnă într-o manieră în care să impresioneze pe cetăţenii imperiului? Chiar dacă opera sa reprezintă una dintre cele mai mari şi impresionante edificii construite în Antichitate, romanii au ţinut morţiş să reprezinte succint şi sintetizat evenimentele şi războaiele care au avut loc pe parcursul războaielor. Un alt argument care combate afirmaţiile că monumentul este doar o operă artistică şi propagandistică, este scena XLV (35) în care romanii sunt surprinşi de un dramatism nespecific Imperiului Roman. Scena dramatică surprinde tortura la care erau supuşi romanii de către femeile dace, tortura înfăţişată prin arderea cu ajutorul unor făclii a soldaţilor romani., , Reliefurile Columnei sunt cu adevărat imn închinat bravurii armatei romane, disciplinei de fier care o dirija, capacităţii de îndurare a soldatului din legiuni romane sau din trupele auxiliare. Nimic teatral în aceste imagini;dimpotrivă, o reţinere şi o seriozitate care-i fac pe legionarii lui Traian adevăraţi cetăţeni, îmbrăcaţi însă în loc de togă, cu platoşa soldăţeasca”[15]. În acelasti timp, , imaginile Columnei sunt străbătute de un incontestabil respect faţă de dacii învinşi într-o luptă inegală, cum arată R. Bianchi Bandinelli, mare specialist italian în istoria artei antice. Demnitatea figurilor lui Decebal şi ale căpeteniilor dace, rezistenţa îndârjită pe care majoritatea dacilor o opun armelor romane sunt, pe Columnă, mărturia unui respect şi a unui umanism care înnobilează creaţia artiştilor”[16].

Columna si contradicțiie din textele lui Dio Cassius

Dorim să precizăm unele aspecte cu privire la contradicţiile dintre scenele de pe Columnă şi textul lui Dio Cassius. Acesta descrie în opera sa lupta atât de sângeroasă de la Tapae încât Traian a trebuit să îşi rupă veştmintele pentru a face răniţilor pansamente. În acelaşi timp, scena de pe Columnă nu descrie niciun soldat roman mort sau rănit. Un alt aspect este legat de începutul celui de al doilea război. Dio Cassius relatează că Decebal încălcase condiţiile de pace impuse de romani prin primirea dezertorilor, ridicarea de fortăreţe noi, strângerea de arme, ocuparea ţinutului iazygilor, în timp ce scenele de pe Columnă descriu un atac al dacilor asupra fortificaţiilor romane.

Un ultim aspect, pe care îl vom mai dezvolta în acest context este atitudinea umilitoare a regelui Decebal descrisă de textul lui Dio Cassius când acesta şi-a aruncat armele şi s-a închinat în faţa împăratului Traian împreună cu toată suita de nobili şi demnitari locali. Pe scena Columnei, Decebal, aflat în simetrie cu împăratul Traian pe o stâncă mai ridicată impune o atitudine demnă, calmă, fără niciun gest de umilire, rămânând în poziţie verticală, marcând cererea de pace cu gest discret[17]. Textele originale ale lui Dio Cassius despre războaie nu au ajuns până la noi în forma originală, ci s-au păstrat nişte fragmente întocmite de către călugări şi cărturari precum Xiphilinos (sec. XI) şi Zonaras (sec. XII)[18]. Este foarte posibil ca pasajele să fi fost prost copiate sau pur şi simplu simplificate de autor, deoarece informaţia este deficient transmisă, iar adevărul este din capul locului de partea monumentului de la Roma[19].

 In final, putem afirma, aşacum nota si Fröehner că, , niciu un alt popor din multele învinse şi absorbite de Imperiul Roman nu se poate lăuda cu faptul că a văzut înălţându-se un monument mai demn şi mai durabil al dorinţei sale de independenţă”.

Bibliografie

Daicoviciu, C., si Daicoviciu, H., Columna lui Traian, Editura Meridiane, Bucureşti, 1996.

Fröehner, W., Columna lui Traian, Editura Saeculum IO, Bucureşti, 2003.

Velcescu, Leonard, Dacii in sculptura romană. Studiu de iconografie antică, Éditions Les Presses Littéraires, 2008.

Vulpe, Radu, Columna lui Traian, Editura Sport Turism, Bucureşti, 1988.

 Surse Web

www.columnaluitraian.ro  [27.12.2013].

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/sintagma-stramosii-nostri-daci-ar-trebui-discutata [19.12.2013]

NOTE

[1]Radu Vulpe, Columna lui Traian, Editura Sport Turism, Bucureşti, 1988, p. 12

[2]W. Fröehner, Columna lui Traian, Editura Saeculum IO, Bucuresti, 2003, pp. 41-42.

[3]Leonard Velcescu, Dacii in sculptura romană. Studiu de iconografie antică, Éditions Les Presses Littéraires, 2008, p. 66.

[4]W. Fröehner, op.cit., p. 45.

[5]Ibidem, pp. 5-6.

[6]Radu Vulpe, op.cit., p. 245.

[7]W. Fröehner, op.cit., pp. 7-8.

[8]Radu Vulpe, op.cit., p. 246.

[9]Ibidem, p. 247.

[10]www.columnaluitraian.ro  [27.11.2013].

[11]W. Fröehner, op.cit., p. 44.

[12]Ibidem, p. 49.

[13]Leonard Velcescu, op.cit., p. 67.

[14]http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/sintagma-stramosii-nostri-daci-ar-trebui-discutata [19.12.2013]

[15]C. Daicoviciu si H. Daicoviciu, Columna lui Traian, Editura Meridiane, Bucuresti, 1996, p.13.

[16]Ibidem, p. 14.

[17]Radu Vulpe, op.cit., p. 147.

[18]C. Daicoviciu si H. Daicoviciu, op.cit., p. 15.

[19]Radu Vulpe, op.cit., p. 147.